Mărturiile ruşilor care şi-au părăsit ţara: „Nu mai vreau să ajut la construirea acestui stat“
0
Cei mai mulţi dintre ruşii care au hotărât să plece departe de dictatura lui Vladimir Putin lucrează în domeniul IT sau sunt oameni de ştiinţă. Unii au fugit în Kargâzstan, alţii în Armenia.
Jurnaliştii de la ziarul rusesc Novaya Gazeta au stat de vorbă cu ruşii care au hotărât să-şi părăsească ţara.
Ziarul Novaya Gazeta este condus de jurnalistul rus Dmitry Muratov cel care a primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 2021. Muratov este recunoscut pe plan internaţional pentru eforturile sale de a proteja libertatea de exprimare în Rusia, o condiţie esenţială pentru democraţie şi pace durabilă.
"Kârgâzstanul nu a văzut niciodată atât de mulţi oaspeţi din Rusia, în acelaşi timp. Toate hotelurile, hostelurile şi restaurantele sunt pline de ruşi care şi-au părăsit ţara natală pe fundalul unei „operaţiuni militare” şi a unei represiuni sporite împotriva dizidenţilor", au scris ziariştii de la Novaya Gazeta din Rusia.
Ziariştii au contactat mai mulţi cetăţeni ruşi care deja au reuşit să plece din ţară. Redăm mai jos câteva dintre opiniile acestora.
Stanislav, angajat al Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei din Rusia:
"Tocmai am cedat în faţa panicii generale. Nu am fost de acord cu ce s-a întâmplat în Rusia în ultimii ani, dar acum autorităţle au întrecut limita şi am dreptul moral să renunţ la totul şi să mă gândesc la emigrare... Starea de panică a crescut săptămâna trecută... graniţa va fi închisă şi legea marţială va fi declarată... Am decis să plec în Kârgâzstan.
Erau două opţiuni: Armenia sau Kârgâzstan. Dar Armenia este acum aglomerată, se pare că toată comunitatea IT din Moscova s-a mutat acolo, iar biletele sunt foarte scumpe... Sper ca scenariul apocaliptic să nu se adeverească şi situaţia să intre într-un fel de echilibru, să pot veni înapoi în Rusia...
Ne este foarte frică, iar în comunitatea ştiinţifică din Europa de Vest este panică. În Germania se adoptă decrete prin care se precizează că toate proiectele comune cu oamenii de ştiinţă ruşi nu mai există. Numărul de dosare penale pentru trădare împotriva oamenilor de ştiinţă a crescut şi acesta este un semnal de alarmă, dar până acum nu au ajuns la fiecare familie, dar cred că totul va fi mai dur.
Mă enervează că, de exemplu, trebuie să raportez ce vorbesc cu prietenii străini. Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei unde lucrez consideră că fiecare contact cu străinii trebuie raportat. Am un coleg din străinătate la Skolkovo şi, teoretic, după fiecare întâlnire, ar trebui să raportez ce am discutat cu el. Este o situaţie nebună.
Mă enervează că este imposibil să scriu ce cred pe Facebook. Iar faptul că nu am scris mult acolo nu înseamnă că nu mi-ar plăcea să am o asemenea oportunitate. Una este să nu profiţi de o oportunitate, alta este să nu o ai.
Am semnat o scrisoare a oamenilor de ştiinţă împotriva „operaţiunii speciale” din Ucraina, iar acum se iau măsuri administrative.
Dar asta nu mă sperie foarte tare, nu cred că vor începe represiuni împotriva tuturor celor şase mii de semnatari din toate universităţile şi institutele. Aceasta ar fi o nebunie absolută!
Dacă oamenii de ştiinţă sunt speriaţi până la punctul în care încep să se împrăştie ca gândacii, atunci cine va face ceva în Rusia? Şi este atât de evident că acum tehnologiile se vor opri complet din dezvoltare. Nu ştiu cum nu pot înţelege asta.
Conducerea, desigur, speră că, dimpotrivă, va exista un impuls pentru înlocuirea importurilor...
Aşteptarea este că acum vom face noi ceea ce am cumpărat intotdeauna inainte...
