Cum se „reformează“ o universitate: epurînd profesorii incomozi. UNATC vs. Napoleon Helmis şi Andrei Gorzo

Se dă următoarea situaţie: un cetăţean a cîştigat 10 lei la loz în plic; se duce să încaseze banii, iar vînzătorul îi spune: „Nu pot să-ţi dau banii acum, vino peste o lună, că pînă atunci se închide chioşcul şi nu mai trebuie să-ţi dau cei 10 lei“. Sună uşor absurd şi abuziv?

Sună încă şi mai incredibil atunci cînd la mijloc nu e un loz, ci un post universitar, cîştigat prin concurs, pe care o universitate amînă să-l valideze pentru că speră ca, ulterior, cel care l-a cîştigat să fie pus sub interdicţia de a avansa academic, deşi de avansat, omul a avansat deja înainte.

Universitatea în cauză este UNATC (Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti). Postul în cauză e unul de conferenţiar la Departamentul de Teoria Filmului al Facultăţii de Film, omul este criticul de cinema Andrei Gorzo, iar suspendarea validării (procedură pe care legea, HG 457/2011, n-o prevede) pe termen nelimitat e motivată de „afaceri neelucidate“ ale lui Gorzo cu acum deja faimoasa Comisie de Etică a UNATC. Care, acum cîteva luni, a propus aceluiaşi Senat desfacerea contractului de muncă al colegului lui Andrei Gorzo, lectorul (şi criticul de film) Andrei Rus.

Situaţia e atît de aberantă şi lasă să se vadă un asemenea tipar instituţional de abuz, încît nici nu ştii de unde s-o apuci ca să aibă ceva sens chiar şi în România anului 2015, în care Ministerul Educaţiei nici măcar statutul plagiatelor dovedite nu e în stare să-l stabilească. Să încercăm, aşadar, s-o luăm istoric.

Din martie pînă la închiderea anului universitar, conducerea UNATC postările de Facebook cu aer rasist şi/sau homofob ale unor profesori ai UNATC, cu instituirea unor comisii de cercetare a editării şi distribuţiei revistei Film Menu (soldate cu luarea la rost a magazionerei) şi cu depunerea la Poliţie a unei plîngeri penale în care susţinea că profesorii Universităţii au fost sechestraţi şi lipsiţi de libertate de participanţii la un protest în curtea UNATC, unde de altfel Poliţia venise şi ea.

Între timp, Andrei Rus n-a mai fost dat afară, ci a primit trei sancţiuni concomitente din partea Senatului şi e în proces cu UNATC, despre gravele acuze din plîngerea penală n-a mai auzit nimeni nimic, păcătoasa revistă Film Menu urmează să apară în continuare, următorul număr fiind realizat în parteneriat cu Institutul Francez din Bucureşti şi cu binecuvîntarea UNATC, iar la Universitate au avut loc o serie de concursuri pentru ocuparea a nu mai puţin de 26 de posturi vacante, la Teatru şi la Film.

Iar posturile din învăţămîntul superior ştim cum se scot la concurs: deşi legea le face publice şi deschise, prevăzînd în mod explicit măsuri pentru ca universităţile să nu-şi privilegieze propriii angajaţi, în fapt, ceea ce se „testează“ nu e în mod special competenţa profesională, ci conformarea, dovedită anterior, ca să nu apară "probleme", faţă de cultura instituţională, iar de regulă la concurs se înscrie cîte un singur candidat, cel care predă deja, pe perioadă nedeterminată sau la plata cu ora, exact şi fix cursurile acoperite de noul post. În cazul posturilor de la UNATC, unul dintre ele, de conferenţiar la Teoria Filmului, acoperea cu maximă precizie cursurile, cu tematică specială, propusă de el, predate pînă în acel moment, de pe un post temporar, de Cristian Tudor Popescu. Lucru pe care Andrei Gorzo l-a şi spus public, într-o postare pe Facebook ce a atras furia lui Cristian Tudor Popescu şi l-a făcut să declare că oricum voia să-şi dea demisia de la UNATC.

Şi de aici începe distracţia. Cu CTP demisionat şi furios şi Andrei Rus cu interdicţie de avansare, la concursul de la Filmologie s-a înscris doar Andrei Gorzo. Şoc şi groază! Cum se poate!?! E imoral – zice, în Senat, prorectorul pentru chestiuni academice al UNATC, Nicolae Mandea, cel care semnează, în numele rectorului Adrian Titieni, toate actele ce se vor pomeni mai jos – ca asociatul în fărădelegi al lui Andrei Rus şi cel care l-a alungat din şcoală pe CTP (concurenţa lui, cum ar veni) să cîştige de pe urma acestor fapte! Trebuie luate măsuri!

