Referendum despre turturele

Adevărul e că n-a fost doar despre turturele, ci şi despre prepeliţe! Pe 11 aprilie, Malta a votat pentru autorităţile locale, dar şi în cadrul unui referendum mai special. Cetăţenii au avut de răspuns la întrebarea: sunteţi de acord ca guvernul să îngăduie în continuare vânătoarea de primăvară a celor două specii? Cum s-a ajuns aici?

Atunci când maltezii au intrat în Uniune, au negociat o excepţie de la o directivă europeană, cunoscută ca Birds Drective, care le interzice vânătorilor să-şi facă de cap primăvara. De-atunci încoace, guvernul a acordat, an de an, derogări pentru cei circa cinci mii de vânători de pe insulă, care pot astfel să-şi folosească puştile pentru a doborî, preţ de 20 de zile, păsările ce călătoresc din Africa spre sudul Europei. În 2013, Coaliţia pentru Abolirea Vânătorii de Primăvară, dirijată de partidul ecologist Alternattiva Demokratika, a contestat dreptul executivului de la La Valleta de a decide asemenea excepţii. Atunci când o petiţie a ecologiştilor a strâns peste 40 de mii de semnături în sprijinul interzicerii vânătorii, Federaţia cinegetică a replicat că aşa ceva ar încălca Tratatele Uniunii. În ianuarie 2015, Curtea constituţională a tranşat: un referendum nu încalcă nimic, aşa că se poate organiza.

A fost o surpriză. Într-adevăr, Malta nu are o cultură bogată a referendumului: primul a fost ţinut în 1870, anul în care cetăţenii au fost întrebaţi dacă membri ai clerului pot fi aleşi în guvern, dar de atunci încoace s-au mai organizat doar cinci, până la cel de zilele trecute. Asemenea chemări la urne sunt rare şi întrucât maltezii iau în seamă, pentru validare, numărul total de votanţi înregistraţi, nu doar cetăţenii prezenţi. Aşa se face că, în 1956, când s-a pus la vot chestiunea „integrării în Marea Britanie”, 67 de mii au votat pentru şi doar 20 de mii contra, dar opţiunile favorabile reprezentau numai 44% din totalul votanţilor potenţiali, aşa că Malta a fost silită să apuce drumul independenţei, obţinută în 1964. Au trecut, apoi, la limită şi referendumul pentru aderarea la UE din 2003, şi cel referitor la legalizarea divorţului din 2011.

În fine, Malta e un caz aparte şi pentru că aici s-a ţinut, în 1973, referendumul cu cea mai scăzută rată de participare înregistrată în istorie, şi anume 0,88%. Un boicot adevărat!

Consultarea cu privire la vânătoare e prima convocată cu sprijinul cetăţenilor, legea zicând că e nevoie, în asemenea ocazii, ca 10 la sută din totalul maltezilor cu drept de vot să o solicite. Vă întrebaţi probabil de ce pe buletin au apărut doar turturelele şi prepeliţele? E simplu: fiindcă acestea sunt speciile cele mai vânate. Este adevărat că adversarii derogărilor anuale au insistat asupra faptului că se produc numeroase abuzuri, fiind omorâte şi alte specii, nu doar cele două.

Dezbaterea a fost animată. 

Membrii opoziţiei din Partidul Naţionalist au susţinut că vânătoarea trebuie să continue: cum ei au negociat derogările, au vrut să fie coerenţi. Socialiştii, aflaţi la putere, n-au fost nici ei contra, dar au cerut introducerea unor condiţii mult mai restrictive decât până acum, pentru a împiedica braconajul. Comisarul Karmenu a refuzat să spună cum anume va vota. „Je suis bird” a fost unul dintre sloganurile folosite de către apărătorii turturelelor, semn că orice contaminare simbolică este posibilă, atunci când vine vorba despre comunicare. Cel mai simpatic moment al campaniei a fost cel în care 12 jurişti foarte serioşi s-au adunat, pentru a explica publicului că o eventuală anulare a vânătorii nu va deschide calea interzicerii altor hobby-uri, precum echitaţia sau jocurile de artificii, aşa cum au sugerat cei care votau „da” la referendum.

Până la urmă, participarea a fost mare, iar scorul – strâns: 2.200 de voturi în plus pentru susţinătorii vânătorilor.