Analiză Adevărul Europa/ Extrema dreaptă: plan de neutralizare

Avântul periculos luat de extrema dreaptă din Europa poate fi stopat dacă statele ar sprijini integrarea imigranţilor, însă sub condiţii bine definite. Toată lumea vorbeşte astăzi despre valul de violenţă care a afectat Marea Britanie. Dar mulţi uită că Regatul Unit a fost recent marcat de o altă situaţie controversată.

La intrarea în unele zone locuite de musulamni extremişti au apărut postere pe care scria: "Intri într-o zonă controlată de sharia - legile musulmane se aplică aici".  Grupul extremist Islam4UK (Islam pentru Marea Britanie) plănuieşte de ceva vreme să pună, încetul cu încetul, bazele unui emirat islamic în Marea Britanie. Astfel de afirmaţii sunt ca mierea pentru auzul grupurilor de extremă dreaptă. Atacurile din Norvegia nu sunt şi un rezultat oribil al acestor atitudini.

În faţa unor asemenea provocări, liderii europeni au preferat adesea soluţii de tipul „capul în nisip" - abordare evidentă şi în timpul crizei datoriilor din zona euro. Aceasta a lăsat un gol pe care extrema dreaptă a început repede să-l umple. Iar apoi, unii lideri de centru dreapta au încercat să se facă simpatici electoratului tot mai numeros de extremă dreapta.

Metoda Sarkozy şi „compromisul" nordic

În 2005, Sarkozy a fost perceput ca un  lider foarte ferm în timpul revoltelor din suburbiile pariziene, şi în 2010, prin deportarea rromilor. Apoi, a lansat şi o ameninţare la adresa infractorilor de origine străină cu naţionalitate franceză. Planul lui este de a lovi în legitimitatea extremei drepte şi de a satisface, în acelaşi timp, opinia publică. Dar oare nu ar trebui ca liderii europeni să orienteze ei înşişi opinia publică, în loc să fie mereu influenţaţi de ea şi să se supună ei?

O altă abordare poate fi observată în Ţările de Jos şi Danemarca. Aici, extrema dreaptă a fost ţinută departe de guvernare. În ultima vreme însă, alegerile au generat guvernele minoritare, care au nevoie de sprijinul partidelor de extremă dreaptă. Succesul lui Pia Kjærsgaard, liderul Partidului Popular Danez, prin reintroducerea controalelor la graniţele UE ale Danemarcei, demonstrează acest lucru.

Aceste partide nu guvernează efectiv, dar arată că pot să schimbe şi să influenţeze politici şi mai ales, să critice, foarte direct şi liber partidele de guvernământ. Partidele de extremă dreaptă nu sunt supuse, astfel, erodării specifice formaţiunilor de la guvernare, astfel că ele câştigă şi mai mult simpatia poporului.

Angela Merkel: integrare, dar cu condiţii

Dar oricare ar fi atitudinea pe care politicienii Europei o vor lua în legătură cu extrema dreaptă, rămâne faptul că politicile actuale de integrare a imigranţilor sunt pur şi simplu ineficiente. Angela Merkel a pus probabil punctul pe "i" atunci când a spus că trebuie să ajutăm imigranţii, dar să le impunem, de asemenea, în timp, anumite condiţii. Iniţiativele de a-i implica în politică sunt, cu siguranţă, un pas în direcţia cea bună. Spre exemplu, un proiect sprijinit de UE în cadrul Fondului european de integrare a fost lansat recent în Irlanda.

ceasta ajută imigranţii non-europeni să capete experienţă de lucru cu politicienii irlandezi, ceea ce îi va implica mai mult şi mai activ în viaţa politică. Dacă mai mulţi imigranţi, care vin din medii diferite, ar candida la nivel politic, acest lucru ar arăta dorinţa cetăţenilor de a fi ascultaţi şi de a se implica, iar cei aleşi ar trebui să-şi demonstreze competenţa, contribuind la îmbunătăţirea vieţii alegătorilor lor.

Posibile soluţii

Guvernele minoritare din Danemarca şi Ţările de Jos ar trebui să renunţe la sprijinul extremiştilor de dreapta, pentru a nu le mai oferi acestora posibilitatea de a lua cireaşa de pe tort. Pe de altă parte, statele ar trebui să impună condiţii mai stricte pentru acordarea dreptului de şedere permanentă, printre care şi adeziunea la legile şi valorile locale, nu la sharia. Educaţia pentru imigranţi şi nativi ar trebui să se concentreze pe valori comune, mai degrabă decât pe "noi şi ei". În sfârşit, liderii politici din partidele tradiţionale ale Europei ar trebui să poarte o dezbatere deschisă şi onestă despre viitorul imigraţiei. Există o singură soluţie pe care Europa nu şi-o mai poate permite: pasivitatea.

Proteste şi austeritate

„Protestele din Tottenham au început în aceeaşi zonă în 1985. Acest lucru arată că încă există grave tensiuni rasiale şi multă idignare în societate. Protestele din anii 1980 au luat naştere tot pe fondul de reduceri bugetare ale lui Margaret Thatcher, premierul Marii Britanii din acea perioadă. Acum ne confruntăm cu acelaşi tip de tăieri de bugete", a declarat profesorul de studii politice David Kett, pentru Adevărul Europa.

Niall Judge este jurnalist irlandez din Bruxelles