Bugetul Uniunii Europene în 2017. Aici sunt banii Europei!

Câţi anume, cum anume propuşi a fi cheltuiţi, domenii prioritare, creşteri sau reduceri şi în ce sectoare. Pentru prima oară în România, ziarul nostru vă oferă să consultaţi cu mult în avans, înainte de intrarea în luna septembrie în procedura finală de vot la Parlamentul European, propunerea de buget comunitar pentru 2017.

Textul a fost adoptat pe 20 iulie de către Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi la nivelul Consiliului European (deci şi de reprezentantul României). Este vorba despre un document fundamental, cel în funcţie de care se construiesc toate politicile comunitare şi care, la fel de evident, conţine o implicită prioritizare a acestora în funcţie de ceea ce arhitectura instituţională de la Bruxelles consideră a fi sectoarele fundamentale ce trebuiesc a fi finanţate, unele mai mult ca celelalte.

 „Mai mult ca niciodată,trebuie să ne asigurăm că bugetul european este concentrat asupra priorităţilor cheie şi că va permite Uniunii să facă faţă provocărilor cu care se confruntă şi cred că poziţia Consiliului răspunde acestei necesităţi, oferind mijloacele apropriate pentru stimularea creşterii economice, poate ajuta la crearea locurilor de muncă, întărind securitatea în interiorul şi exteriorul UE şi să facă faţă crizei migratorii” – a afirmat, plin de entuziasm, Vazil Hudak, negociatorul şef pe probleme bugetare care reprezintă preşedinţia slovacă Consiliului.

Iată cifrele: 158,38 miliarde Euro în angajamente şi 133,79 miliarde Euro în plăţi. Aceasta înseamnă, în raport cu 2016, o creştere cu o,9% în domeniul angajamentelor şi un minus de 7% în domeniul plăţilor. Această reducere semnificativă a totalului plăţilor estimate a fi făcute de UE se datorează în principal la doi factori: implementarea programelor din MFF (cadrul financiar multianual al UE) pentru perioada 2007-2013 a fost deja finalizat şi programele MMF pentru perioada 2014-2020 nu sunt încă pe deplin angajate şi în derulare.

Puteţi accesa documentul fie aici ( http://eur-lex.europa.eu/budget/www/index-en.htm ) şi vă asigur că lectura fiecăruia dintre capitolele bugetare dedicate instituţiilor europene – cu cifrele ameţitoare aferente – vă va oferi multă materie interesantă pentru comentarii, mai ales atunci când veţi ajunge la secţiunea salarii pentru personalul angajat permanent dar şi, la fel de interesant şi instructiv, pentru foarte numerosul personal temporar, la fel de generos plătit...Aceştia fiind în situaţia cea mai interesantă, căci sunt ajunşi în cea mai mare parte pe posturile respective pe linia denumită pudic a „susţinerilor naţionale”, fără să dea examenele grele şi obositoare metal pe care au avut să le treacă ceilalţi, „funcţionarii de carieră”, dar cu toate avantajele date de „spatele„ pe care îl reprezintă recomandarea oficialilor din ţările de origine, transmise corect şi la timp de organele de reprezentare pe care le constituie Misiunile de la Bruxelles. Poate, dacă va fi cazul, să revenim asupra acestei situaţii deosebit de interesante, cu multele exemple care ne-au parvenit din diversele rapoarte neoficiale vehiculate de diverse surse de la Bruxelles. Cu date, cifre, nume.

Dar, se mai spune în documentul Preşedinţiei slovace, „în 2017 se vor efectua reduceri de personal în structurile UE. În perioada 2013-2017 Consiliul va trebui să-şi reducă personalul cu 5%, ceea ce se traduce prin desfiinţarea a 157 de posturi. Consiliul notează şi faptul că majoritatea celelorlalte instituţii au operat deja reducerea de 5% şi cer tuturor instituţiilor rămase să facă toate eforturile pentru a atinge acest obiectiv până la finele anului 2017”.

Ce interesează pe toată lumea în acest context de acum (de unde şi precizarea negociatorul şef slovac) este alocarea de resurse importante pe două domenii: migraţie şi întărirea nivelului de securitate internă în UE.