Trebuie înţeles că un laborator modern de ştiinţă experimentală este format în proporţie de 98% din echipamente importate.
În loc să facem ştiinţă, vom face mai întâi aceste dispozitive timp de 10 ani şi nu vom câştiga niciodată această cursă. Deci nu vom putea ajunge la un fel de egalitate tehnologică...
Şi nu prea înţeleg de ce este bine dacă înlocuim Occidentul cu China. Atunci vom deveni mandatarii Chinei.
Cred că ruşii nu vor fi bineveniţi acum în străinătate, va exista o alergie la cuvântul „rus”. Chiar mi-ar plăcea să evit asta... Aproape toţi cei cu care comunic se gândesc să plece. Oamenii se gândesc ce să facă cu imobiliarele şi cu munca. Şi în general, cei care acum absolvă facultatea privesc mai ales spre Occident, iar conversia studenţilor în absolvenţi este foarte scăzută la noi.
Pur şi simplu nu mai vreau să ajut la construirea statului în care Rusia a devenit acum. Practic, lucrez pentru guvern. Mă pot justifica prin faptul că suntem în afara politicii şi suntem angajaţi în ştiinţă, dar acest lucru nu este adevărat".
Alexey, specialist IT:
"Compania la care lucrez s-a oferit să se mute, iar noi am profitat de ofertă. Au rămas în ţară mulţi colegi, au familii, copii, părinţi, bunici care trebuie îngrijiţi. Mulţi IT-işti au plecat pentru că firmele au birourile în Europa sau America. Cred că mulţi au plecat nu pentru totdeauna, ci pentru o lungă perioadă de timp, până când situaţia se stabilizează cumva... Afacerea IT din Rusia va fi subjugată şi în cele din urmă închisă. Pieţele europene şi americane pentru Rusia vor fi închise treptat, atât din exterior, cât şi din interior... Decizia de a pleca pentru mulţi este dificilă şi neplăcută, dar cel mai probabil este singura şansă. Când Silver Rain a spus că anulează toate programele şi că va fi doar muzică, am hotărât să plec. E greu să închizi ochii la ceea ce se întâmplă".
Ivan, manager de produs în IT:
"Am hotărât să plec atunci când am primit un mesaj de la prieteni că pot interzice plecarea bărbaţilor sub 60 de ani şi vor aplica legea marţială. În plus, s-a propus un proiect de lege care incriminează răspândirea falsurilor, să nu pronunţăm cuvântul război... Atunci mi s-a depăşit pragul. Era ora cinci seara şi deja în timpul ultimului zoom de lucru, unde eram prezent, am început să mă uit la bilete. Până la 11 am reuşit să rezerv un bilet pentru a doua zi dimineaţă, la a treia încercare.
Pot trăi cu legea falsă, dar nu prea se potriveşte cu valorile mele morale. Sunt adult şi iau o decizie conştientă. Nu eu am ales această putere, dar fiecare naţiune are conducătorul pe care îl merită.
Am un fiu şi el nu a ales nimic, nu a ales ţara în care să se nască. Când va deveni adult, m-ar putea întreba „Cum am ajuns un nemernic?”
Este necesar să ofer fiului posibilitatea de a trăi într-o ţară normală, sigură. Dacă vrea să se întoarcă, poate s-o facă, nimeni nu-i va lua paşaportul rusesc. Răspândirea propagandei asupra adulţilor este în regulă. Dar să le spui copiilor la şcoală despre „operaţiunea specială” este deja prea mult".
Nikolay, angajat în domeniu echipamentelor industriale:
"M-am născut în Ucraina, am locuit acolo timp de 12 ani, apoi am primit cetăţenia rusă şi m-am mutat la Moscova. Ajuns aici, am studiat, am servit în armata rusă, am lucrat în Rusia. Am decis că trebuie să plec, pentru că îmi este teamă că legea marţială va fi declarată. Mi-e teamă că m-ar putea trimite să lupt în Ucraina, iar eu sunt ucrainean".
Vă recomandăm să citiţi şi:
Wali, cel mai cunoscut lunetist din lume, a sosit în Ucraina să lupte contra invaziei ruse
Se încarcă comentariile...
