Blestemul din august (I)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Kremlinul schimbă garda. Preşedintele Vladimir Putin a început remanierea foştilor colegi din servicii, promovând tineri funcţionari, loiali, astfel încât să-şi întărească leadership-ul personal. Nici chiar primul ministru Dimitri Medvedev nu se simte prea bine, o campanie de presă împotriva gafelor sale fiind declanşată.

August este perioada din an în care Moscova s-a cutremurat periodic de-a lungul timpului. Schimbări de lideri, lovituri de imagine, noi alianţe, catastrofe naturale. August 1991 a adus căderea comunismului, în august 1998 a fost colapsul financiar, în august 1999 a început al doilea război din Cecenia, în august 2000 s-a scufundat submarinul Kursk[1], în august 2008 a avut loc invazia rusă în Georgia, în august 2009 s-a produs ruperea unui baraj de la o hidrocentrală care furniza 1/3 din energia necesară în Siberia[2], în august 2010 au avut loc incendii devastatoare[3], iar în 2011 inundaţii catastrofale[4]. Toate acestea poartă un nume în Rusia: blestemul lunii august.

Blestem sau nu, august 2016 aduce serioase modificări la Kremlin, dar şi sunet de arme la graniţa Ucrainei, care este acuzată de acţiuni de intimidare împotriva grănicerilor ruşi din Crimeea, peninsula ucraineană anexată ilegal de Rusia. De asemenea, excluderea unor sportivi ruşi, găsiţi dopaţi, de la recenta olimpiadă din Brazilia, a rănit mândria ruşilor şi a creat o stare de beligeranţă la Moscova. Bineînţeles, totul este descris de media de la Moscova ca fiind un complot al americanilor împotriva sportivilor ruşi.

Schimbările de la Kremlin

Fostul ofiţer KGB Sergei Ivanov, un apropiat a lui Putin, a fost schimbat din poziţia de şef al Administraţiei Prezidenţiale, în locul lui fiind numit Andrei Vaino, un fost lucrător în aparatul comunist. Noul şef al Administraţiei Prezidenţiale a lui Vladimir Putin, Anton Vaino, a pretins într-un articol publicat într-o revistă ştiintifică din Rusia că a patentat un dispozitiv care poate studia constiinţa colectivă a umanităţii şi  poate înregistra nevăzutul prin scanere spaţiale (!?), relatează ziarul american The New Yorker. Cert este că preşedintele Putin a mai schimbat o serie de funcţionari de stat în primăvara aceasta. Doi foşti bodyguarzi (Alexei Diumin şi Yevgeni Zinichev) au fost numiţi guvernatori în regiunile Tula şi, respectiv, Kaliningrad, iar un al treilea, Victor Zolotov, bodyguardul personal al preşedintelui, a fost numit  şeful Gărzii Naţionale, structură nou înfiinţată şi care numără 250.000 oameni înarmaţi, aflaţi direct sub comanda Kremlinului. Putin are nevoie acum de executanţi nu de sfătuitori sau, cu alte cuvinte, îi înlătură pe toţi care nu pot sta drepţi în faţa sa.

image

În vârstă de 63 de ani, Ivanov (foto dreapta - kremlin.ru) este aliatul lui Putin de pe vremea când lucrau împreună pentru KGB, în anii 70. El şi-a început cariera politică odată cu venirea la putere a lui Vladimir Putin, fiind considerat ca unul care face parte din cercul restrâns al prietenilor preşedintelui rus.  În 2001 a fost numit ministru al Apărării, iar în 2007 viceprim-ministru în cabinetul lui Dimitri Medvedev, ceea ce a dus la o competiţie pentru supremaţie politică între cei doi.

După ce Dimitri Medvedev a devenit preşedinte, Ivanov l-a însoţit pe Vladimir Putin la guvern în calitate de adjunct al primului ministru. Din 2012, odată cu reîntoarcerea lui Vladimir Putin la preşedinţie, Ivanov a fost numit şeful Administraţiei Prezidenţiale. Zvonurile despre retragerea lui Ivanov circulau încă din primăvară, dar concretizarea a venit acum şi s-a datorat în principal legislaţiei referitoare la Garda Naţională a cărei redactarea nu s-a încadrat în cerinţele lui Putin. Ba mai mult, Parlamentul a votat un text, iar versiunea semnată de Putin are un conţinut diferit. Acum, Kremlinul încearcă să managerieze scandalul iscat.  În vârstă de 44 de ani, noul şef al Administraţiei Prezidenţiale, Anton Vaino, este nepotul unui fost lider al Partidului Comunist din Estonia. Este fluent în engleză şi japoneză, servind ca diplomat înainte de 1990 în ambasada Moscovei la Tokio. Din 2003 a început urcuşul în ierahia administrativă a Kremlinului (în cercurile elitei ruseşti este considerat ca un apropiat a lui  Sergei Chemezov, şeful companiei Rostec, deţinută de statul rus, companie care produce echipament militar. Vaino nu este un adversar a lui Putin, este mai degrabă pe acelaşi aliniament cu secretarul de presă al preşedintelui Vladimir Putin, Dimitri Pescov.

