Cum învăţăm după 20 de ani de libertate

Acum două decenii, elevul era pus să-și recite lecţiile şi nu avea o relaţie foarte apropiată cu profesorul, copiii de astăzi cer ore captivante şi au nevoie ca dascălii să-i ajute să devină independenţi emoţional. În anii ’80, uniforma era obligatorie, lecţia se preda clasic, iar elevii nu erau încurajaţi să gândească. Azi, informaţia este atât de multă încât copiii trebuie să înveţe să o selecteze.

Imediat ce ajung pe băncile şcolii şi sunt integraţi într-un grup, copiii încep să-şi pună multe întrebări, fără a avea încă curajul de a vorbi despre ce îi frământă. Acum 20-30 de ani, părinţii sau profesorii nu pierdeau foarte mult timp pentru a dezvolta abilităţile de viaţă ale copilului. În prezent, nevoile şi abilităţile elevilor se schimbă de la an la an.

Spre exemplu, unii copii ştiu să lucreze pe calculator şi Internet încă de la 3 ani. Adulţii de lângă el trebuie să înlăture pericolele şi să-l ajute să-şi folosească aptitudinea cât mai sănătos.

 "Cum scap de timiditate?", "La ce mă ajută să fiu sănătos?", "Cum îmi câştig încrederea în sine?", "Când am o problemă, cui îi spun?" - toate acestea sunt întrebări care au nevoie de răspunsuri pentru un şcolar sau un liceean. Răspunsurile le poate găsi nu doar în familie, ci şi la clasă. Mai mult decât un IQ ridicat, copilul are nevoie de inteligenţă emoţională.

Lucrul în echipe şi dezbatere în clasă

Fiecare generaţie de copii cere alte metode de predare, crede profesoara Maricica Manole din Iaşi. Ea spune că, în primul rând, profesorul trebuie să devină partenerul elevilor şi să fie creativ. "După ce am fost la cursuri despre nevoile în schimbare ale copiilor, mi-am schimbat viziunea. Ştiu mai bine ce trebuie oferit copiilor prin educaţia acordată în şcoală". Maricica Manole a participat la cursurile organizate  de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile. Alte metode: profesorul de geografie din Călăraşi, Cristian Puişor, îi implică pe copii la cursuri prin dezbatere, lucru pe grupe sau jocuri de energizare.

Cristina Gherman predă  limba română şi franceză la Colegiul Naţional „Doamna Stanca" din Satu Mare. Ea spune că lecţiile ei sunt mult mai interactive decât erau cele din trecut şi datorită tehnologiei. „De câţiva ani folosesc videoproiectorul şi laptopul în timpul lecţiilor".

 Ea îşi doreşte ca elevii săi să se poată baza pe ea, atunci când iau decizii. Mari Elena Belciu, inspector de geografie la Călăraşi, spune că îi motivează pe copii să argumenteze, şi nu să recite lecţia. „Mă informez de pe diferite site-uri, particip la cursuri de formare, experimentez metode la clasă, organizez focus-grupuri ca să le identific nevoile".

Diferenţa de generaţii, văzută de profesori

Maricica Manole este profesoară de fizică la Şcoala "Elena Cuza" din  Iaşi. Are 47 de ani şi a predat multor generaţii. Ea spune că dorinţele copiilor de atunci erau mai practice".

De la an la an, lucrurile s-au schimbat: elevul are un volum mare de informaţii, dar nu învaţă clar în şcoală şi cum  să filtreze informaţia sau cum să ia decizii, iar copilul devine  confuz.

Comunicarea reală este limitată, deoarece este înlocuită cu cea de pe internet, crede profesoara Manole: "O  mare parte a timpului liber o petrece în faţa calculatorului". Alte cauze actuale care îi pot dezorienta pe elevi sunt "sedentarismul sau implicarea emoţională în cazul separării dintre părinţi, când este pusă problema cu care dintre aceştia va locui", afirmă profesoara.

Generaţia nouă, uşor superficială

Cristian Puişor, dascăl din Călăraşi, spune că partea negativă a diferenţei dintre generaţii este că majoritatea elevilor de astăzi cred că pot obţine orice „printr‑o scurtătură. Există dezinteres pentru orice activitate care presupune efort îndelungat, lipsit de recompense substanţiale. Nimic din societatea actuală nu îi motivează suficient".

O părere similară are şi Mari Elena Belciu, inspector de geografie la Călăraşi. Ea crede că unii elevi speculează şi doresc succese şcolare , rapide, fără muncă". Aceiaşi copii sunt obosiţi si nu ştiu ce îşi doresc".

De cealaltă parte, Cristina Gherman, profesoară din Satu Mare, mărturiseşte că nu îi place să privească elevul de azi cu nostalgia trecutului şi că generaţiile se aseamănă într-o anumită măsură: „descoperim simultan imperiul „Google", aşa cum probabil cei din trecut descopereau enciclopediile".

Cursuri de specializare pentru dascăli

Anul acesta, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile a învăţat 100 de profesori cum să stimuleze la clasă abilităţile de viaţă ale copiilor. Alţi 160 au participat lacursurile despre nevoile actuale ale elevilor.  Organizaţia va mai organiza cursuri pentru profesori şi în anul şcolar viitor.

De altfel, unul dintre participanţii la traininguri a reusit să introducă disciplina „Nevoi emergente ale educabililor" la un masterat în cadrul Universităţii „Aurel Vlaicu" din Arad, din anul universitar 2011-2012.

