Un exeperiment mintal
0
La Biblioteca Melchiori, unde merg să citesc în aceste luni pe care le petrec în Torino, mă ciocnesc zilnic de un domn foarte corpolent, mult peste 100 de kile, neglijent îmbrăcat, cam gângav şi urât mirositor. Pare a fi un soi de bibliotecar – deşi singurul lucru pe care îl face e să anunţe studenţii, o dată pe zi, cu 10 minute înainte de închidere, că sala se va închide.
Ori de câte ori încearcă să zică şi el ceva, celelalte bibliotecare îl apostrofează - şi-l trimit la colţ (unde şi stă, cuminte). Când anunţă că sala se va închide, chiar dacă toată lumea ştie că acesta e regulamentul obiectiv al bibliotecii (cu 10 minute înainte de 18.00 se face un anunţ - şi se eliberează sala), cei mai mulţi cititori bufnesc şi îşi dau coate. În special cei mai tineri, studenţii, reacţionează vehement - tinerii pot fi foarte cruzi. Însă până şi eu îmi dau seama că arunc asupra lui nişte proiecţii - în ultima lună, de când sunt în proximitatea lui, îmi spăl mult mai des hainele, aproape obsesiv. Parcă mă urmăreşte acel miros - şi ideea că aş putea şi eu să miros într-un mod respingător.
Cineva – statul italian, biblioteca sau poate o rudă – i-a acordat acel job din milă. Oare cum o fi să nu faci nimic toată ziua, să stai într-un colţ - şi să anunţi doar o dată pe zi, într-o propoziţie, că sala se va închide? Şi asta să fie singura ta utilitate – perfect inutilă – în societatea oamenilor?
Ar fi fost mai bine, oare, ca acest bărbat să nu se fi născut? Să fi fost avortat de părinţii lui, cu mult înainte de naştere (sau... după)? Poate cineva i-ar face un bine dacă l-ar omorî (pardon – eutanasia!) chiar şi acum. Studenţilor care bufnesc şi comentează sigur le-ar face un bine – unul dintre ei chiar mi-a zis, odată, că "sunt oameni foarte urîţi aici, la bilbiotecă". Poate şi mie mi-ar face un bine – nu mi-ar mai stârni acele proiecţii despre murdărie şi haine (corpuri) urât mirositoare.
Şi poate şi lui i-ar fi mai bine – dacă cineva i-ar curma, cum s-ar zice, suferinţa. Toată lumea ar fi mai fericită. Ar fi un win-win-win! În mod sigur, fără acest bărbat obez, gângav şi urât mirositor, fără nicio utilitate socială, toată lumea ar fi mai fericită!
Şi în fond – de ce n-am face-o? Din punct de vedere utilitarist, am crea mai multă fericire în lume. Omul acesta are foarte puţină autonomie – şi capacitate de guvernare, cum ar spune Kant. Conştiinţa sa morală nu e, probabil, mai mare decât cea a unui copil de 5 ani, cum ar spune şi Jean Piaget. E acest om o persoană morală cu drepturi depline, din perspectiva oamenilor de ştiinţă? Din perspectiva oamenilor de la bibliotecă, a colegilor săi, care nu-i încredinţează nici cea mai mică sarcină – în mod evident, nu e. Aşadar, de ce nu l-am „eutanasia” pe bărbatul nostru? Ar fi perfect raţional – şi după Kant, şi după Piaget. Chiar şi (sau mai ales) după oamenii de ştiinţă. E un fapt ştiinţific banal, nu? Ar fi chiar un act eroic – un bine social – să scăpăm lumea de el… nu? Cum ar fi…? La urma urmei, toţi aparţinem genului animal… şi a ucide un animal nu ne-ar ştirbi demnitatea (de animale). Iar acest animal masiv face multă umbră degeaba pământului…
Acesta nu este decât un experiment mintal, pe terenul eticii aplicate – în spiritul dlui Valentin Mureşan sau al dlui Peter Singer. E un experiment în spaţiu gândirii libere – spaţiu greu câştigat, după secole de cenzură a bisericii, de cenzură religioasă, de dictaturi etc. Avem voie să discutăm asemenea cazuri – corect? Şi avem voie să ne gândim (la nivel pur mental, experimental) şi la următorul pas – oare cum ar fi să punem, cu adevărat, logica aceasta şi soluţiile acestea în practică? Nu în toate situaţiile, nu mă înţelegeţi greşit şi nu scoateţi ce zic din context! Doar în cele de tipul celei de aici, evident. Şi poate şi în altele, un pic diferite: 10 kile de animal uman în plus, 10 kile în minus. Dar în ideea celei de aici – hmm?
Înfiorător? Absurd? Incitant? Excitant? Propun să ne uităm, înainte de a ne incita şi mai tare, la un foarte scurt fragment din Lord of the Rings – unul de 1 min 50 sec.
Şi să ascultăm, mai atenţi, acest exemplu de etică aplicată sintetică marca Gandalf/J.R.R. Tolkien, care îl lămureşte, în două replici, pe Frodo-cel-fraged-la-minte de ce nu-i mai bine să-l omoare pe Gollum-cel-respingător-şi-perfect-inutil:
"Many that live deserve death. And some that die deserve life. Can you give it to them? Then do not be too eager to deal out death in judgement. For even the very wise CANNOT SEE ALL ENDS. [The pity of Bilbo may rule the fate of many.]"
Se încarcă comentariile...