Aşa că pe 14 septembrie a avut loc o şedinţă a Consiliului profesoral al Facultăţii de Film, pe a cărei ordine de zi figurau două puncte: organizarea unei a doua sesiuni de admitere pentru specializarea Comunicare Audio-Vizuală şi… „examenul de titularizare pentru postul de conferenţiar la departamentul Filmologie“ (cel la care singurul înscris era Andrei Gorzo). Concluzia Consiliului a fost că dacă dosarul lui Gorzo are avizul juridic, nimic nu mai e de discutat. Concursul s-a ţinut, Andrei Gorzo a obţinut punctajul necesar – însă cîteva zile mai tîrziu, Senatul a decis amînarea (pe o perioadă neprecizată) a validării procedurale a concursului, pe motivul (fără legătură cu procedurile de concurs) al unei audieri necesare a lui Gorzo de către Comisia de Etică, al cărei rezultat, se sugerează, ar avea un impact asupra rezultatului concursului (mai exact, ar rezulta într-o sancţiune, identică uneia dintre cele trei primite de Andrei Rus, care l-ar împiedica pe Andrei Gorzo să avanseze academic).

Care e faza? Simplu: în timp ce era în concediu de formare profesională, fără plată, şi avea contractul suspendat la cererea sa, în mai anul acesta, Andrei Gorzo a primit o convocare la Comisia de Etică – practic, în acelaşi timp şi pe aceleaşi motive (vagi) ca şi Andrei Rus, dar, ca circul să fie complet, convocarea era pentru… 8 iunie 2014. (Motivele sunau aşa: „Andrei Gorzo a folosit platforma electronică a UNATC, precum şi alte medii de socializare pentru a vehicula informaţii neadevărate menite să creeze un curent de opinie defavorabil instituţiei, entităţilor de conducere sau persoanelor aflate în funcţii de conducere“.)

Gorzo a trimis un răspuns oficial, explicînd de ce, legal, nu poate fi cercetat disciplinar cît timp are contractul suspendat şi că, oricum, nici călătorii în timp nu putea face, nici termenele legale privind cercetările disciplinare nu erau îndeplinite. UNATC i-a trimis o altă hîrtie, în care i se spunea că la întoarcerea din concediu e aşteptat de Comisia de Etică la un „dialog colegial“. La acest document din iunie 2015 se rezumă „convocarea la audieri“ pe care Andrei Gorzo „nu a onorat-o“, conform Senatului: categoria, inexistentă legal şi neplasată în vreun orizont temporal, a „dialogului colegial“. Care dialog colegial, se aşteaptă, aşadar, Senatul, se va solda, pentru Gorzo, cu interdicţia de a ocupa un post academic superior – cel pe care l-a cîştigat deja, înainte să primească interdicţia pe care se anunţă a o primi. Dacă înţelege cineva logica UNATC, felicitări!

Scenă cu repetiţii

Dar comportamentul special al UNATC nu se rezumă la Andrei Rus şi Andrei Gorzo. Între timp, în cazul postului de conferenţiar la Regie de film se desfăşura altă scenetă. După cum spuneam, situaţiile în care pe un post universitar candidează mai mult de o persoană sînt extrem, dar extrem de rare – fiindcă toată lumea ştie că sînt scoase „cu dedicaţie“ şi se ştie şi pentru cine. În mod excepţional, de data aceasta, pe trei din cele 26 de posturi vacante s-au înscris cîte doi candidaţi – unul dintre aceste posturi fiind cel de la Regie de film, pe care au concurat lectorii Ovidiu Georgescu şi Napoleon Helmis. Postul era scos pentru Ovidiu Georgescu. De unde ştim asta? Fiindcă nimeni din UNATC n-a încercat s-o ascundă, mai ales după afişarea rezultatelor…

