Calcule

„Folosirea termenului „terorism” presupune o seamă de consecinţe şi de măsuri pe care nu e tocmai limpede dacă ţările NATO şi UE sunt pregătite să şi le asume“ FOTO Reuters

Au trecut aproape patru zile de la tragedia aviatică în urma căreia toţi cei 298 de pasageri aflaţi la bordul avionului aflat în proprietatea companiei aeriene Malaysia Airlines şi-au pierdut viaţa, însă clarificările aşteptate întârzie să apară.

Operaţiunile de la locul accidentului se desfăşoară suspect de lent. Cadavrele victimelor se găsesc şi se identifică cu dificultate, resturile avionului sunt recuperate cu o încetineală care nu se poate să nu pună pe gânduri, separatiştii pro-ruşi conduşi de Igor Ghirkin, zis Pescarul, fac pe mai departe legea şi, din câte se pare, vor să se înstăpânească pe cutiile negre ale epavei pe care nu sunt dispuşi să le predea decât Moscovei de la care au primit, pare-se, dacă nu neapărat ordine, măcar solicitări în acest sens. Măsuri ce s-ar fi cuvenit luate nu s-au luat cu promptitudinea aşteptată, iar ancheta internaţională menită să clarifice faptele întârzie şi nu prea se ştie când va demara.

Două lucruri par să fie deocamdată sigure. Mai întâi, că liderii occidentali sunt tot mai convinşi că prăbuşirea este opera separatiştilor pro-ruşi, că aceştia au parte de sprijinul armat şi de intelligence al Moscovei, că tocmai acest sprijin le-a îngăduit să dispună de lansatorul de rachete BUK, supranumit “ursul Grissly.” Acestei convingeri i-au dat glas preşedintele american Barack Obama, secretarul de stat John Kerry, dar şi premierul britanic James Cameron. Acesta din urmă şi-a schimbat radical discursul adesea şi cu justificare calificat a fi prea împăciuitorist la adresa implicării Rusiei în ceea ce se întâmplă în Ucraina de aproape o jumătate de an şi a numit accidentul “o crimă made in Moscova.”

Al doilea lucru sigur e că preşedintele rus Vladimir Putin socoteşte responsabilă pentru catastrofă administraţia de la Kiev. Ba mai mult afirmă chiar că aceasta nu s-ar fi produs dacă ţările UE şi NATO ar fi acţionat mai hotărât în favoarea soluţionării crizei ucrainiene. Soluţionarea la care face referire şi pe care şi-ar fi dorit-o liderul de la Kremlin ar fi fost, fără doar şi poate, una de pe poziţiile şi în favoarea Moscovei.

Existenţa acestor două certitudini i-a determinat pe unii comentatori să aprecieze că despre ceea ce s-a întâmplat vinerea trecută vom avea două “adevăruri”, evident divergente. Cel al Occidentului şi cel al Moscovei. Unii analişti merg până acolo încât califică drept patetice apelurile care cer “tot adevărul”. Ba chiar afirmă că ceea ce s-a întâmplat cu adevărat vineri va rămâne de domeniul enigmelor istoriei.

Dacă înalţii decidenţi occidentali şi-au depăşit reticenţele şi sunt unanimi în a-i socoti pe rebelii pro-ruşi vinovaţi de tragedie, ei se dovedesc mult mai prudenţi  în a o califica drept operaţiune cu caracter terorist. Preşedintele Obama a declarat chiar că “deocamdată nu ştim cu certitudine ce s-a întâmplat.” Despre terorism vorbesc unele organe de presă, administraţia de la Kiev şi, surpriză!, preşedintele României. Dl. Traian Băsescu a făcut o afirmaţie în acest sens sâmbată la reuniunea femeilor membre în Partidul Mişcarea Populară, promiţând că “va pune degetul pe rană” de la tribuna Administraţiei Prezidenţiale.

Rezervele în privinţa limbajului ale liderilor occidentali pot să pară a fi rodul unor calcule până la urmă cinice. Dar folosirea termenului „terorism” presupune o seamă de consecinţe şi de măsuri pe care nu e tocmai limpede dacă ţările NATO şi UE sunt pregătite să şi le asume. Aceste ţări sunt legate, între altele, printr-o alianţă împotriva terorismului, alianţă ce le cere să refuze acordarea de adăpost celor suspectaţi de terorism. Participanţii la alianţă trebuie să identifice cu maximă rapiditate pe cei fie şi numai bănuiţi de acţiuni teroriste, să le sece resursele de venit, să le blocheze, ba chiar să le confişte conturile bancare, să nu aibă nici un fel de relaţie cu aceştia, să le facă existenţa imposibilă. Un tratament similar se impune aplicat şi celor ce sunt suspectaţi ori dovediţi a se afla, într-un fel sau altul, în spatele operaţiunilor teroriste.

Or, dacă mai toată lumea e de acord asupra implicării Moscovei în moartea celor 298 de pasageri aflaţi la bordul avionului Malaysia Airlines prin furnizarea de material cu caracter militar performant oamenilor lui Ghirkin şi dacă s-ar opta pentru definirea decesului acestor persoane nevinovate ca urmare a unei operaţiuni teroriste, atitudinea faţă de Rusia şi faţă de liderii acesteia ar trebui să se radicalizeze. Până la absolut.  

E clar că nu poţi avea nici măcar convorbiri sau consultări telefonice cu preşedintele unei ţări acuzate că, într-un  fel sau altul, se numără printre sponsorii terorismului internaţional. Orice operaţiune comercială cu această ţară s-ar impune instantaneu blocată.

Într-o lume intens globalizată cum e cea în care trăim, ţara respectivă ar intra rapid în recesiune. Recesiunea va depăşi însă la fel de repede şi de devastator graniţele Imperiului rus ceea ce ar însemna costuri imense la nivel mondial. Calculele de acest gen sunt, fără îndoială, cinice atunci când e vorba de vieţi omeneşti, de oameni nevinovaţi. Din nefericire, ele sunt în specificul geo-politicii. Iar istoria musteşte de exemple de această natură.