Negocierea pe Brexit: documentul care va fi aprobat în Consiliul European extraordinar de sâmbătă

A fost elaborat un aşa-numit „non-paper asupra elementelor cheie ce urmează să figureze în propunerea de directive de negociere”, directive care trebuie aprobate şi asumate de către şefii de state şi guverne care se reunesc sâmbătă la Bruxelles în cadrul unui Summit extraordinar dedicat exclusiv acestui subiect.

Se precizează foarte clar că „aceste directive vor privi prima fază a negocierilor, prioritizând problemele care, în acest stadiu, au fost identificate ca strict necesare” pentru a asigura o ieşire reglementată a UK din Uniunea Europeană. Este foarte important că, din acest moment deja, se notează că aceste dirctive „vor fi amendate şi suplimentate aşa cum va fi nevoie pe parcursul negocierilor, în special reflectând liniile directoare date de Consiliul European pe măsură ce ele evoluează şi pentru a acoperi faza subsecventă a negocierii”.

Ca atare, documentul de sâmbătă trebuie văzut ca având această valoare şi, într-un anume fel, considerat, de ambele părţi, drept o „operă deschisă” la care, cu siguranţă, urmează să se mai aduge multe şi foarte complexe capitole.

În ceea ce priveşte drepturile cetăţenilor, se notează faptul că în Acordul de retragere semnat cu UK garanţiile trebuie să fie reciproce. Ele trebuie să privească „drepturile cetăţenilor din UE care locuiesc (sau au locuit) sau muncesc (sau au muncit) în UK cât şi cele ale cetăţenilor britanici”.

În acest context se definesc categoriile de persoane care urmează să beneficieze de prevederile unui eventual acord:

„Atât persoanele active economic, adică angajaţii şi independenţi dar şi persoanele non-active care au avut rezidenţa în UK sau în UE înainte de data retragerii UK, precum şi membrii lor de familie care-i însoţesc sau li s-au alăturat cândva înainte sau după data retragerii UK).”

Drepturile ce ar urma să fie asigurate privesc păstrarea în continuare a drepturilor ce derivă din principiul liberei circulaţii. În plus, se specifică faptul că „Acordul negociat cu UK va trebui să prevadă continuarea recunoaşterii de diplome, certificate şi alte forme de evidenţă a obţinerii unei calificări formale obţinute în oricare dintre Statele Membre înainte de data retragerii, în acord cu legislaţia UE aplicabilă înaintea acestei date”.

În ceea ce priveşte domeniul atât de sensibil ar viitoarelor aranjamente financiare implicate de BREXIT, principiul de bază este cel că „Marea Britanie trebuie să-şi onoreze partea ce-i revine în ce priveşte finanţarea tuturor obligaţiilor asumate în perioada când era membră a Uniunii”. E vorba despre absolut toate angajamentele financiare agreate de UK plus „costurile specifice legate de procesul retragerii din UE cum ar fi, printre altele, relocarea agenţiilor şi al altor organisme” aflate pe teritoriul UK. În acest moment, se anunţă că va urma „un calcul asupra cifrei datoriei globale pe care UK trebuie s-o onoreze pentru a regla obligaţiile sale financiare faţă de bugetul UE, faţă de toate instituţiile şi organismele stabilite de către Tratate” sume cumulate care, după surse concordante de la Bruxelles, ar putea ajunge la 60 de miliarde EURO.

Un alt domeniu unde discuţiile se anunţă de acum ca fiind aproape imposibil de rezolvat într-o manieră amiabilă este cel al definirii în comun a modului în care se va asigura, decă către cine, în termenii cărei legislaţii, rezolvarea diferendelor juridice şi comerciale rezultând fie din procese aflate pe rol în momentul semnării Acordului sau care

UE cere ca „în ce priveşte cooperarea judiciară în domeniile civil şi comercial între UE27 şi UK, Acordul să prevadă continuarea aplicării legislaţiei europene... şi recunoaşterea executării hotărârilor judecătoreşti de dinaintea datei de retragere”, dar şi a aplicării deciziilor luate de Curtea Europeană de Justiţie.

