Iluzionistul care a sfidat un prinţ de coroană

Asistăm la un fenomen interesant care pare a indica o criză de inspiraţie din partea scenariştilor de peste Ocean, dar şi o lipsă de coordonare în rândurile unor studiouri, care pun separat

Asistăm la un fenomen interesant care pare a indica o criză de inspiraţie din partea scenariştilor de peste Ocean, dar şi o lipsă de coordonare în rândurile unor studiouri, care pun separat în lucru, fără a şti unul de altul, filme cu acelaşi subiect. Este cazul, pentru a ne limita la un singur exemplu, celor două pelicule distincte, filmate practic concomitent, despre împrejurările în care şi-a scris Truman Capote romanul său "Cu sânge rece", care inaugura genul non-ficţiune. Pelicula cu Philip Seymour Hoffman în rolul principal, care a avut premiera înaintea celei de-a doua, a pus-o cu totul în umbră, cum era şi normal, pe aceasta din urmă, remarcabilă şi ea ca valoare, dovedind cât de riscantă şi păguboasă poate fi această practică pentru cei care au avut ghinionul să nu iasă primii pe piaţă.

Epoca de aur a magiei

Se va repeta acum acest precedent şi în cazul thrillerului "Iluzionistul" (The Illusionist), film care, iată, rulează pe ecranele noastre la doar câteva săptămâni după ce am avut prilejul să urmărim pe aceleaşi ecrane un thriller cu subiect similar, "Prestigiul" (The Prestige), în ambele fiind vorba despre misterul care înconjoară viaţa unor magicieni din "la belle epoque". Epoca de aur a celor mai străluciţi practicanţi ai acestei meserii, în frunte cu marele Houdini. Ar fi păcat să se întâmple aşa ceva, pentru că "Iluzionistul", chiar dacă mai puţin ambiţios decât "Prestigiul" (rivalitatea pe viaţă şi pe moarte dintre doi magicieni celebri ai vremii), este mai închegat, mai aproape de realitate şi menit să ofere spectatorilor un plus de satisfacţii. Iar regizorul Neil Burger, deşi are o carte de vizită mai puţin impresionantă decât cea a lui Christopher Nolan, care a realizat "Prestigiul", nu este cu nimic inferior acestuia ca meşteşug artistic.

Adaptare liberă a unei povestiri a scriitorului american Steven Millhauser, laureat al Premiului Pulitzer pentru romanul "Martin Dressler: Povestea unui visător american", filmul urmăreşte cariera unui fictiv magician în Viena începutului de secol XX, cu fastul său imperial, intrigile sale de curte şi prevestirea apropiatei destrămări. Este, în acelaşi timp, perioada când Freud îşi concepe teoriile sale, iar Europa şi America sunt martorele unui interes aparte pentru spiritism.

O dragoste regăsită după 15 ani

În această fascinantă ambianţă, spectacolele iluzionistului Eisenheim (Edward Norton) sunt urmărite cu sufletul la gură de protipendada vieneză. De origine modestă, fiu al unui tâmplar evreu, Abramovitz pe numele său, acesta şi-a descoperit încă din copilărie vocaţia, ca urmare a întâlnirii cu un bătrân practicant al magiei. În anii aceia îndepărtaţi, micul ucenic într-ale practicii magice are o nevinovată poveste de dragoste cu o fetiţă provenind din rândurile aristocraţiei, Sophie, idila abia născândă fiind brutal întreruptă de părinţii indignaţi ai acesteia, iar băiatul, alungat în lumea largă.

15 ani mai târziu îşi face, cu numele schimbat, apariţia la Viena unde, întâmplător, din public se oferă voluntar pentru a participa la unul dintre numerele de iluzionism însăşi logodnica prinţului de coroană, Leopold. Este Sophie, cea de odinioară, astăzi o tânără răpitor de frumoasă (Jessica Biel) şi, în scurtă vreme, între cei doi se va reaprinde dragostea din trecut. Ceea ce, împreună cu refuzul lui Eisenheim de a-şi dezvălui "secretele" meseriei, va stârni furia prinţului (Rufus Sewell), care va ordona şefului poliţiei (Paul Giamatti) să facă totul pentru a-l distruge.

Aşa cum a fost cazul şi cu "Prestigiul", avem de-a face tot cu un duel, de data aceasta nu între doi magicieni, ci între un magician şi un prinţ, un plebeu şi un aristocrat. Iar cel care învinge până la urmă este plebeul. Filmat în sepia, în splendidele decoruri naturale, ce-i drept, nu ale Vienei, ci ale Pragăi, unde vechea atmosferă imperială s-a păstrat însă intactă şi având ca atu suplimentar şi muzica tulburătoare (semnată Philip Glass), "Iluzionistul" merită cu prisosinţă a fi văzut. Deoarece demonstrează că adesea realitatea poate fi mai înşelătoare decât ceea ce numim iluzie.

Filmul rulează la Hollywood Multiplex şi Movieplex Cinema

Edward Norton

Interpretul lui Eisenheim, talentatul actor Edward Norton, este cunoscut publicului nostru între altele din thrillerul "Avocatul diavolului", din filmul lui Milos Forman, "Scandalul Larry Flint", şi din ecranizarea romanului lui Chuck Palahniuk, "Fight Club". Înainte de a dobândi celebritatea, a exercitat diferite meserii, între care chelner şi corector. Se descurcă la fel de bine în rolurile de eroi negativi, ca şi în cele de eroi pozitivi. A fost de două ori nominalizat la Premiile Oscar. A avut timp de mai mulţi ani o relaţie cu Salma Hayek, anterior prietena sa fiind Courtney
Love.

Jessica Biel

Cu frumuseţea ei ieşită din comun, este una dintre actriţele cele mai en vogue la Hollywood. Poate fi urmărită în aceste zile pe ecranele româneşti nu numai în "Iluzionistul", ci şi în "Capcana viitorului", unde apare alături de Nicolas Cage. Încă de la vârsta de nouă ani a apărut pe scenă în comedii muzicale, în paralel lucrând şi în modelling, şi pentru televiziuni. A debutat în cinema când avea 14 ani, între filmele sale mai importante numărându-se "Masacrul din Texas", "Blade: Trinity" şi "Celularul". În 2005, revista "Esquire" a votat-o "Cea mai sexy femeie în viaţă".

Rufus Sewell

Fiu al unui specialist în animaţie, este absolvent al unui conservator dramatic britanic, făcându-şi de timpuriu debutul pe scenele londoneze. Trecând Oceanul, a jucat pe Broadway, fiind răsplătit cu diverse distincţii. În film, unde a debutat cu aproape două decenii în urmă, s-a profilat pe interpretarea unor personaje mai de grabă negative, aşa cum este cazul şi cu rolul vindicativului prinţ Leopold din "Iluzionistul".

Paul Giamatti

Interpretul şefului poliţiei din "Iluzionistul" face parte dintr-o familie de străluciţi intelectuali, tatăl său fiind profesor de literatura Renaşterii la Universitatea Yale, iar el însuşi având masteratul în arte dramatice la aceeaşi universitate. S-a ilustrat în special în rolurile cu mare încărcătură artistică realizate de studiourile independente. Creaţia sa din "In vino veritas" a fost salutată ca excepţională. Nu îi displace să dea viaţă pe ecran unor personaje reale, cum a fost cazul cu filmul "American Splendor", unde a creat portretul unui autor de benzi desenate, celebru pentru originalitatea sa, Harvey Pekar. Modest, în ciuda enormului său talent, afirmă: "Aspiraţiile mele s-au limitat la roluri secundare. Realmente, iubesc aceste roluri".