Care este, totuşi, explicaţia acestor schimbări? Preşedintele Vladimir Putin a deschis o nouă filă a leadership-ului personal. În interiorul cercului de vechi prieteni şi camarazi deciziile erau dificil de luat. Acum, când în jur sunt oameni care nu sunt tributari unor amintiri din tinereţea lui Putin, luarea deciziilor devine o problemă personală a acestuia. Executivul rămâne neutru.

Aceste mişcări ne duc cu gândul la posibile alegeri prezidenţiale înainte de termenul din martie 2018. Startul a fost dat de fostul ministrul de Finanţe Alexei Kudrin, numit anul acesta vice-preşedintele Consiliului Economic Prezidenţial, care a propus alegeri anticipate şi lansarea de noi programe de susţinere a economiei ruse, economie care s-a degradat simţitor datorită sancţiunilor aplicate de Occident. Interesant este că actuala lege a alegerilor interzice unui preşedinte să candideze dacă demisionează înainte de termen. Dar legile se pot schimba rapid în Rusia!

Schimbări în politica externă a Rusiei

Cu ceva timp în urmă FSB-ul, urmaşul KGB, a declarat că a capturat câţiva militari din forţele speciale ucrainiene care aveau asupra lor arme pe care le-ar fi folosit într-un conflict cu forţele de pază ruseşti prezente în satul de graniţă Armiansk din Crimeea. Alte două schimburi de focuri au mai avut loc în zilele ce au urmat de-a lungul graniţei stabilite de ruşi între Ucraina şi Peninsula Crimeea. Maşina de propagandă a Kremlinului s-a pus în funcţiune acuzând Ucraina că s-ar pregăti să invadeze Crimeea. Indiferent dacă incidentul din Crimeea a fost sau nu regizat, el este în mod sigur folosit pentru a justifica retragerea de la negocierile Grupului Normandia (Franţa, Germania, Ucraina şi Rusia) ce urmau să aibă loc în China, cu prilejul Summitului G20. Ruşii declară că nu mai au ce căuta la discuţii în condiţiile în care Ucraina nu-şi respectă angajamentele. Acum - declara Vladimir Putin - în circumstanţele curente, o astfel de discuţie nu are sens. Acţionând astfel, preşedintele Vladimir Putin scapă de criticile referitoare la faptul că nu a îndeplinit cerinţele Acordului Minsk-2 care prevede retragerea trupelor şi armamentului din Ucraina şi returnarea controlului graniţei în mâinile Kievului.

Conflictul din Crimeea are implicaţii în întreaga regiune a Mării Negre datorită faptului că preşedintele Turciei, Recep Tayyp Erdogan, va trebui să se situeze de o parte sau de alta a părţilor combatante. Turcia a stabilit recent un acord de colaborare cu Ucraina, ceea ce face dificilă o decizie referitoare Crimeea. Din declaraţiile publicate pe site-ul oficial al administraţiei de la Kiev, Turcia a precizat că nu va recunoaşte anexarea Crimeei şi va continua să sprijine comunitatea de tătari din peninsulă. De asemenea declaraţia făcută recent de premierul turc, Binali Yildirim, în ceea ce priveşte relaţia cu SUA, este edificatoare:

Statele Unite rămân un partener strategic, nu duşmanul Turciei. Pot exista suişuri şi coborâşuri în relaţiile dintre cele două ţări, dar avem nevoie să eliminăm elementele care dăunează relaţiilor noastre.

În consecinţă, Rusia construieşte în continuare Frontul Ucrainean la graniţa sa vestică, încolţind ca într-un cleşte Ucraina. Rusia îşi întăreşte poziţiile militare din Crimeea prin trimiterea de noi nave militare şi submarine[5], dar şi prin desfăşurarea sistemului S-400 (cu o rază de 400 km, rachetele pot acţiona în adâncimea teritoriului ucrainean). De asemenea, sunt zvonuri care indică reaşezări de trupe în estul Ucrainei prin pătrunderea unei brigăzi ruseşti în teritoriul separatiştilor.

