„Foreign Policy”: Este Putin noul Hitler şi de ce ar trebui să fie el îngrijorat?

Mulţi specialişti compară atitudinea de acum a Rusiei privind regiunile cu vorbitori de rusă cu atitudinea lui Adolf Hitler, înaintea şi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când dictatorul nazist a folosit acest argument pentru a anexa teritorii.

Într-o analiză “Foreign Policy”, intitulată “Putin’s Reich” se face această comparaţie. Adolf Hitler a intimidat ţările vecine menţionând vorbitorii de germană - cei din Franţa în 1936, cei din Austria în 1938, apoi regiunea Sudeţilor din Cehoslovacia. Pe 1 septembrie 1939, germanii au pornit anexarea enclavei poloneze Gdansk, cu o populaţie masivă de etnici germani.

Putin a declarat pe 4 martie că “Cred că doar cetăţenii liberi şi cu voinţă proprie ai unei ţări pot determina viitorul ei. Dacă dreptul acesta le-a fost dat albanezilor din Kosovo, dacă a fost posibil în alte părţi ale lumii, atunci nimeni nu a interzis încă dreptul de autodeterminare al naţiunilor”.

“Foreign Policy” consideră tocmai că în această comparaţie, Rusia înlocuieşte Serbia, dacă e să mergem mai departe cu analogia cu Kosovo. În Kosovo problema era protejării majorităţii etnice albaneze de o putere mai mare, care era dispusă să folosească violenţa. Sârbii foloseau cartea cetăţenilor lor din Kosov, pentru a-i proteja. Rusia pare a face acelaşi lucru în Ucraina, consideră revista de politică internaţională.

Există similarităţi între Putin şi Hitler?

Problema care se pune aici este aceea a tribului pierdut, adică o minoritate etnică aparţinând unui stat mai mare, folosită ca argument pentru “autodeterminare”. Thailanda şi Malaezia au o dispută privind sudul Thailandei. India şi Pakistan au fost la război în mod repetat pentru Kashmir. Indonezia a invadat Timorul de Est.

Apoi, în fostele republici sovietice au existat conflicte. Armenia şi Azerbaidjan au luptat pentru Nagorno-Karabakh. Georgia s-a luptat cu separatiştii din Oseţia de Sud şi Abkhazia. Conflictul a îngheţat când ruşii au trimis tancurile în 2008.

După căderea Uniunii Sovietice, Rusia a marşat pe comunităţile ruse din fostele state sovietice, pentru a trata zona ca una aparţinându-i, măcar moral sau economic.

În 1990 Boris Elţin a trimis trupele în Moldova, pentru a susţine un separatism al etnicilor ruşi. S-a întâmplat prin autonoma aşa-zisă Republică Nistreană. Georgia şi Ucraina au fost următorii paşi.

FOTO Crimeea are oficial propriile forţe armate

Referendumul din Crimeea, vot în stil sovietic. „Da“ este singura opţiune

Problemele Rusiei din interior

În analogia Putin - Hitler, “Foreign Policy” aminteşte de modul cum naziştii au creat trupe chiar din rândul populaţiilor etnice. 80.000 de ucraineni au luptat alături de Wehrmacht şi pentru Waffen SS. Georgieni, armeni, finlandezi, francezi, suedezi şi ruşi anti-comunişti au luptat pentru nazişti. Dacă acum cuvintele fascist sau nazist sunt negative, Stalin nu este privit în Rusia cu ură sau cu ruşine, odată ce Elţin sau Putin au crescut sentimentul naţionalist şi pan-sovietic al ruşilor.

“Pentru toate menţiunile conflictelor din Libia şi Rusia, ca precedent pentru acţiunile ruşilor, Putin trebuie să înţeleagă că amestecă un cazan periculos. Rusia are 14 graniţe, mai mult decât oricare alt stat din lume. Majoritatea statelor au populaţii care se identifice drept ruşi. Dar chiar Rusia conţine coreeni, mongoli, uiguri”, menţionează jurnalistul revistei.

În Estul Rusiei această dinamică există. Ruşii din Vladivostok şi Khabarovsk se plâng de infuzia de bani coreeni şi chinezi, împreună cu imigranţii. 80 de milioane de chinezi şi 45 de milioane de coreeni trăiesc în provinciile de lângă Rusia. Populaţia teritorului din estul Rusiei, Primorski Krai este de 2 milioane.

“Putin ar trebui să fie îngrijorat de precedentele pe care le citează şi să ia în serios cele pe care le impune acum”, se încheie articolul.