Analiză: De ce acum cad pieţele bursiere?

Criza datoriilor guvernamentale din zona euro şi decizia istorică a agenţiei Standard&Poor's de a reduce ratingul Statelor Unite cu o treaptă din cauza dezechilibrelor fiscale au creat panică pe toate pieţele financiare.

De mai bine de opt zile bursele internaţionale trec prin cele mai dramatice momente de după căderea Lehman Brothers, în toamna anului 2008.  În SUA, indicele S&P 500 al bursei de la New York a înregistrat luni, în prima şedinţă de la retrogradarea ratingului SUA, cel mai abrupt declin de după septembrie 2008, de peste 6%. La fel s-a întâmplat şi în Europa sau Asia unde indicii importanţi au suferit cele mai mari deprecieri din ultimii trei ani. Amplitudinea căderilor de pe bursele internaţionale este însă suprinzătoare. Datoriile şi problemele economiilor puternice din zona euro, precum şi gradul de îndatorare al SUA erau deja cunoscute şi au putut fi asimilitate deja de către pieţe. Dar ce a declanşat totuşi isteria şi panica ce au pus stăpânire pe bursele lumii?

Singura explicaţie plauzibilă este aceea că investitorii din întreaga lume au nevoie de mesaje ferme şi de măsuri imediate. S-au săturat de discursuri. Astfel se face că ieşirea la rampă a preşedintelui Statelor Unite, Barack Obama, la începutul acestei săptămâni, n-a avut nicio consecinţă pozitivă asupra evoluţiei bursiere. Ba, dimpotrivă! Discursul patriotic, parcă scris de un scenarist hollywoodian, n-a mişcat pe nimeni. Cel puţin nu pe investitorii care au continuat să vândă îngenunchind toţi indicii bursieri. Nimeni n-a pus preţ pe cuvintele pline de patos.
"Indiferent ce spun unele agenţii, ţara noastră a fost şi va fi întotdeauna o ţară de rating AAA. Vestea bună este că problemele economice pot fi rezolvate rapid şi ştim ce trebuie să facem pentru a le rezolva. Recurgerea la aceste reforme nu necesită decizii radicale. Acest lucru necesită bun simţ şi compromis", a declarat Obama. Nimic despre acţiuni şi măsuri concrete ce trebuie luate pentru plata datoriei şi diminuarea deficitului bugetar. Aceeaşi atitudine o au şi liderii europeni care nu au reacţionat prompt pentru a calma pieţele.

Cea mai mare temere a investitorilor rămâne în momentul de faţă reîntoarcerea recesiunii. Odată aplicate măsuri ferme aşteptate, de reducere a datoriilor guvernamentale, este cât se poate de clar că acest lucru va însemna o majorare a taxelor şi impozitelor, pe de o parte şi, implicit, diminuarea investiţiilor, pe de altă parte. Iar investiţii mai mici înseamnă o piedică în calea creşterii economice pentru economii puternice de talia SUA, Italiei sau Spaniei. 

Chiar dacă analiştii încearcă acum să transmită, pe toate canalele media, mesaje liniştitoare, aceştia nu pot nega posibilitatea reintrării economiilor într-o nouă recesiune. Investitorii aşteaptă măsuri ferme privind reducerea deficitelor şi plata datoriilor şi vor să vadă ca statele asupra cărora atârnă riscul intrării în default sunt capabile, pe termen mediu şi lung, să-şi plătească datoriile.