Dar să revenim. Pentru că Ovidiu Georgescu este decanul interimar al Facultăţii de Film şi nici un cadru didactic aflat în relaţie de subordonare administrativă cu un candidat (adică, practic, toată Facultatea de Film) nu putea face parte din comisia de examen, aceasta a fost alcătuită din patru profesori de la Universitatea Naţională de Arte (UNArte) din Bucureşti şi din Dan Vasiliu, profesor de la Facultatea de Teatru şi şeful Şcolii Doctorale a UNATC. Din acest punct, lucrurile au devenit interesante. Întîi, s-a pierdut o hîrtie din dosarul lui Helmis, dar în secunda doi după ce el s-a repezit să depună o plîngere la Rectorat că i s-a pierdut o hîrtie din dosarul deja avizat juridic, hîrtia a reapărut magic. Pe urmă, concursul la Regie film era anunţat la ora 11, dar cînd Helmis a ajuns, mai devreme, la UNATC, a descoperit că Ovidiul Georgescu intrase deja în examen de la ora 10 – lucru de care el nu avusese habar. După multe alte amînări, surpriză!: Napoleon Helmis cîştigă concursul. Toate bune şi frumoase, doar că el nu trebuia să cîştige – aşa că s-a declanşat jihadul. Pentru că rezultatele concursurilor trebuiesc validate de Senatul Universităţii – însă exclusiv pe raţiuni procedurale –, întîi se studiază posibilitatea de a-l descalifica post-factum pe Helmis pentru că participase la o şedinţă a Consiliului Facultăţii de Film în care se discutaseră comisiile de examen. Însă el nu votase (nu avea nici dreptul) în acea şedinţă, iar comisia se mai schimbase de cîteva ori după aceea. Pe urmă s-a studiat posibilitatea să se „găsească“ încă un post de conferenţiar la Film, ca să nu rămînă Ovidiu Georgescu, vorba lui Caragiale, „fără coledzi“. Şi asta era prea complicat. Aşa că oamenii au avut altă revelaţie: profesorii de la UNArte au stricat jucăria, de ce i-am pus pe ei în comisie şi n-am pus unii de la Facultatea (noastră) de Teatru? Deci, dîndu-şi seama că acea comisie era făcută de ei şi era cît se poate de legală, dar a greşit indicaţiile, UNATC, prin Senatul său, a invalidat concursul de la Regie de film. Fără motivaţie. Nu se ştie care e procedura greşită. Cu reluarea lui la o dată ulterioară. Cînd comisia va fi formată din cine trebuie şi va da rezultatul care trebuie.

Intermezzo cu SRI

Un detaliu „picant“ e că, mai nou, se pare că o carieră academică trebuie susţinută de o bună relaţie cu SRI chiar şi atunci cînd cariera în cauză e într-o universitate de arte. Căci ce poate fi mai natural pentru un regizor de film, profesor la UNATC, precum Ovidiu Georgescu decît să deţină un masterat (2010-2012) în Managementul Informaţiilor de Securitate Naţională la Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul“, locul acela magic în care conducător de doctorat e vicepremierul Gabriel Oprea, unde şi-au făcut masteratele cinci dintre actualii miniştri ai patriei noastre şi unde Ovidiu Georgescu va fi fost (nu e clar, dar e posibil) coleg cu senatorul PNL Cătălin Boboc, şeful Comisiei Juridice din camera superioară a Parlamentului. Conform Academiei Naţionale de Informaţii, acest masterat „se adresează angajaţilor şi managerilor instituţiilor de drept public şi de drept privat interesate de domeniul securităţii şi apărării“. Tocmai lucrul de care trebuie să se intereseze instituţia de drept public UNATC.

Comisia de Etică. E şi nu e, după interese

Comisiile de Etică sînt, în universităţi, organisme colegiale de cercetare disciplinară a abaterilor de la, evident, etica academică. Conform legii, ele au obligaţia nu doar de a lua în discuţie faptele sesizate în 30 de zile, ci şi să răspundă la sesizări în acelaşi interval. Din nou, ele nu sînt tribunale care dau pedepse, ci adunări de oameni care cercetează. Asta în teorie. Felul în care înţelege UNATC funcţionarea Comisiei de Etică, însă, e cu totul special: în acelaşi timp în care îl vînează de jumătate de an pe Andrei Gorzo pentru fapte nespecificate, Comisia tace profund în privinţa unei sesizări despre declaraţii publice, pe Facebook şi în presă, ale prof. univ. dr. Florin Zamfirescu – acest gen de declaraţii: „Un student care s-a exprimat că n-ar fi de acord cu demolarea universităţii aşa cum o propovăduia banda de demonstranţi din curtea UNATC, A FOST AMENINŢAT CU MOARTEA la miezul nopţii, prin telefon...

Tăcerea înseamnă acord.

Ministerul este dezinformat, toate forurile diriguitoare sînt absente, sîntem lăsaţi la cheremul unor inconştienţi care pregătesc Noaptea cuţitelor lungi...“.

Sesizarea a fost semnată de studenţi, masteranzi, doctoranzi şi absolvenţi ai Universităţii şi înregistrată oficial pe data de 12 iunie. Acum aproape patru (4) luni. De patru ori cele 30 de zile maxime prevăzute de lege pentru desfăşurarea cercetărilor. Timp în care Comisia de Etică nici măcar nu s-a întrunit, darămite să ofere un răspuns. Ar trebui să fii cu totul şi cu totul inocent pînă la prostie să nu vezi în asemenea comportamente – ignorarea totală a unei sesizări privindu-l pe un profesor de vază al Universităţii (şi, prin extensie, privind posibilitatea ca un student să fi fost ameninţat cu moartea…), dar „pedepsirea“ în avans a altui cadru universitar, pe motive… morale – ceva profund în neregulă. Şi legal, şi moral.