ANALIZĂ Bugetul Educaţiei: 6% în Lege, 3,02% în realitate. Politica cârpelii şi a formelor fără fond

Bugetul pe 2019 alocă mai mulţi bani pentru Educaţie. FOTO Shutterstock

Ministerul Finanţelor anunţă în prezentarea Bugetului că pentru Educaţie s-au alocat suplimentar de la bugetul de stat circa 9,8 miliarde lei, comparativ cu anul trecut. Majorarea este de 47%. Banii vor fi alocaţi pentru creşterile salariale şi pentru investiţii (2 miliarde lei). Însă experţii în educaţie consideră că aceşti bani nu sunt suficienţi, nevoile învăţământului românesc necesitând schimbări majore şi urgente.

Educaţia de calitate fără resurse financiare rezonabile şi alocate corespunzător este imposibil de atins, aşadar guvernanţii vor să dea mai mulţi bani Educaţiei. Raportat la Produsul Intern Brut (PIB), suma propusă de Finanţe pentru Educaţie anul acesta este de 3,02% din PIB. Anul trecut, propunerea de buget a fost de 23,79 miliarde lei, potrivit Guvernului, adică 2,57%. Asta înseamnă o creştere de 0,45 puncte.

Care a fost situaţia în ultimii ani: Educaţia, prioritate naţională doar pe hârtie

    În ultimii ani, Educaţia nu s-a bucurat de un real interes din partea decidenţilor, deşi problemele din sistem au rămas aceleaşi: programă încărcată, abandon şcolar, şcoli dezafectate, bullying şi agresiune între elevi dar şi între elevi şi profesori.

Bugetul Educaţiei în perioada 2015-2018:

2018: 23.79 miliarde lei adică 2,21% din PIB

2017: 25,02 miliarde lei, adică 2,86% din PB

2016: 27 miliarde lei, adică 2,85% din PIB

2015: 25 de miliarde lei adică 3,23% din PIB

La vremuri noi, obiceiuri vechi: bugetul Educaţiei alocat pentru 2019 este mai mic decât cel din 2015, când România a finanţat mai puţin decât media UE: 3,24% din PIB faţă de 4,9% din PIB, cât s-au alocat în alte State Membre.

Ce spun experţii despre modul în care guvernanţii tratează Educaţia: cârpeli şi forme fără fond

„Şi acest Guvern încalcă legea organică şi nu alocă cât scrie acolo. Creşterea de 9,8 miliarde lei este semnificativă dar dacă se duce pe table ,,deştepte” nu se rezolvă prea multe.  Acest tip de buget nu va schimba paradigma modelului educaţional şi nu va conduce la creşterea performanţei sistemului. Proiecte importante ar fi finanţarea şi pilotarea de licee şi şcoli cu arhitecturi curriculare necomuniste: curriculum modern, formare didactică pentru profesori de secol XXI şi manuale scrise bine. Acolo trebuie băgaţi bani. Un buget îl proiectezi pornind de la felul în care arată şcoala”, atrage atenţia Marian Staş, profesor.

„În niciun caz, aceşti bani nu sunt suficienţi. Finanţarea insuficientă pe bunuri şi servicii  şi lipsa de finanţare complementară din parta primăriilor duc la ceea ce noi numim ,,pieţi informale”, adică acei bani pe care elevii şi părinţii sunt nevoiţi să îi scoată din buzunar (pentru fondul şcolii, fondul clasei) ca o dublă-finanţare a sistemului de educaţie pentru că statul nu asigură suficienţi bani. Atunci când vorbim de bugetul Educaţiei avem de-a face cu o mare ipocrizie. Guvernanţii noştri spun că acesta a crescut, iar noi, când cerem bani pentru învăţământ, cerem doar la minister dar nu ne uităm şi la faptul că primăriile nu îşi respectă obligaţiile financiare cu privire la finanţarea complementară (burse pentru elevi, reparaţii pentru şcoli, concursuri extra-şcolare)”,  explică Alexandru Manda, expert al Societăţii Academice Române.

