Chavez şi Medvedev provoacă o nouă criză a rachetelor?

Prin exerciţiile militare comune ruso-venezuelene, Caracasul continuă seria provocărilor regionale la adresa Statelor Unite. Federaţia Rusă are statut de „invitat special“

În următoarele zile armata rusă va efectua manevre militare comune cu armata venezueleană, gest fără precedent de la sfârşitul Războiului Rece.

Decizia preşedintelui venezuelean Hugo Chavez de a-şi plasa ţara în sfera de influenţă rusă riscă să arunce în aer echilibrul geopolitic şi aşa instabil din America de Sud.

Agenţiile de ştiri informau în urmă cu două zile că o flotă de nave ruse au părăsit baza din Marea Barents, cu destinaţia Venezuela, pentru a efectua manevre militare fără precedent de la încheierea Războiului Rece. Din flota rusă face parte “crucişătorul cu propulsie nucleară Piotr Veliki, distrugătorul lansator de rachete Amiral Ceabanenko, dar şi alte nave care le însoţesc”, declara purtătorul de cuvânt al Marinei ruse, Igor Digalo. Oficialul a refuzat să confirme însă numărul exact de nave care se îndreaptă către America de Sud. Navele vor avea de parcurs aproximativ 28.000 de kilometri.

Exerciţiile militare comune dintre cele două state survin la doar câteva zile după ce două bombardiere ruseşti TU-160 au staţionat o săptămână în Venezuela, unde au efectuat “zboruri de antrenament”. La toate acestea se adaugă şi faptul că Venezuela şi-a anunţat deja intenţia de a investi o mare parte din banii obţinuţi din vânzarea de hidrocarburi pentru cumpărarea de armament rusesc. “Prezenţa celor două bombardiere reprezintă un avertisment la adresa Statelor Unite”, declara Chavez exact pe 11 septembrie, zi în care toată America îşi plângea morţii din atentatul terorist din urmă cu şapte ani.

Federaţia Rusă, în schimb, savurează din plin situaţia, în contextul în care printr-o lovitură a reuşit, pe de o parte, să destabilizeze echilibrul de putere şi securitatea în emisfera vestică şi, pe de alta, să obţină un cumpărător fidel pentru armele sale.

Septembrie, „luna provocărilor”

La 7 septembrie Chavez anunţa că Venezuela şi Federaţia Rusă vor desfăşura manevre militare comune la sfârşitul acestui an. Pe 10 septembrie, el primea personal “vizita” celor două bombardiere ruseşti, pentru ca în ziua următoare să-l expulzeze pe ambasadorul american la Caracas, Patrick Duddy.

Acest din urmă gest a fost mai degrabă unul de “solidaritate” cu aliatul său, preşedintele bolivian Evo Morales, celălalt “băiat rău” din America Latină. Morales îl expulzase cu doar o zi înainte pe ambasadorul american de la La Paz, Philipp Goldberg. Deciziile celor doi lideri demonstrează în mod evident deteriorarea relaţiilor dintre SUA şi Bolivia şi Venezuela.

Surprinzătoare însă, în acest context, este atitudinea Moscovei. “Din păcate, Rusia - cândva un partener în luptă împotriva terorismului radical  - pare dispusă să obţină cât mai multe avantaje din dezacordurile americano-venezuelene”, crede analistul american Ray Walser.

Ghid de „comunicare“ cu Venezuela

Experţii americani susţin la unison că gesturile lui Chavez reprezintă un afront la adresa Washingtonului. Aceştia cer ca administraţia Bush să reducă la minimum numărul diplomaţilor venezueleni care activează la Washington.

Un alt obiectiv al Departamentului de Stat ar putea fi deschiderea unor negocieri directe cu vecinii Venezuelei şi derularea de negocieri directe cu Chavez. Venezuela nu exportă numai insecuritate regională, dar şi cocaină. Mare parte din droguri au însă ca piaţă de desfacere continentul european.

Însă Bruxelles-ul are o atitudine mai degrabă neutră în problemele de securitate din America Latină. Occidentul ar putea totodată să trimită un număr cât mai mare de observatori la alegerile din 23 noiembrie şi să conlucreze cât mai îndeaproape cu organizaţiile nonguvernamentale de la Caracas, care se ocupă cu apărarea drepturilor omului.

Nu doar Venezuela, ci America Latină în întregul său are nevoie de prieteni aşa cum este Rusia

Hugo Chavez,
preşedintele Venezuelei

Neosocialismul a desta­bi­lizat continentul

Actuala deteriorare a relaţiilor dintre Statele Unite şi Venezuela se datorează în cea mai mare măsură venirii la putere a lui Hugo Chavez. Modul în care acesta acţionează pe plan intern şi extern reprezintă o ameninţare gravă la adresa securităţii regionale.

Principala problemă a Venezuelei pe plan intern este concentrarea puterii în mâinile unui singur om. Deşi a fost ales democratic, el conduce ţara într-o manieră autoritară şi nedemocratică.

