Remaniere de campanie

Cand, la Palatul Victoria si Cotroceni, s-a decis reorganizarea Executivului, gandeam ca scopul operatiunii este de a da un semnal Uniunii Europene ca in Romania s-a produs o ampla reforma a

Cand, la Palatul Victoria si Cotroceni, s-a decis reorganizarea Executivului, gandeam ca scopul operatiunii este de a da un semnal Uniunii Europene ca in Romania s-a produs o ampla reforma a administratiei menita sa raspunda uneia din cerintele procesului de integrare. Demersul parea cu atat mai laudabil cu cat insusi premierul Adrian Nastase a explicat in numeroase randuri ca nu are a reprosa mai nimic fostilor colegi de cabinet. Evolutia indicatorilor macro asezati pe tendinte favorabile, pastrarea cresterii economice pe fondul calmarii inflatiei, un veritabil boom al exporturilor, toate acestea, obtinute in timpul mandatului vechii echipe guvernamentale, chiar nu cereau reorganizarea. Ca atare, am crezut ca procesul de concentrare a puterii executive prin crearea unor mega-ministere are drept scop principal impulsionarea reformei pentru ca Romania sa obtina nota de trecere in toamna, la judecata raportului de tara de catre Comisia Europeana. Pentru asta, in opinia noastra, era important ca, dupa reorganizare, "noii" ministri sa iasa la rampa cu programe de masuri pe termen scurt, care sa tinteasca precis temele restante, astfel incat sa se evite orice intarziere din calendarul strans al aderarii. Cu alte cuvinte, ne asteptam ca, inainte de orice, responsabilii cu politica economica, in frunte cu premierul, sa anunte oarece miscari spectaculoase. De exemplu, pentru reducerea arieratelor si intarirea disciplinei financiare, sau pentru restructurarea mai rapida a sectorului energetic ori pentru executarea platilor sau deconectarea rau-platnicilor, sau pentru inchiderea intreprinderilor cu pierderi, in general, masuri de remediere a punctelor slabe care indica faptul ca Romania nu merita statutul de economie de piata functionala. Pe zi ce trece, sefii partidului de guvernamant parca tin cu tot dinadinsul sa demonstreze ca ne-am inselat. De fapt, tot ceea ce se intampla are legatura nu cu cerintele de la Bruxelles, ci cu debutul prematur al campaniei electorale. In acest moment, pare ca intreg tam-tamul reorganizarii nu a avut drept resort decat mutarea lui Cozmanca de la minister la Partid, chestie intoarsa deja pe toate partile de cei preocupati de analiza miscarilor din PSD. Dupa reorganizare, cel mai spectaculos anunt al ministrului Finantelor, Mihai Tanasescu, nu a fost vreo amenintare la adresa rau-platnicilor, ci o preconizata "inghetare" a datoriilor societatilor comerciale. Dan Ioan Popescu s-a remarcat prin anunturi linistitoare in ce priveste pretul benzinei, si acelea dovedindu-se pana la urma false. APAPS, cea care, inainte de a intra in subordinea directa a primului-ministru, mai dadea piept cu muncitorii nemultumiti din fabricile falimentare, s-a transformat intr-un soi de casierie centrala pentru plata utilitatilor la Roman, Tractorul, Siderurgica sau ARO-Campulung. Noul ministru al Muncii a avut, din perspectiva campaniei electorale (singura care mai conteaza), o idee apreciata de seful de la Palatul Victoria, folosirea veniturilor din privatizare pentru majorarea pensiilor. Miron Mitrea, proaspatul ministru al Turismului, dupa inaugurarea celei mai noi "obsesii" nationale, Aqua-Magic, face vizite saptamanale prin cartierul Henri Coanda, de parca, odata construit, acesta ar putea rezolva problema locativa a tuturor cetatenilor Romaniei. In vreme ce nu se-ntelege cu fiica-sa in privinta averii familiei, ministrul Agriculturii, caruia acum i s-a pus in cap si Mediul, da ture de "recunoastere a efectelor secetei" cu elicopterul si asigurari ca painea nu se va scumpi. Singurul care pare croit sa faca treaba este Ionel Blanculescu, cu al sau Minister al Controlului, dar ar fi mare minune ca intrarea sa in randurile partidului de guvernamant sa nu-l deturneze si pe el spre scopuri electorale. In fine, daca responsabilii PSD cred ca asa se recupereaza procentele pierdute in sondaje, treaba lor. In fond, fiecare pasare piere pe limba ei. Ar fi insa pacat ca toate castigurile din economie sa se piarda tocmai acum, cand Romania ar putea sa iasa la liman, odata cu aderarea la Uniune, doar pentru ca marea reorganizare se dovedeste o simpla miscare de campanie electorala.