„3,02% din PIB nu este suficient. Alte ţări investesc 11%. Noi ce facem? Cam 85% din bugetul pe anul acesta va merge către salariile personalului din învăţământ. De unde bani pentru 2.400 de şcoli din mediul rural care au WC-ul în curte? Ce se întâmplă cu şcolile vechi? Eu am întrebat şi nu mi s-a răspuns: câte şcoli stau să cadă în capul elevilor la un eventual cutremur mare pretrecut în timpul orelor de curs? Stăm şi numărăm morţii. Nu suntem în stare să consolidăm şcolile. Unele licee au peste 100 de ani vechi. Zeci de mii de copii sunt în pericol.  De ce nu există o linie de buget la nivel naţional, care să se deruleze prin inspectoratele şcolare şi să se facă wc-uri pentru elevi?”, susţine Ştefan Vlaston, profesor, preşedintele Asociaţiei ,,Edu Cer”.

 „Ar trebui să ne uităm la bugetul Educaţiei  ca la un tot unitar, incluzând aici ceea ce alocă şi autorităţile publice locale, acele cheltuieli cu bursele elevilor, paza unităţilor de învăţământ, lucrările de condiţionare a şcolilor. Un lucru pe care noi nu îl înţelegem este acela că bugetul Educaţiei creşte, an de an asta se vede  exclusiv în salariile profesorilor. Creşterea bugetului educaţiei nu este o creştere a bugetului pentru educaţie ci o creştere a bugetului pentru salariile din Educaţie.  Finanţarea de la Ministerul de Finanţe  se împarte în două: costul standard pentru salarii, (care se modifică în funcţie de cât cresc salariile) şi costul standard  per  elev  (bani primiţi de către şcoli pentru manuale, încălzire, mobilier, energie electrică, apă şi săpun etc.) . consideră Manda.

Nevoile reale ale sistemului de învăţământ

Printre nevoile stringente ale sistemului se numără nevoia stringentă de a preveni abandonul şcolar, lipsa unui curriculum  modern, infrastructura defectuoasă a şcolilor şi deficitul de dascăli pregătiţi.

„Abandonul şcolar este o altă problemă extrem de gravă despre care nu vorbim şi pentru care nu alocăm bani. Câte licee sunt în mediul rural? Elevii se lasă de şcoală după clasa a VIII-a pentru că trebuie să bată drumul până la oraş. Internatele ar fi o soluţie. Iar referitor la elevii mai mari, rata de intrare la facultate celor din rural este de 3%. Ce face doamna Andronescu? Mai mult, doamna ministru a spus că nu-i mai lasă pe profesorii care nu vor obţine nota 7 la examenul de titularizare să predea. Şi cu cine îi înlocuieşte? De unde alţii?! O altă problemă gravă este faptul că sunt şcoli cu doar 20-30 de copii de clasa I-a, a IV-a, a VII-a care învaţă la comun în aceeaşi sală. 3.000 de şcoli sunt în situaţia asta.  Numai învăţământ nu e acela” susţine Vlaston.

„E nevoie de modernizarea unităţilor de învăţământ, de săli de clasă care să asigure calitatea actului de educaţie,  de digitalizare dar şi de toalete moderne, precum şi de burse şcolare acordate elevilor pentru a reduce disparităţile. Pentru elevii din mediul rural este nevoie de asigurarea integrală a costurilor necesare pentru a ajunge la şcoală, ca să nu mai fie în situaţia de a abandona şcoala”, argumentează Manda.

„Banii alocaţi educaţiei mi se par foarte puţini. Trebuie investit în renovarea şcolilor, să existe toalete, mai ales dar şi în materiale didactice şi în formarea profesorilor”, este de părere Mihaela, părintele unei eleve de clasa I.