Are sanse euro sa clatine "numarul unu mondial", dolarul?

- cel putin pe termen scurt, dar la fel de bine se poate vorbi si de un termen mediu - sa atace locul unu mondial. Un studiu al Bancii Internationale de Reglementari arata ca, in aprilie anul

- cel putin pe termen scurt, dar la fel de bine se poate vorbi si de un termen mediu - sa atace locul unu mondial. Un studiu al Bancii Internationale de Reglementari arata ca, in aprilie anul trecut, dolarul era implicat in 90% din schimburile valutare internationale, care, in medie, reprezinta echivalentul a 1.200 miliarde dolari pe zi. In schimb, euro participa in 30% din tranzactii, din care, evident, cea mai mare parte reprezentau schimb in dolari. Speculatiile optimismului de inceput faceau ca euro sa ajunga pana la 1,17 dolari. In scurt timp insa, euro cadea sub 1 dolar, iar in noiembrie 2000 atingea minimul de 84 centi. De atunci, cea mai buna performanta a fost depasirea pragului de 90 de centi. Aceste rate de schimb sunt pretul banilor. Ca orice marfa, si banul are un pret mai bun atunci cand sunt mai multi cei care vor sa aiba aceasta marfa. De aceea, bataliile de pe campul de lupta valutar nu mai sunt de tipul clasic: castiga cine are o armata mai mare. La prima vedere, euro are aceleasi sanse cu rivalul sau, pentru ca va fi folosit in 12 tari care, adunate, din punct de vedere al populatiei (304 milioane locuitori) si produsului economic, sunt cel putin egale cu Statele Unite. Americanii mai pot aduce in ajutor Costa Rica, Panama si Ecuador, unde "biletul verde" este singura moneda de schimb, dar europenii se pot baza pe cel putin 10 tari care in 2004 pot sa intre in Euroland. Si totusi, nu acesta este raportul de forte. Dolarul beneficiaza de o putere uriasa, in primul rand ca urmare a extraordinarelor privilegii de care se bucura. Dupa acordurile de la Bretton Woods (SUA), incepand din 1945, dolarul a devenit principala moneda de referinta in tranzactiile internationale. Cea mai mare parte din comertul mondial se deruleaza in dolari, si sa nu uitam ca o marfa cruciala a planetei - petrolul - se pretuieste si se plateste numai in dolari. Dolarul ramane principala moneda de rezerva a bancilor centrale din cele mai multe tari ale lumii. Pana acum 30 de ani, la orice ghiseu exchange in schimbul unui bilet verde puteai primi cateva grame de aur. De atunci insa, dolarul nu mai are nevoie de acoperire in metalul pretios. El insusi a devenit "aur" din Argentina pana in Rusia, din China pana in Arabia Saudita ori Israel, mai ales dupa caderea comunismului. Economistii vorbesc insa si de alte cauze "structurale" care fac ca euro sa nu poata castiga razboiul cu dolarul. "Euro este o valuta fara fundamentul unui stat", spunea luna trecuta Horst Kohler, directorul executiv al Fondului Monetar International. "Integrarea economica (europeana) a ramas vizibil in urma integrarii monetare", precizeaza Kohler. Exista, intr-adevar, o Banca Centrala Europeana (BCE) la nivelul zonei euro, dar ea guverneaza politica monetara a 12 tari, in definitiv separate. Cele 12 state nu au ajuns insa la armonizarea economica pe care o intalnim in Statele Unite ale Americii, spre exemplu, iar, in cazuri de conflict - vezi in special problema agricola - fiecare cauta sa-si apere o "istorie economica". Mai mult, in Europa nu se poate vorbi de o banca centrala de forta Rezervei Federale (FED) in SUA. BCE, care considera ca are un singur mandat, acela de a tine inflatia sub control, a primit critici aspre din partea politicienilor europeni pentru ca nu foloseste parghia dobanzilor pentru a incuraja cresterea economica din Euroland. Pentru Alan Greenspan, presedintele FED, consolidarea cererii de dolari in detrimentul euro "reflecta asteptarile pietei privind o crestere a productivitatii mai mare in Statele Unite decat in Europa. Un aflux constant de capital din Europa in Statele Unite in ultimii ani este, probabil, consecinta faptului ca europenii gasesc investitiile in SUA mai atractive decat la ei acasa". El gaseste o posibila explicatie in faptul ca, spre deosebire de Statele Unite, in multe tari europene este foarte greu sa concediezi muncitorii care sunt in plus. "Aceasta diferenta este importanta in noua lume a inaltei tehnologii, pentru ca, in mare parte, daca nu in totalitate, castigul rezulta din reducerea costurilor, care..., in principal, inseamna reducerea costurilor cu forta de munca", spune Greenspan. In acest context, este relevant punctul de vedere al oficialului FMI, (europeanul) Kohler: "Am crezut ca euro va fi un imbold pentru o crestere economica mai puternica si crearea de locuri de munca. Vazand ce s-a intamplat in ultimii ani, cred ca efectul a fost chiar invers: eliminarea constrangerilor privind ratele de schimb asociate cu disciplina in privinta politicilor economice ar putea reduce, mai degraba decat sa intareasca, orientarea spre reforme structurale".