Astfel, este prevăzută suma de 5,2 miliarde Euro pentru angajamente pentru cheltuieli specifice legate de chestiunea migranţilor. Asta include, conform prezentării preşedinţiei slovace, atât acţiuni interne  cum ar fi „managementul eficient al fluxurilor migratorii”, dar şi acţiuni externe care să rezolve câteva dintre cauzele fenomenului migraţiei ilegale. Adică, mai precis, 200 milioane Euro pentru mecanismul de urgenţă al UE stabilit de Consiliu pe 15 martie 2016 pentru ajutorarea Greciei şi a celorlalte state care au avut de suferit în urma fluxului enorm de migranţi. Si alţi 750 de milioane cu care să se ajungă la totalul de 1 milard cu care bugetul european trebuie să contribuie la constituirea fonduilui total de 3 miliarde de auro pentru Facilitatea pentru Refugiaţi din Turcia.

Pentru asigurarea unui cât mai ridicat nivel de securitate pentru UE este alocată suma de 738,6 milioane Euro pentru angajamente şi 747,77 milioane pentru plăţi pentru International Security Fund. Asta înseamnă, în procente, o creştere reală de 14,4% şi, respectiv, de 89,3% comparativ cu alocările bugetare pentru 2016.   

Dacă acestea sunt alocările bugetare, mai urmează o altă analiză, cea de oportunitate. În contextul actual, ea ar trebui să înglobeze o analiză de risc privind efectele foarte importante, poate chiar profund destructive, pe care le poate avea în imediat - şi în orice caz la nivelul anului 2017 – eventualitatea din ce în ce mai probabilă a unei tensiuni majore, poate chiar a unei rupturi, în relaţia cu Turcia. Deja, ieri, Preşedintele Erdogan a afirmat că „Guvernele europene nu joacă cinstit” deoarece nu a primit niciun fel de ajutor de la instituţiile comunitare, adăugând avertismentul că „în acest moment, în Turcia se află 3 milioane de oameni venidin Siria sau din Irak”.

Aici e problema. Dacă UE va decide întreruperea (din nou) a negocierilor de aderare cu Turcia din cauza eventualei reintroduceri a pedepsei cu moartea în acestă ţară, logica de la Ankara va fi o retaliere însemnând „ridicarea pedalei de frână” care, deocamdată, blocează accesul celor 3 milioane plus a încă unui alt milion de persoane despre care se spune că ar fi deja masaţi la frontiera cu Siria, să călătorească liber, redeschizând Ruta Balcanică. Şi la dimensiuni de coşmar, cu mult superioare a ceea ce am văzut până acum în acest an.

Uniunea Europeană va fi obligată atunci să reorienteze sume considerabile către ţările de pe traseul rutei respective, angajând poate structuri de forţe comune care să securizeze frontierele. De aici, poate, afirmaţia că ar fi vorba despre o proiecţie bugetară cu capitole flexibile, posibil de modificat în caz de mare urgenţă.

Este încă neclar cum economia ţărilor europene va fi afectată de BREXIT, din momentul în care Marea Britanie va declanşa art.50, aşa cum a promis, adică la începutul anului 2017. În funcţie de aceste consecinţe, se va vedea dacă efortul financiar prevăzut pentru asigurarea creşterii economice şi pentru revigorarea pieţelor muncii va fi sau suficient, în contextul în care problema şomajului, mai ales în rândul tinerilor, continuă să fie una dintre cele mai mari provocări structurale cu care se confruntă statele din sudul şi estul Europei.

În plus, nerezolvată şi cu puţine şanse de soluţionare în 2017, este problema crucială a voinţei politice în vederea redesenării proiectului european. În funcţie de evoluţiile viitoare, vom vedea care vor fi şi implicaţiile instituţionale (care în opinia unor State Membre ar trebui să ducă la negocierea unui nou Tratat) , cu balansul marcat, mai ales după nefericitul BREXIT, înspre politici protecţioniste, reacţia cea mai previxzibilă pe timp de criză. Dar şi cea care ar putea să provoace fragmentarea politicilor europene, mai ales în ceea ce înseamnă realizarea de proiecte strategice.

Din toate aceste motive cred că este interesant să studiaţi documentul difuzat de Preşedinţia slovacă, atenţi la comparaţia evoluţiilor pe sectoarele bugetare. Dincolo de declaraţiile politice adeseori demagogice li din ce în ce mai populiste pentru a justifica lipsa de rezultate ale unora dintre politicile guvernamentale, aici se află cheile succesului sau, dimpotrivă, ale împotmolirii pe mai departe a visului european. 

Banii sunt aici, dar există şi liderii care să impună o viziune comună? Nimic mai puţin sigur şi asta este, pe fond, marea vulnerabilitate a aplicării viitoare a acestui buget european. Într-un an 2017 care se anunţă deja ca fiind unul al tuturor incertitudinilor politice. Să sperăm că numai atât.