Leul slab vine prea târziu pentru exportatori

În ultimii ani, producătorii autohtoni au învăţat să nu se bazeze doar pe curs pentru a fi competitivi pe pieţele externe . Când cursul creşte, exportatorii obţin mai mulţi lei dintr-un

În ultimii ani, producătorii autohtoni au învăţat să nu se bazeze doar pe curs pentru a fi competitivi pe pieţele externe .

Când cursul creşte, exportatorii obţin mai mulţi lei dintr-un euro câştigat în afară. Asta nu înseamnă neapărat că sunt foarte fericiţi - unii văd cum se scumpesc materiile prime aduse din import, alţii se gândesc la inflaţia care "neapărat" înseamnă scumpirea costurilor.

Cu doi ani în urmă, în Italia se lansau dezbateri chiar la nivelul guvernului dacă n-ar fi mai bună ieşirea din sistemul euro, pentru că exportatorii nu mai pot câştiga din schimbul valutar, ca în vremea lirei. Săptămâna trecută, directorul general al grupului EADS, Louis Gallois, declara, nici mai mult, nici mai puţin că "declinul abrupt al dolarului (în raport cu euro) pune în pericol existenţa Airbus pe termen lung".

Când, în lumea bună, se pun asemenea probleme, pare cât se poate de naturală reacţia reprezentanţilor exportatorilor români care, din 2005 încoace, se plâng că întărirea puternică a leului, în special în faţa euro, le omoară afacerile (de notat că UE este piaţa de desfacere pentru circa 70% din produsele autohtone care merg la export).

Şi evident că au ceva dreptate, din moment ce anul acesta arată o încetenire clară a ritmului exporturilor.

Terapie de şoc pentru exportatori

După primele nouă luni ale anului, datele statistice arătau o creştere a exporturilor în lei de 3,9% faţă de aceeaşi perioadă din 2006 (11,7% în euro). După primul semestru, creşterea era de 4,9%, în condiţiile în care după primul trimestru se înregistra un plus de 8,4%. Sistemul de raportare în lei a devenit mult mai relevant decât cel în euro, în condiţiile în care, de la începutul anului, moneda naţională a traversat o perioadă de întărire puternică. Cursul a coborât relativ rapid de la 3,35 lei/euro la 3,2, prin mai-iunie, şi chiar 3,1 prin iulie-august.

De asemenea, dacă ţinem cont de apreciere, constatăm că exporturile exprimate în lei au crescut cu numai 8% în 2006 (cursul a scăzut de 3,67 la 3,38 lei/euro) şi 10% în 2005 (când cursul a coborât de la 3,93 la 3,67). "Nivelul de echilibru al monedei nationale este pe la 3,4 lei/euro, dacă luăm în calcul competitivitatea economică, balanţa comercială şi productivitatea", arăta săptămâna trecută ministrul economiei şi finanţelor, Varujan Vosganian.

Mai important e un curs stabil

Până la stabilizarea la acest nivel "de echilibru", cursul a început însă s-o ia din nou în sus, reîntorcându-se peste nivelul de 3,6 lei/euro. "Cursul de schimb ar fi început să se corecteze în toamna acestui an, după aprecierea puternică din primul semestru", arăta zilele trecute Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, explicând că investitorii de tip speculativ (cei care reglează cursul valutar) sunt sensibili la nivelul ridicat al defictului extern.

Or, acest deficit a urcat abrupt în ultimii ani, pe fondul creşterii importurilor. Spre exemplu, în primele nouă luni ale anului, importurile au crescut cu 18,2% în lei, deci de aproape cinci ori mai repede ca exporturile.
Dacă relaţia "leu prea tare - exporturi" pare clară, nu este evident ce se va întâmpla în perioada următoare, dacă leul continuă să slăbească. "Sigur că pe exportatori îi avantajează noul curs", spune Sorin Pop, directorul general al producătorului de mobilă Filbac Târgu Lăpuş.

Firma are avantajul că materiile prime sunt luate practic doar din ţară şi, astfel, creşterea cursului înseamnă câştig pentru exportator.

Dar, exporturile sunt legate de piaţa externă, astfel că producţia nu creşte în funcţie de nivelul cursului de acasă, lasă să se înţeleagă directorul. "<> ne-a afectat foarte mult, în 2007 rezultatele sunt sub cele bugetate, iar pagubele nu vor fi acoperite prin actuala creştere a cursului, mai ales că avem credite în euro. Pe de altă parte, nu pot să mă bucur de un curs mai mare, atât timp cât vedem creşterea inflaţiei", spune Cristinel Dobrotă, director general Green Fiber Buzău.

Compania exportă 80% din producţia de fibre sintetice obţinute din fulgi de PET, materie primă adusă în proporţie de 30% din import.

"Ce ne intersează acum ca exportori este stabilitatea indicatorilor economici", conchide directorul Dobrotă. Stabilitatea înseamnă predictibilitate şi concentrarea pe adevăratul factor de competitivitate - reducerea costurilor.

Spre exemplu, producătorul de aluminiu Alro Slatina a raportat în trimestrul trei o creştere de peste 2,5 ori a profitului net şi pentru primele nouă luni o creştere cu 50%, comparativ cu perioadele similare de anul trecut. Compania a explicat că, dincolo de unii factori conjuncturali, s-au redus costurile prin integrarea pe verticală a operaţiunilor şi "nu s-au mai înregistrat pierderile din hedging din trimestrul al treilea 2006".
Cu alte cuvinte, compania a învăţat să se protejeze mai bine în faţa riscului valutar, prin instrumentele pieţei la termen.

>> Exportatorii care depindeau de curs, fie au ieşit din piaţă în ultimii ani, fie şi-au redus producţia. Oricum, efectele actualei deprecieri nu se vor vedea decât dacă aceasta va dura câteva luni.
Liviu Voinea,
director de cercetare, Grupul de Economie Aplicată

Lohn-ul se reorientează

Cursul valutar nu este practic un factor "crucial" pentru aproape jumătate din exporturile româneşti. Exte vorba de aşa-numita producţie în lohn sau în regim de prefecţionare activă unde, pe scurt, se lucrează cu materialul clientului. Analizele oficiale arătau că, anul trecut, exporturile în lohn reprezentau 45% din exporturile totale, comparativ cu 48% în 2005.

O scădere venită pe fondul reducerii ritmului exporturilor. În schimb, ponderea importurilor pentru lohn s-a menţinut constantă, la 20% din total importuri. Pentru filialele companiilor din afară, cursul nu influenţează deciziile legate de nivelul producţiei.

"În sistemul lohn, cursul de schimb are o influenţă relativ mică; aici costurile principale sunt legate de forţa de muncă", spune Marius Suranyi, directorul Dräxlmaier Braşov, una dintre filialele locale ale producătorului german de componente auto. Cât despre firmele autohtone care lucrează în lohn, acestea "sunt la cheremul celor din afară, care şi-au făcut reprezentanţe aici şi încheie contracte în funcţie de care monedă e mai puternică - euro sau leu", spune Leontina Prodan, patronul firmei de confecţii Pif Timişoara.

Firma a început să renunţe la producţia îm lohn, orientându-se spre piaţa internă, prin producţia de uniforme şcolare. La nivel macro, statisticile au înregistrat reorientarea exporturilor, în special spre produse cu valoare adăugată mai mare. După primele cinci luni ale anului, "produsele industriei construcţiilor de maşini şi-au consolidat ponderea majoritară, ajungând la 34,5% din exporturile totale (29,4%, în 2006), urmate de produse ale industriei textile şi pielăriei, 19,5% - se arată într-un studiu al Comisiei Naţionale de Prognoză.