Si maine as vinde sediul Finantelor

recunoaste ministrul de resort, Sebastian Vladescu

Ministrul de finante, oriunde in lume, nu poate fi prea simpatic. Sebastian Vladescu, titularul portofoliului in Romania, face exceptie, dar putini dintre contribuabili au avut ocazia sa-l cunoasca personal. Am incercat sa-l surprindem in afara orelor de program.
- Aveti o firma, Climate Change. Va ingrijoreaza schimbarea ca politician sau ca om?
- Se schimba clima, dar nu stiu daca din cauza oamenilor sau din cauza ciclurilor naturii. Existenta firmei mele este legata de protocolul de la Kyoto si de faptul ca Romania va face la un moment dat comert cu emisii. Nu stiu daca se vor scoate si bani din asta. A venit la mine un baiat de vreo 20 de ani care mi-a spus ca are niste idei, am facut firma si daca Dumnezeu vrea si mintea ne ajuta, poate va avea succes. Momentan nu stiu ce se intampla cu ea.
- V-ati schimbat foarte des locul de munca. Aveti zeci de firme in CV. De ce?
- Nu mi-am schimbat locul de munca, dar, cu exceptia perioadelor cand am fost numit in diferite functii administrative, diferiti oameni au avut nevoie de mine. Functiile din administratie au fost intamplari din viata mea total neprevazute, altfel am avut un singur loc de munca: am infiintat firme, am pornit afaceri, dupa care le-am dat mai departe. M-am ocupat sa fac societati comerciale. Le creez, le ajut sa existe si le dau la altii sa se bucure de ele. Dupa care o iau de la inceput. Nu pastrez decat experienta, placerea realizarii si banii castigati din crearea lor. N-am nici o preferinta intre firmele pe care le-am creat si de aceea nici nu m-am oprit la vreuna.
- Acum sunteti un om bogat si invidiat. Cum v-ati descurcat pana sa ajungeti aici?
- Eu reprezint zona confortabila, nu bogata a societatii. Zona care din punct de vedere material nu are probleme. Sunt mult mai putin bogat decat se crede, dar invidia este greu de eliminat. Norocul meu s-a schimbat in 1990. Daca nu ar fi fost acea schimbare, probabil as fi fost acelasi angajat, la nivelul salariului de baza, intr-o intreprindere de stat, si n-as fi facut vreodata cariera pentru ca nici nu voiam sa ma duc la serviciu. Atunci, faceam bani din vanzarea de martisoare.
- Ce se cerea?
- Cel mai bine au mers motofleii si motofleii cu ochisori. Erau niste bilute, dupa modelul ciucureilor de la caciulite, cu picioruse din hartie si ochii facuti din bilute de fier. Le produceam si vindeam impreuna cu un prieten de-al meu. La intreprinderea la care lucram noi, ma duceam destul de rar. Acolo ma ocupam de aprovizionare si eram acuzat constant ca nu aduc ce trebuie si de aceea nu merge treaba. In fiecare dimineata eram injurati si in fiecare luna eram penalizati. Marea enigma a directorului era de ce noi suntem atat de veseli, cand el ne penaliza. Ne-a chemat dupa vreo trei ani si ne-a spus ca si-a dat seama ca vindem martisoare. Baiatul lui facuse la fel in acel an, si ne-a intrebat: "Si voi ati castigat 35.000 de lei? Atat a castigat baiatul meu." Incercand sa ne abtinem din ras, i-am spus sa-si trimita baiatul la noi, sa-l invatam cum sa castige dublu. De fapt, noi castigam cam 100.000-150.000 de lei.
- Aveati o strategie de vanzari, de marketing?
- Aveam un mare talent al vanzarii. Aveam clienti care ne urmareau cand ne mutam. Un concurent ne invidia zona. Hai sa schimbam locul, i-am spus. Si a doua zi am iesit iar in castig. Dar, din pacate, dupa `90 cheltuisem tot capitalul, ca sa ne facem o casa, am fost dat afara si de la intreprindere, si m-am apucat de vandut ziare in strada. In fiecare dimineata, la ora 6 eram la gura de metrou. Chiar daca am dat falimente si am avut datorii, nu m-am intors de unde am plecat, la fabrica, ci am continuat sa risc. Mi-a placut riscul.
