Cipru, o preşedinţie fragilizată în fruntea UE

Oficiali ciprioţi la ceremonia de arborare a drapelului UE la Nicosia.

Nicosia are o capacitate scăzută de a influenţa deciziile cruciale care vor trebui luate de Uniunea Europeană şi din cauza problemelor interne. "Boicotul Turciei face mai mult rău Ankarei, decât Nicosiei, iar procesul de reunificare rămâne îngheţat până la expirarea mandatului actualului preşedinte cipriot, Demetris Christofias. Gazele descoperite în Mediterana ar putea să provoace o acţiune militară a Turciei", prognozează

Cât de eficientă vă aşteptaţi să fie preşedinţia cipriotă a UE?

Există mai multe aspecte în această chestiune. Mai întâi de toate este clar că Uniunea Europeană se confruntă cu o perioadă de mare incertitudine. Preşedinţia cipriotă are o capacitate scăzută de a influenţa deciziile cruciale care vor trebui luate de UE. Puterea este în mâna statelor mari; ca urmare Ciprul ar putea să încerce să joace un rol de coordonare. În acelaşi timp, Ciprul însuşi este într-o poziţie slabă. Din cauza expunerii băncilor cipriote la datoria greacă, economia Ciprului are probleme mari. Din considerente de politică internă, guvernul cipriot a încercat să evite să ia bani de la UE, pentru că ştiau că aceştia vin cu condiţii dure. De aceea a privit către Rusia şi China.

În mod clar dacă ar fi luat un împrumut de la Moscova, asta ar fi ridicat întrebări în legătură cu costurile politice ale acestei decizii. Ce ar dori Rusia în schimb? Ciprul ar fi putut să-şi vadă credibilitatea de membru UE pusă sub semnul întrebării de mulţi dintre partenerii săi din UE. În final, ţara a fost forţată să se adreseze UE. Este cu siguranţă mai bine din punct de vedere politic, dar problema rămâne că este jenant că preşedinţia UE este preluată de o ţară care abia a cerut bailout. Acest lucru confirmă lumii dimensiunea problemei cu care se confruntă UE. Totuşi în termeni organizaţionali şi administrativi, cred că Ciprul va face faţă bine presiunilor.

Ne putem aştepta la un progres în chestiunea cipriotă în perioada în care ţara deţine preşedinţia UE?

Nu, şi există mai multe motive pentru care afirm asta.  Dincolo de evidentele complicaţii care rezultă din ameninţarea Turciei de a boicota preşedinţia, guvernul cipriot se va concentra pe angajamentele sale europene până la sfârşitul anului. În plus, actualul proces de negociere este suspendat în prezent şi nu va fi reluat decât după următoarele alegeri prezidenţiale care vor avea loc la începutul anului viitor.  Totuşi, după sfârşitul preşedinţiei UE şi după alegeri, cred că vom vedea un  efort final pentru a ajunge la o soluţionare a conflictului dintre Nord şi Sud.

Desigur multe vor depinde de cine va fi noul preşedinte cipriot grec. În prezent, principalul challenger este Nicos Anastassiades, liderul partidului Adunarea Democrată (DISY). El a intrat în atenţia internaţională în 2004 atunci când a susţinut deschis planul Annan de formare a unei federaţii cipriote din două state şi este considerat din această cauză ca fiind un moderat. Mai important, în ultimii doi ani el a făcut mult zgomot în legătură cu tipul de soluţie care ar fi viabilă pentru insulă. Anastassiades a vorbit despre o federaţie şi despre adoptarea modelului UE de subsidiaritate. Ciprioţii turci ar fi foarte de acord cu asta. Întrebarea este dacă el le-o poate vinde şi ciprioţilor greci.

Cât de importantă este problema energetică, descoperirea de importante rezerve de gaz în zona economică exclusivă a Ciprului, pe care Nicosia vrea să le exploateze împreună cu Israel şi Grecia, în ecuaţia regională, mai ales că Turcia se opune?

Este o chestiune foarte importantă. Posibilitatea existenţei unor mari cantităţi de gaz natural în Mediterana de Est deschide oportunităţi importante, dar poate declanşa şi noi conflicte. Partea pozitivă este că ar putea să fie un stimul pentru ciprioţii turci să caute o soluţie la problema cipriotă. În acest moment, ei sunt foarte dependenţi economic de Turcia. Perspectiva reunificării insulei, şi împărţirea bogăţiei, este mult mai ademenitoare pentru ei. Problema este că tocmai acest factor ar putea să acţioneze ca un stimulant invers pentru ciprioţii greci.

Mulţi nu sunt de acord cu împărţirea puterii politice cu ciprioţii turci. Gândul că ar trebui să-şi împartă şi veniturile rezultate din energie  cu ei i-ar putea face pe mulţi ciprioţi greci să se gândească de două ori la beneficiile reunificării.Dintr-o perspectivă negativă, actualele evoluţii ar putea duce la tensiuni  şi conflicte mai mari în regiune. Turcia ar putea să încerce să împiedice Republica Cipru să exploreze şi să exploateze zăcămintele de gaz. Chiar dacă Uniunea Europeană şi Statele Unite au spus de multe ori foarte răspicat că Ciprul are toate drepturile de a explora aceste câmpuri gazifere, la fel cum au spus şi toţi ceilalţi vecini regionali în afară de Turcia, Ankara este inflexibilă şi susţine că Nicosia trebuie să le permită ciprioţilor turci să beneficieze şi ei de veniturile din aceste resurse.

Este neclar însă dacă Turcia va folosi forţa militară pentru a-şi impune poziţia. Din păcate această variantă nu poate fi respinsă în acest stadiu. Nu mai este nevoie să spun că dacă Turcia va porni o acţiune militară, asta va avea consecinţe grave pentru procesul ei de aderare la UE. De fapt îi va pune capăt, şi odată cu ea şi speranţelor legate de orice reunificare viitoare a Ciprului.

James Ker Lindsay este Senior Research Fellow specializat pe politici şi relaţii internaţionale în Europa de Sud-Est la London School of Economics and Political Science. Specialist în conflicte, pace şi securitate, el este şi autorul a mai multe volume despre Cipru. Ultima carte la care este coautor este An Island in Europe: The EU and the Transformation of Cyprus.