"De câţiva ani folosesc videoproiectorul şi laptopul în timpul lecţiilor, de curând am la dispoziţie o tablă interactivă."
Cristina Gherman
profesoară din Satu Mare

"Acum 20 de ani erau mai sănătoşi şi arătau mai fresh. Majoritatea nu acordau atenţie limbilor străine şi nu fumau aşa de mult."
Mari Belciu
profesor din Călăraşi

Elevul nou, mai liber în gândire astăzi

Ioana Andreea Bădescu (foto), 15 ani, învaţă la Liceul de arte plastice "N. Tonitza" din Capitală. S-a născut în Curtea de Argeş şi, pentru că avea talent la desen, sora ei, studentă la teatru, a convins-o să facă o şcoală de arte.

Ioanei i se pare normal ca elevii să aibă alte nevoi decât acum 20 de ani. „Vedem altfel lumea, avem alte viziuni de viitor. E natural, pentru că lumea evoluează. Şi tehnologia este complet alta. Acum, putem comunica cu profesorul pe e-mail, ceea ce ne ajută".

În timpul liber, pictează, desenează, ascultă rock şi citeşte literatură română. Stă pe chat uneori, dar foloseşte Internetul mai mult pentru informaţii de care nevoie la şcoală. De pe reţeaua de socializare Facebook, află ce evenimente culturale apar în Bucureşti.

Adolescenta recunoaşte că profesorii acceptă un stil vestimentar mai colorat: „pentru că suntem la profil artistic, e natural să fim lăsaţi să ne exprimăm prin îmbrăcăminte sau prin suviţe, în cazul meu. Trebuie să experimentăm, pentru că în adolescenţă ne conturăm personalitatea".

Consilierul şcolar,şi el fost elev

Simina Hint (foto) este consilier şcolar şi psiholog în Oradea, dar şi director la Centrul Judeţean de Resurse şi  Asistenţă Educaţională. A absolvit cursurile de abilităţi de viaţă şi nevoi emergente ale copiilor şi, acum, predă altor profesori, fiind trainer al Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.

Simina (29 ani) spune că, prin prisma experienţei sale de elev, dar şi a psihogului şcolar, remarcă diferenţe imense: "acum 20 de ani, exista obedienţă faţă de tot ce însemna şcoală. Tot ce se cerea, fie că este vorba de norme de vestimentaţie, reguli de conduit, era literă de lege şi se aplica".

Pentru că generaţiile se schimbă, şi metodele de predare trebuie adaptate. Educaţia centrată pe elev e cea mai potrivită, crede Simina Hint.  Mai ales la liceu, ea aplică dezbaterea aplicată unde fiecare elev are un rol - aduce argumentele pro sau  contra, este moderator sau participant în grupul care deliberează.

"Azi se plictisesc mai repede, sunt mai dezinteresaţi de lecţia predată clasic, sunt apatici uneori. Au nevoie de teme interesante, care  să-i dinamizeze, să‑i facă mai activi la oră", spune consilierul şcolar, Simina Hint din Oradea.

Elevul de acum 20 de ani

Artista Paula Seling (foto) îşi aminteşte cu nostalgie de perioada când era elevă. "Când eu eram școlăriţă, eram, cu siguranţă, subiectivă în aprecieri la adresa şcolii şi a profesorilor. Mi se părea că totul este prea riguros, că lumea întreagă are libertate de mişcare şi de gândire, mai puţin noi, cei de la şcoală".

Cel mai drag profesor al Paulei i-a fost dirigintele, profesor de limba română: "El este omul care a completat educaţia primită în familie, ne-a fost şi învăţător  şi care ne-a arătat ce înseamnă să fim responsabili,  să muncim, să respectăm oamenii şi diversitatea.

Tot el ne-a învăţat să respectăm natura, să îndrăgim drumeţiile, ducându-ne în diferite excursii pe munte, în fiecare săptămână, iar în vacanţa de vară petreceam, de multe ori, câteva zile cu cortul, în pădurile din imprejurimi. El este , şi acum, imaginea care mi-a influenţat maturizarea, m-a ajutat să devin cine sunt".

Vocea părinţilor:Inteligenţa emoţională e importantă pentru copii

„Costinela Niculescu (36 de ani), din Bucureşti, mama Dianei, nu crede că nevoile copiilor se schimbă neapărat odată cu schimbarea generaţiilor: "Sunt multe familii care au mod diferit de a privi relaţia cu copilul lor şi au inteligenţa emoţională de a fi nişte părinţi deschişi şi orientaţi spre a clădi încrederea în sine a copilului şi a-l ajuta să-şi contureze personalitatea".

Costinela este de părere că nevoile copiilor sunt, în esenţă, cam aceleaşi, doar că acum 20 de ani, părinţii nu aveau capacitatea si instrumentele de a le satisface: "Când vorbesc de nevoi, mă gândesc la afecţiune împărtăşită, apartenenţă, încrederea în sine, sentimentul de a fi unic prin potenţialul personal".

Costinela Niculescu crede că pentru fiica sa, ca pentru orice alt copil, mediul echilibrat  şi încrederea în sine contează enorm: "Sunt, poate, nevoi pe care nu mi le-am simţit eu satisfăcute şi pentru a căror împlinire am luptat adult fiind, pentru a-mi găsi un echilibru cu mine însămi.Ce-mi doresc eu este ca ea să crească securizată emoţional, cu un clar sentiment de apartenenţă la familia noastră".