„Un narcisist-leninist“

Chavez arborează o viziune conspiraţionistă şi ideologică a lumii, ceea ce îi “legitimează” acţiunile paranoice şi beligerante. Chavez este un “narcisist–leninist”, după cum susţinea analistul Andres Oppenheimer, într-un număr recent din „Miami Herald“.

Al doilea element caracteristic guvernării Chavez este faptul că prioritară este supravieţuirea regimului, şi nu binele populaţiei. Astfel, apropierea de Rusia, la fel ca şi sprijinirea gherilelor marxiste, este total nepopulară printre cetăţeni.

Diplomaţia venezueleană, bazată pe ameninţare şi elementul-surpriză, afectează în mod direct populaţia ţării, însă acest lucru nu-i dă bătăi de cap liderului de la Caracas.

Ca în orice sistem autoritar, Chavez joacă cartea naţionalistă, mai ales după ce a pierdut în decembrie 2007 referendumul care ar fi putut să legitimeze instaurarea unui sistem dictatorial.

Arme de la „aliatul“ rus

Federaţia Rusă intenţionează să vândă Venezuelei sisteme antiaeriene, vehicule de transport şi avioane de luptă, anunţa recent directorul companiei publice Russian Technologies, Serghie Şemezov. Moscova pare dispusă să vândă Venezuelei chiar şi avioanele de luptă Su-25, preconizate a ieşi pe piaţă în 2010.

Caracasul a cumpărat deja avioane de luptă, tancuri şi arme automate de la aliatul său. Procesul de înarmare a Venezuelei ar putea fi urmat de mai multe state latino-americane, ceea ce ar distruge şi mai mult echilibrul de putere de pe continent.  

Hugo Chavez se visează un Fidel Castro modern

Presa internaţională s-a grăbit să compare actuala criză de pe continentul sud-american cu “criza rachetelor” din 1962, în care au fost implicate Statele Unite, Uniunea Sovietică şi Republica Populară Cubaneză.

Din fericire însă, actualele tensiuni americano-venezuelene şi cea mai mare criză din istoria Războiului Rece, singurul moment în care lumea a fost ameninţată de spectrul unui război nuclear, nu au decât foarte puţine lucruri în
comun.

În primul rând, acum nu există niciun pericol nuclear din partea actorilor implicaţi în conflictul diplomatic. Totuşi, manevrele militare comune ruso-venezuelene şi sosirea la Caracas a celor două bombardiere ruseşti, dublate de vânzările frecvente de armament rusesc, demonstreză dorinţa Moscovei de a declanşa amintirea a ceea ce istoricii numesc ameninţarea “Ursului din curtea din spate” (Bear in the Back­yard).

Deceniul în cauză a fost marcat de politica de containment împotriva comunismului în emisfera Vestică, ceea ce nu este cazul acum, când SUA şi Federaţia Rusă sunt, cel puţin teoretic, aliaţi în majoritatea problematicilor globale. 

„Revanşă” pentru Georgia

Kremlinul a acţionat calculat în această criză, în limita încălcării dreptului internaţional. Totuşi, analiştii consideră că Moscova, prin acţiunile din Venezuela, a dorit să plătească o poliţă Statelor Unite, care au sprijinit diplomatic Georgia împotriva Rusiei. Prin această mutare, Moscova a reuşit totodată să distragă atenţia de la criza din Caucaz şi de la alte problematici europene de securitate.

Alte avantaje obţinute de ruşi, ca “bonus”, sunt: o piaţă pe care poate vinde armament, un partener energetic, dar şi o platformă pentru extinderea influenţei în America Latină.

„Nu trăim într-o lume liniştită”

Relaţiile dintre Statele Unite şi mai multe state din America Latină s-au înrăutăţit în mod evident în ultimii ani, mai ales după venirea la putere a unor lideri ca Hugo Chavez sau Evo Morales.

Aceste state caută să se apropie de Moscova, în contrapondere la influenţa americană, se arată într-o analiză AFP. La retorica agresivă a celor doi lideri s-a raliat de curând şi Argentina, un aliat tradiţional al SUA. Buenos Aires a acuzat SUA că foloseşte un proces desfăşurat la Miami pentru destabilizarea preşedintelui Cristina Kirchner.

Lovituri de stat onirice

Bolivia este scena unor confruntări violente între susţinătorii guvernului şi opoziţie. Chavez a anunţat deja că este pregătit să intervină în cazul în care SUA pun la cale o lovitură de stat împotriva lui Morales. Retorica naţionalistă şi spectrul duşmanului extern care doreşte răul ţării reprezintă principala temă a discursului lui Morales, un fost plantator de coca. El se află într-un război deschis cu SUA pentru că refuză să dea curs cererilor americane de a stopa producţia de coca, plantă din care se fabrică cocaina.

În acest context, nu miră pe nimeni faptul că un lider ca Morales, nedorit de populaţie, se apără, susţinând că ar putea fi victima unei lovituri de stat. “Acuzaţiile sunt nefondate”, a reacţionat purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Sean McCormack. “Nu trăim într-o lume liniştită”, a glumit oficialul american.