În acest context, o altă ştire face senzaţie: preşedintele Vladimir Putin este pregătit să forţeze Armenia să redea Azerbaidjanului o parte din teritoriul deţinut în regiunea separatistă Nagorno-Karabakh. Armenia îi este ostilă Turciei şi este tradiţional un aliat apropiat Moscovei. Vestea a fost dată de preşedintele Vladimir Putin preşedintelui armean Serzh Sargsyan la întâlnirea ce a avut loc imediat după vizita lui Erdogan la Moscova. Este o schimbare radicală în atitudinea Moscovei, schimbare care multumeşte Turcia şi în special Azerbaidjanul.

Ce va da Turcia în schimb? Rămâne de văzut.

Rusia mai execută o manevră de intimidare a ţărilor din Balcani odată cu exerciţiile planificate a se desfăşura în Serbia, la graniţa cu Croaţia, o ţară aparţinând Alianţei NATO. Armata sârbă va găzdui două exerciţii militare comune cu forţele ruseşti începând din luna septembrie. Exerciţiile coincid cu o vizită planificată în Serbia a premierului rus Dmitri Medvedev şi reafirmă legăturile puternice ale Belgradului cu Moscova. Exerciţiul militar Slavic Brotherhood 2016 (Frăţia Slavă - este un exerciţiu anual şi a avut loc până acum în Rusia în 2015 şi în Serbia în 2014) va începe luna viitoare în oraşul Nikinci, la 30 de kilometri de graniţa cu Croaţia. Cel de-al doilea exerciţiu este denumit codificat Brotherhood of Aviators of Russia and Serbia 2016 (Frăţia aviatorilor din Rusia şi Serbia 2016) şi se va desfăşura la baza aeriană Batajnica, lângă Belgrad. La el vor participa participa avioane de luptă MiG-29 şi elicoptere Mi-17, echipamente pe care armata sârbă le-a cumpărat recent de la Rusia.

image

Cum s-a ajuns la situaţia de astăzi? 

Preşedintele Vladimir Putin epurează conducerea administrativă pe întreg teritoriul Rusiei şi, în acelaşi timp, face concesii de politică externă în detrimentul aliaţilor apropiaţi pentru nici un avantaj vizibil, deocamdată. În Rusia, securitatea naţională eclipsează criza economică. Politica lui Vladimir Putin este în criză în Ucraina. A căutat să incite la revoltă în estul ţării şi nu a reuşit. Comportamentul lui Putin pare ciudat şi probabil are un motiv. Preşedintele Vladimir Putin este văzut de Occident ca un dictator agresiv. Putin are doi piloni de sprijin. Unul dintre ei este opinia publică, suport care este important, dar nu decisiv, şi celălalt pilon este elita formată la rândul ei din două grupări-oligarhi şi membrii serviciilor. În timpul prăbuşirii Uniunii Sovietice, aceste două grupări s-au aliat discret într-un sistem comun reciproc avantajos.

Acum, în cadrul sistemului elitelor se duc lupte îndârjite între oligarhi şi membrii FSB. Vladimir Putin i-a înlăturat pe unii oligarhi care atacau poziţia lui de lider şi a sprijinit omeni care au lucrat în servicii.  Cu toate acestea, structural, există o coaliţie a elitelor din Rusia în faţa cărora Vladimir Putin trebuie să răspundă. Boris Elţîn, predecesorul lui Putin a fost înlăturat de o coaliţie a elitelor pentru că a admis dezintegrarea economiei ruse şi pierderea fostei Iugoslavii în favoarea Occidentului. Putin a fost ridicat la putere pentru a repara şi restaura statutul de mare putere a Rusiei. Pentru Rusia acest lucru este extrem de important la fel ca şi memoria din cel de-al doilea Război Mondial, când Hitler a bătut la porţile Moscovei.

image

Armata Rusiei a pierdut, din 1988 şi până în 1994, 4 milioane de militari în timp ce resursele bugetare au scăzut de la 246 miliarde USD în 1988 la 14 miliarde USD în 1994. Când submarinul Kursk s-a scufundat în Marea Barenţ în anul 2000 căpitanul primea o soldă de 200 de USD/lună. Între 1991 şi 2008 Rusia s-a focalizat pe conflictele îngheţate de la periferia sa în Georgia, Moldova, operaţiuni militare în Tajikistan şi Cecenia. Elţîn abia a strâns 65.000 de militari, în 1994, pentru a lupta în Cecenia împotriva rebeliunii declanşate acolo. În 2008, Rusia a atacat Georgia cu forţe militare din era sovietică, cu echipamente vechi, cu ofiţeri nepregătiţi care transmiteau ordinele prin telefoane mobile, echipamentele radio militare fiind inutilizabile. Până la sfârşitul războiului de cinci zile, Rusia a pierdut 4 avioane de vânătoare şi un bombardier strategic.

