Combinaţii, frate!

Deşi detest certitudinile, mai ales în plan social şi politic, sunt sigur de un lucru: niciodată românii nu s-au simţit mai rău în ţara lor ca acum.

De ce s-a ajuns aici? Primul răspuns care ţi-ar putea trece prin cap - „din cauza clasei politice" - nu este acoperitor şi nici măcar întru totul adevărat. Asta nu pentru că politicienii noştri ar fi oglinda societăţii pe care chipurile o reprezintă, aşa cum, în mod perfid, încearcă ei să ne convingă. Nu, pentru că mulţi dintre ei s-au clonat la putere, fiind urmaşii direcţi sau indirecţi ai puturoasei nomenclaturi comuniste. Aşadar, n-au fost „generaţi" de alegeri, ci au virusat noul sistem, malformându-l în cele din urmă. În plus, descendenţii unor răspândaci de seamă ai ciumei roşii şi-au găsit sinecuri în tot felul de instituţii de reprezentare a statului în străinătate şi au rămas în umbră ani buni, căpuşând, ca şi înaintaşii lor, România.

Dar fondul neliniştii generale în legătură cu viitorul ţării este mult mai complicat şi mai departe de suprafaţa lucrurilor. Degradarea socială la care asistăm a pornit, ce-i drept, din mediul politic, odată cu dezvoltarea „climatului bacteriologic" al tranziţiei - impostură, hoţie, tupeu, prostire în faţă. Numai că marea contaminare a oamenilor obişnuiţi cu aceste mizerii s-a produs pe fondul unui sistem imunitar slăbit de invidualismul turbat al anilor 80. Şi ajungem la cel mai mare rău pe care ni l-a făcut comunismul: destructurarea morală. Noua deviză a maselor a devenit „Descurcă-te prin orice mijloace!" Urmarea o vedem cu toţii, astăzi, din stradă şi până la Bruxelles, acolo unde „aleşii" noştri au reuşit să mute dihonia politică internă. Puteau face asta nişte oameni de stat (dacă am fi avut măcar unul...), în defavoarea ţării lor? Sunt convins că nu. Dar nişte „oameni politici"? Categoric da şi au şi făcut-o, iar preţul îl vom achita cu toţii - locuri de muncă mai puţine şi mai prost plătite, mărfuri mai scumpe şi rate mai mari la creditele contractate.

Dar ce este „omul de stat"? În accepţiunea mea, este mai întâi de toate o persoană educată. Iar educaţia se clădeşte cu migală, în mulţi ani şi - atenţie! - pe o solidă bază morală. Omul educat se cunoaşte şi după cum păşeşte pe caldarâm, darămite după cum vorbeşte... Şi acum să ne gândim cum se adresează politicienii noştri unii altora, presei şi publicului, în general. Nu avem oameni de stat pentru că oamenii educaţi se ţin departe de cloaca impostorilor şi a cocalarilor care au luat cu asalt spaţiul public.

Modul cum se adresează unii altora dezvăluie, în grotescul ei deplin, impostura care a cuprins România. Nu poţi face „combinaţiiiiii, frateeeeee!!!" cu oameni educaţi. Pentru „combinaţii" ai nevoie de cocalari şi cea mai simplă metodă de a te perpetua la putere este să cocalarizezi societatea. Ei bine, asta s-a întâmplat în ultimii ani şi acesta este motivul pentru care mulţi români nu se mai simt acasă în România.

George  Rădulescu este publicist comentator