Teatrul în vremea pandemiei (I)

Bojdeuca lui Ion Creangă, spaţiu de joc pentru Teatrul Luceafărul

Instituţiile de spectacol şi-au reluat încet-încet activitatea transformând spectacole aflate deja în repertoriu sau punând în scenă unele pentru spaţii deschise. Despre teatrul în vremea pandemiei vom face şi noi un serial discutând cu directorii trupelor din ţară.

Unele teatre, mai norocoase, au curţi interioare generoase care le permit să găzduiască spectacole în aer liber. Acesta este şi cazul Teatrului Dramatic “Fani Tardini” din Galaţi. Directorul instituţiei, actorul Florin Toma (foto dreapta jos), ne-a invitat la un astfel de spectacol şi ne-a povestit cum se adaptează trupa din mers la noile condiţii de joc. 

“Stagiunea estivală a Teatrului “Fani Tardini” din Galaţi a început cu spectacolul “Buzunarul cu pâine”, de Matei Vişniec, în regia lui Vlad Ajder. În noul context generat de criza sanitară a trebuit să devenim foarte creativi şi cu resurse extrem de mici să reuşim să generăm un repertoriu pentru o stagiune estivală în aer liber. Am amenajat curtea teatrului şi ne-am gândit la ce spectacole jucate pe scena mare se pretează pentru acest spaţiu. Nu prea multe, din păcate. Numai două montări puteau fi scoase şi jucate în curte fără a fi distruse. Pentru a respecta indicaţiile autorităţilor, trebuie să fie montări care presupun un număr mic de actori şi, pe cât se poate, cu păstrarea distanţării sociale. Aşa că ne-am orientat spre un spectacol-concert, “Flu Flu Unplugged”, compus, creat, regizat şi jucat de câţiva actori tineri ai teatrului nostru. Este vorba despre Răzvan Clopoţel, Ionuţ Moldoveanu, Oana Mogoş şi Vlad Volf. Un show cu cântece vesele şi versuri optimiste. L-am invitat pe colegul Nicholas Caţianis de la Teatrul “Maria Filotti” din Brăila să joace monodrama “Râs nervos”, care are un mare succes de public. Tot de la Brăila vine şi colega noastră Blanca Doba cu one woman show-ul “Eu rămân”, în regia Luanei Hagiu.

Avem şi un spectacol de improvizaţie şi teatru-sport numit chiar “Impro show”, un spectacol interactiv bazat pe relaţia actori-spectatori.

Pe lângă aceste două spectacole ale noastre şi cele invitate de la Brăila a trebuit să gândim un repertoriu paralel, un repertoriu special gândit pentru curtea interioară. Fiecare spectacol va avea maxim trei personaje şi va dispune de trei distribuţii. Dacă Doamne fereşte vreun actor se îmbolnăveşte avem, ca în fotbal, “rezerve”.

Trăim vremuri în care trebuie să fim foarte precauţi. Primim maxim 60 de spectatori, toţi cu mască, cu distanţă de un metru jumate-doi între scaune. E o soluţie de avarie, dar, paradoxal, cred că aceste montări aduc un plus de inedit şi de creativitate.

Cred că la anul festivalurile vor fi pline de spectacole de exterior. Situaţia ne forţează să devenim inventivi. Vara asta venim în întâmpinarea publicului cu trei spectacole de exterior. Regizorul Eugen Făt a ales să monteze scena balconului din “Romeo şi Julieta” în trei distribuţii. E perfectă această scenă pentru că, mai în glumă, mai în serios, e şi cu distanţare socială, cu Julieta în balcon şi cu Romeo la parter.

Cătălin Vasiliu a scos prima premieră a verii – “Liselotte în mai”, de Zsolt Pozsgai –, iar Radu Nichifor pe cea de-a doua – “Marele Premiu”, un text de Mimi Brănescu, în două personaje, premiera cu cea de-a treia distribuţie fiind programată chiar în acest weekend. Ne lovim de lucruri complet noi. O relaţie pe scenă presupune o anume intimitate, o apropiere, dar acum trebuie să ne distanţăm. Am avut dezbateri inclusiv pe tema măştii, dacă actorii să poarte sau nu mască. Am ajuns la concluzia că nu e posibil aşa ceva. De vreo doi ani ne propusesem să găsim un spaţiu potrivit pentru o stagiune estivală. Uite că a venit Covidul şi ne-a spus: “Hai, fraţilor, apucaţi-vă de treabă!” Aşa că, forţaţi de împrejurări, am găsit soluţii. Eu le urez succes tuturor colegilor din ţară, cu atât mai mult cu cât cei mai mulţi nu au şansa unei curţi interioare mari, aşa ca a noastră, şi sunt nevoiţi să joace în spaţii improprii. Stagiunea estivală va fi un experiment şi pentru noi, şi pentru public. Cum spunea Toma Caragiu, “teatrul se face între momentul în care se pun murăturile şi cel în care se aruncă”. Vara e o perioadă în care teatrul se închidea, dar vom vedea. Suntem supuşi şi vremii, pentru că dacă plouă nu putem juca, şi vremurilor. Dacă, din nefericire, cazurile de covid din oraş cresc, suntem nevoiţi să închidem chiar şi scena exterioară.“