- E greu sa va puneti in locul unui profesor, acum ca reprezentati o alta clasa sociala?
- Este foarte greu. Dar am respect pentru toti, si pentru cei scoliti si pentru cei mai modesti. Si bogati si saraci, din punct de ve--dere educational toti purtam tarele sistemului trecut. Dar, cunosc oameni care din postura de director, inca se plang de lipsa de bani. In `90, cand eu am plecat din intreprindere, un coleg care a ramas acolo a evoluat si astazi are o functie de invidiat, este director, dar chiar si asa nu este multumit.
- Aveti puterea reala in minister sau va duc de nas contabilii cu manecute, aia din vremea CSP-ului?
- Una dintre masurile pentru care sunt foarte detestat in acest moment este ca am pus in miscare toate dosarele de pensionare, cu incepere de la 1 ianuarie 2006. Nu m-am facut prea iubit in minister cu masuri de acest gen. Ministrii PNL, si eu inclusiv, avem un deficit in capacitatea de a ne crea o imagine pozitiva, chiar daca PNL are norocul ca se poate adresa acelei parti a electoratului care are valente evolutive si este mai dinamica. E un conflict, in care eu ma aflu in mod constant, intre ceea ce faci si ceea ce se vede, intre realitate si imagine publica. Aici e o scoala, a politicii, pe care eu nu o am. Am ajuns in pozitia aceasta fara a fi politician in adevaratul sens al cuvantului. Plus ca am si foarte multa treaba. Eu sunt ministru de trei luni, timp in care au fost foarte multe lucruri de facut, inclusiv unele neasteptate. Pe langa greva din invatamant, am avut, de exemplu, de infruntat o posibila greva a functionarilor publici, pentru care am reusit sa gasim solutii. Nu s-a scris, pentru ca nu a iesit un conflict, dar pentru aceasta s-au pierdut multe nopti si multi oameni au lucrat fara intrerupere.
- Traim bine?
- Romania trage spre mai bine. Incepem sa producem, din ce in ce mai mult, ceea ce este extraordinar. Ceea ce nu stim noi sa apreciem este de cat de jos pornim. Romania este, totusi, cea mai saraca tara europeana. Datorita modului gresit de dezvoltare ales inca de pe vremea lui Ceausescu, Romania persista in a ramane o tara saraca. In acest an a crescut mult consumul. Daca se consuma mai mult, inseamna ca se traieste mai bine.
- Va simtiti singur, fara FMI?
- Cu cota unica am scazut impozitul pe venit, oamenii au primit mai multi bani, si a crescut impozitul din taxe indirecte, TVA, accize si taxe vamale, prin cresterea consumului. Problema e confuza aici. FMI vrea sa creasca ponderea taxelor indirecte, ceea ce am facut. Dar, totodata, FMI spune ca taxele indirecte sunt aferente consumului care nu e bine sa creasca, pentru ca un consum mai mare genereaza deficit de cont curent.
- Munciti mult, va relaxati mult?
- N-am nici o metoda speciala. Mi-am luat abonament la sala, ca am zis: daca am abonament, atunci ma mobilizez, nu trag chiulul. Am luat pe un an. Am fost de doua ori.
- Aveti in CV italiana. Dadea bine la colege, in tinerete?
-Dupa revolutie am fost prin Italia. Fratele meu a plecat dupa `90, am fost la el, am inceput sa lucrez cu italieni. O sa dezamagesc publicul, dar nu-i nimic spectaculos de povestit.
- Palatul Parlamentului este un obiectiv turistic major al Capitalei. Ca om de afaceri, nu va doare inima ca, in loc sa aiba in fata un hotel care aduce bani, are Fiscul si Procuratura, pe care nu vrea sa le viziteze nimeni?
- Daca se ofera statului o cladire corespunzatoare in loc sau daca cineva da banii pe care cladirea ii merita, si maine vand sediul ministerului, fara regrete.