Dar se mai spune şi că echipa de negociere condusă de Michel Barnier va trebui să obţină ca Acordul de Retragere cu UK „să conţină şi prevederile necesare legate de protecţia proprietăţii, fondurilor, bunurilor şi operaţiilor UE, a personalului său şi membrilor de familie”. În paralel (şi greu de crezut că britanicii vor accepta asta), în Acord trebuie să se prevadă apariţia unei „structuri instituţionale care să asigure o aplicare efectivă a obligaţiilor asumate în cadrul Acordului... să conţină prevederile instituţionale necesare pentru adoptarea de măsuri care să răspundă unor situaţii neprevăzute care nu sunt înscrise în Acord, dar şi pentru introducerea unor viitoare amendamente la legislaţia europeană, atunci când va fi necesar pentru aplicarea corectă a Acordului”.

Procesul urmează să fie supervizat de Comisia Europeană, cu jurisdicţia aplicabilă a Curţii Europene de Justiţie şi pentru dispute pe tematica aplicării Acordului după data efectivă a retragerii UK.

În urmă cu ceva timp, în exclusivitate, v-am dat posibilitatea de a consulta textul scrisorii trimise de Donald Tusk şefilor de state şi guverne privind elaborarea acestui prim pachet de reguli privind negocierile. În comparaţie cu acel text, acum se poate observa apariţia unei poziţii mai dure. Explicabil prin faptul că, în Marea Britanie, Theresa May a convocat alegeri anticipate tocmai în scopul de a avea de partea sa o majoritate parlamentară mult mai solidă decât acum, dispunând astfel de o mai mare marjă de manevră în negocieri.

Dacă UE vrea să ducă jocul negocierilor plecând de la cele câteva criterii definite drept „linie roşie”, premierul britanic pare să dorească să se menţină, fără nici un fel de ezitare, pe o poziţie ultra-exigentă, favorizând chiar, aşa cum a precizat de mai multe ori, posibilitatea unui „BREXIT dur”, fără Acord, fără reguli, „clean cut”, tăietură definitivă de tip chirurgical a tuturor legăturilor cu UE. Perspectivă realmente catastrofală deoarece asta înseamnă iniţierea în perspectivă imediată a mii, zeci sau sute de mii de procese în instanţele internaţionale, intenetate de state, de companii sau de persoane private în scopul recuperării pierderilor economice suferite.

Pentru toţi cei care sunt adepţii ieşirii unei ţări sau alta din sistemul UE le recomand lectura, dacă se poate cu atenţie, a textului pe care-l reproduc în finalul articolului, imagine foarte precisă asupra halucinantei complexităţi a acestui început de negocieri. Subliniez că nu este vorba decât despre un început, restul de-abia urmează să se precizeze în lunile următoare, odată cu consecinţele economice care, după părerea colegilor mei de la Bruxelles, urmează să coste Marea Britanie cu mult peste cifra anunţată de 60 de miliarde, costurile cumulate, directe şi indirecte, ajungând undeva înspre 250 de miliarde Euro.

Dar, evident, discuţia despre BREXIT implică şi o altă dimensiune, cu adevărat teribilă dacă se va împlini: situaţia Scoţiei, cu naţionaliştii având vânt în pupă după decizia doamnei Theresa May şi nord-irlandezii trimiţând mesaje similare de ieşire la luptă. Asta înseamnă că există posibilitatea ca, peste mai puţin de doi ani, entitatea Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord să rămână doar o amintire, împărţită între state independente. Drept care, avem o nouă întrebare la orizont: se va încheia, poate, un Acord de Retragere cu Marea Britanie de azi. Dar dacă statul actual dispare, cine urmează să preia obligaţiile financiare ce revin Marii Britanii?

Cutia Pandorei? Puţin şi delicat spus.