Rusia a câştigat un război împotriva unui inamic inferior care a luptat însă cu dragoste pentru a-şi apăra teritoriul naţional. La două luni de la încheierea războiului, Kremlinul a decis reformarea armatei şi dotarea ei într-un program care să dureze până în 2020 şi în care se fie folosite 700 de miliarde de USD. Rusia a schimbat modelul de structură militară care data din 1870. În 2009 au început exerciţiile la scară mare, iar retribuţiile militarilor au fost crescut la standarde acceptabile. Acesta a fost începutul celei de-a treia etape a programului de guvernare a lui Putin (prima etapă a fost războiul din Cecenia, a doua eliminarea oligarhilor zis răi, modernizarea armatei a fost a treia, refacerea poziţiei de putere globală a Rusiei este etapa în care ne află acum). Până în 2014, Rusia a avut o situaţie economică stabilă şi datorită preţului ridicat al petrolului. Problema a fost că Putin nu a reuşit să construiască o economie solidă folosind banii obţinuţi din vânzările de petrol şi gaze pentru modernizarea armatei. Era clar că Rusia intenţiona să folosească forţa pentru a recâştiga teritoriile adiacente graniţei, teritorii/republici care au făcut parte din fostul URSS (2008 - războiul din Georgia, 2014 - anexarea Crimeei şi sprijinul dat separatiştilor în Ucraina de est). În 2016, elitele au realizat că o nouă creştere economică nu mai este posibilă fără investiţii externe, singurul lucru rămas fiind încetinirea căderii economice. De asemenea, Ucraina nu este securizată din punctul de vedere al Rusiei, iar aventura din Siria va duce în final la ceea ce duce fiecare operaţiune în Orientul Mijlociu, la un impas! Din 2014, securitatea europeană a redevenit bipolară cu doi vectori de putere NATO şi Rusia în competiţie militară.

(Va urma partea a II-a)


[1] La 12 august 2000, submarinul rusesc de clasă Oscar II Kursk s-a scufundat în Marea Barents în urma unei explozii care a fost cauzată de o scurgere de apă oxigenată într-o torpilă. Explozia a făcut ca submarinul să se lovească de fundul mării, ceea ce a declanşat detonarea altor torpile după circa două minute. A doua explozie a fost echivalentă cu circa 2-3 tone de TNT, suficient de mare pentru a fi înregistrată pe seismografele din Europa de Nord. În pofida unei tentative de salvare efectuate de echipe britanice şi norvegiene, mult întârziată din cauza refuzului ruşilor de a le permite accesul, toţi cei 118 de marinari şi ofiţeri de la bordul lui Kursk au murit. Un an mai târziu, o echipă olandeză a recuperat epava şi toate cadavrele, care au fost înmormântate în Rusia.

[2] Accidentul, produs în 18 august 2009 la hidrocentrala Saiano-Şuşenskaia, a fost cel mai mare din istoria hidroenergiei ruseşti. Sala de maşini a hidrocentralei a fost distrusă de o puternică lovitură hidraulică, barajul având din construcţie unele defecte de proiectare şi realizare.

[3] În august 2010, incendiile s-au axat pe partea europeană a Rusiei. La începutul lunii august, vântul defavorabil a transformat capitala într-un infern, adăugând fumul dens celui mai mare val de căldură pe care şi-l aminteşte ţara. Din cauza fumului dens, abia se zărea conturul clădirilor din Moscova, la 300 de metri distanţă. Incendiile de pădure din centrul şi estul Rusiei au creat un nor enorm cu poluanţi care au acoperit emisfera nordică a planetei, a indicat NASA's Jet Propulsion Laboratory (JPL).

[4] Inundaţii de proporţii catastrofale au avut loc în Rusia în august 2011, fiind evacuate 18.000 de persoane în trei regiuni la nord de China. În total, circa 32.000 de persoane din 121 de oraşe şi sate au fost afectate de inundaţii, anunţa CNN. Cel mai mult au avut de suferit Amurskaya Oblast, Khabarovskiy Krai şi Evreiskaya Oblast, devastate de furia apelor.

[5] Submarinele din proiectul 636 (clasa Varşovianka) - Improved Kilo, potrivit codificării NATO - aparţin celei de-a treia generaţii de submarine, cu un deplasament de 2.350 tone la suprafaţă şi de 3.950 sub apă, cu o viteză de 17/20 noduri; un submarin din această clasă are o autonomie de 45 de ore. Ele vor fi în număr de 6. Deocamdată au fost livrate 3 submarine noi diesel-electrice din clasa Varşovianka, supranumit gaura neagră, datorită capacităţilor sale de disimulare.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite