Utopie maghiaromână

De 20 august, se întîmplă lucruri minunate. De 20 august, nimeni nu e nici ţîfnos, nici trist. De 20 august, se declanşează umorul.

De 20 august, sărbătoare naţională a Ungariei şi a maghiarilor de peste tot, românii se dau la o horă cu maghiarii şi cântă împreună în Piaţa Unirii. Programul este unul special, organizat începînd de la cea de a zecea ediţie a Zilelor Culturale Maghiare din Cluj. 

După horă, csárdásul. Asta, în anul acesta. Anul trecut, serbanţii au început cu csárdás. Organizatorii au conceput astfel programul ca să nu se supere nimeni.

Şi chiar nu se supără. Gheorghe Funar, C. V. Tudor sau isterizaţii mediei sunt chemaţi acolo în loc de Vacanţa Mare — oricum, au mai mult umor, deşi involuntar, decît trupa numită. „Transilvania e cu ochii pe dumneavoastră” este unul dintre numerele cele mai gustate, rămas dintr-o realitate desuetă care pare acum ireală.

Publicul aplaudă. Urale peste tot, de se aud pînă la Calea Floreşti sau chiar pînă la Polus. Praktiker nu poate dormi.

În mulţime, sunt oameni care n-au auzit numai de Petőfi sau Markó, ci chiar de Arany sau Aladár Lászlóffy. Mai mult, se pot găsi oameni care ştiu care e numele şi care prenumele unui maghiar. 

Reporterul unui trust media a auzit chiar melodii de Kodály sau Bartók fredonate de români şi arii enesciene fredonate de maghiari. Pe respectivul l-au dat lacrimile şi nu s-a putut opri din plîns numai cu o septimă înainte de Breaking News.

Autonomia e o altă scenetă comică. Epizodişti fluturînd steagul secuiesc şi cîntînd cu o fervoare încrîncenată smulg hohote de rîs. Alţii, care repetă întruna că ”Ardealul e pământ românesc” cu â din a, fireşte, au fan cluburi care poartă pe piept chipul unor patrioţi non-stop ca pe o mascotă. 

20 august e cea mai frumoasă zi a Clujului.