Cât despre Festivalul Naţional de Comedie care se desfăşoară an de an la Galaţi, anul acesta va fi în varianta online, cuprinzând spectacolele premiate în ultimele şapte ediţii. Actuala ediţie se va desfăşura între 1 şi 13 septembrie, pentru că pe 1 septembrie se împlinesc 65 de ani de la înfiinţarea teatrului.

Directorul artistic al Teatrului Pentru Copii şi Tineret “Luceafărul” din Iaşi, criticul de teatru Oltiţa Cîntec (foto dreapta), ne-a povestit că publicul tânăr din Iaşi este răsfăţat în această vară. Teatrul “Luceafărul” joacă spectacole în trei locuri din Iaşi: pe esplanada teatrului, în amfiteatrul în aer liber de lângă mallul Palas şi în curtea bojdeucii lui Ion Creangă, unde se joacă spectacole bazate pe textele marelui humuleştean, care însă în ultimii ani de viaţă a locuit în bojdeuca din Ţicău, devenită azi muzeu.

Festivalul Internaţional de Teatru pentru Publicul Tânăr se va desfăşura conform tradiţiei la început de octombrie. Dar, pentru orice eventualitate, Teatrul Luceafărul a pregătit două variante de program, unul cu spectacole live şi, în cazul nefericit în care nu se va putea juca, va exista o variantă online, cu montările înregistrate.

Oltiţa Cîntec are, pe bună dreptate, o mare nedumerire, însă.

“Nu vreau să fiu hater, cum se spune acum, dar nu înţeleg de ce oamenii pot merge la biserică, dar nu şi la teatru? Ultima dată când am cercetat Constituţia eram un stat laic, aşa că nu prea înţeleg.

Parcă, dimpotrivă, am fi un stat fundamentalist. Dacă noi, organizatorii de spectacole, ne asumăm să urmăm regulile de distanţare socială, şi să vindem mai puţine bilete, de exemplu, şi informăm publicul că purtarea măştii este obligatorie, nu pricep de ce nu putem juca în sălile de spectacol.”

Teatrul “Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe a găsit mai multe variante pentru a juca în vremea pandemiei. În curtea teatrului au loc spectacole pentru copii şi tineret, dar chiar mai interesant a fost proiectul de teatru unu la unu, prin care un actor juca pentru un singur spectator.

Managerul teatrului, Anna Maria Popa (foto dreapta), ne-a declarat că: “Încercăm să păstrăm legătura cu publicul nostru şi offline. Moda de a ne muta în online are avantaje, dar şi dezavantaje. Prezentăm şi noi spectacole online, atât din repertoriul current, cât şi din arhivă, însă ceea ce ne menţine sănătoşi emoţional este întâlnirea faţă în faţă cu publicul. Aşa că încercăm tot felul de proiecte, adaptate la condiţiile pandemiei, ca să păstrăm relaţia cu publicul. Am avut proiectul “Actorul, carte vie” în care un actor stătea pe scenă patru ore, timp în care juca live având şi proiecţii pe fundal pentru un singur spectator. În tot acest timp, spectatorii se schimbau. Proiectul a funcţionat pe bază de programare şi ştiam cine urmează să intre.

Le-am luat tuturor spectatorilor care se schimbau din 10 în 10 minute temperatura, i-am primit cu dezinfectant şi cu măşti personalizate. Toată treaba asta era un spectacol în sine. Până ce ajungea bietul spectator să intre în sală, mai trecea printr-un spectacol în foaier.

Mai aveam un pic şi le dădeam un buletin complet de analize. Dar a fost o experienţă foarte bună. Când am trecut la următoarea fază, la teatrul de vară deschis în curtea teatrului, am ştiut ce avem de făcut. Pentru că spectacolele noastre sunt complexe, cu scenografii impresionante, cu lumini, cu muzică, nu am putut scoate în curte decât două montări, una pentru adolescenţi, montată de Sebastian Marina cu elevii secţiei de teatru a Liceului de Artă, şi “Punguţa cu doi bani”, pus în scenă pentru copiii din Sfântu Gheorghe de colega noastră Mirela Bucur, pe care am pierdut-o de curând. Ne-am adaptat cum am putut, mai ales că nu am avut nici buget, am făcut totul pe bartere şi prietenii. Noi în timpul stării de urgenţă am intrat în şomaj tehnic, a fost o perioadă foarte dificilă, în primul rând pentru familiile care au şi soţul şi soţia angajaţi ai teatrului. Dar, slavă Domnului că mai multe companii şi firme din oraş au venit în ajutorul teatrului. În momente dificile, comunitatea se uneşte mai mult şi se întâmplă şi minuni. De exemplu, o fabrică de textile ne-a sponsorizat cu materialul din care au fost făcute măştile pentru spectatori, măşti cusute la atelierele de croitorie ale Teatrului “Tamasi Aron” şi care s-au distribuit la toate teatrele din oraş. Aceeaşi fabrică de textile ne-a făcut cadou huse noi pentru scaune. Aşa că vom primi spectatorii în haine noi. În eventualitatea nedorită a unui nou val al pandemiei care va aduce cu sine amânarea deschiderii teatrelor, noi ne pregătim cu filmări profesioniste cu tehnologie de ultimă oră a spectacolelor noastre, pentru ca online-ul să nu ne mai prindă nepregătiţi. Dar această stagiune online nu este menită să înlocuiască stagiunea curentă, ci să o completeze. Noi vrem în continuare teatru adevărat, cu întâlnire reală între punlic şi actori. Pe 1 şi 2 septembrie vrem să scoatem la public, indiferent dacă vom fi obligaţi să jucăm la o treime din capacitatea sălii, dar chiar vrem să ieşim cu “Familia Faust”, în regia lui Botond Nagy, montare care nu a apucat să fie văzută de spectatori, trebuind să apară chiar atunci când a început pandemia. Vom relua din octombrie şi spectacolul “Doi morţi vii”, montat de Alexandru Dabija după Alecsandri, care a avut premiera pe 10 martie, iar pe 12 martie s-a închis teatrul.”

Şi la Sfântu Gheorghe are loc în fiecare an un festival dedicat artiştilor aflaţi la debut. “Simt că am depăşit etapa în care, dacă eşti dat afară pe uşă, intri pe geam. Eu cred că deja am ajuns să intru pe horn ca să îmi duc proiectele la bun sfârşit. M-am panicat când am aflat că nu am primit finanţare de la AFCN, ajutorul nostru primordial la ediţiile precedente, şi a trebuit să găsesc altă soluţie. Tot întrebând colegii din alte teatre, am ajuns să vorbesc cu directorul Teatrului de Stat Constanţa, Erwin Shimshenson, care s-a oferit să ne ajute pentru că ei aveau deja finanţare pentru un proiect dedicat debutului în actorie. A fost o întâmplare şi o întâlnire extrem de fericite. Aşa că anul acesta festivalul Debutant va fi o coproducţie între teatrul nostru şi cel din Constanţa. Vom avea o componentă importantă de teatru online, pentru orice eventualitate, dar sperăm să putem avea şi spectacole live. Se va desfăşura patru zile la Constanţa, trei la Sfântu Gheorghe şi cred că va fi e ediţie memorabilă. Spectacolele se vor juca la Constanţa, dar vor fi transmise online pentru publicul nostru. Membrii juriului vor fi directori de teatru, iar Marele Premiu, ca în fiecare an, îl reprezintă un angajament. Anul acesta vor fi de fapt două mari premii. Din cei cinci finalişti, unul se va alătura echipei noastre şi altul trupei teatrului din Constanţa.”

Una peste alta însă, managerii de teatru sunt unanimi în a sublinia faptul că traversează o perioadă extrem de grea, în care se zbat să supravieţuiască cu bani puţini sau deloc, în care regulile se schimbă din zi în zi şi în care incertitudinea este cuvântul de ordine. Toţi îşi doresc însă un singur lucru; ca din toamnă să revină în sălile de spectacol. Cu mască sau fără mască.