Teme fundamentale: căsătoria (I)

Am văzut unele voci care spun că tema căsătoriei naturale ar fi o temă parazitară pentru români, deoarece ar eclipsa teme politice mai importante – deficitul bugetar, justiţia, autostrăzile, sănătatea etc. Şi mi-am adus aminte, din nou, că, pentru a păstra cât de cât o claritate în gândire în zilele noastre, când vine vorba de subiecte controversate, cea mai bună soluţie este să ne întoarcem la clasici.

În rândurile care urmează iau această întrebare şi i-o adresez lui C.S. Lewis, unul dintre donii Universităţii Oxford, între deceniile trei şi şapte ale secolului XX, şi totodată unul dintre cei mai mari eseişti de limbă engleză ai secolului trecut. Voi proceda la fel în viitor şi cu alte întrebări, pentru a limpezi o serie de teme fundamentale pe care le vedem oglindite (doar) în apele tulburi ale actualităţii imediate.

Rep: Sunt unele voci care spun că tema căsătoriei şi a familiei este una cel mult secundară, în raport cu alte teme majore ale politicii actuale. Cum comentaţi?

C.S. Lewis: Comunitatea seculară, deoarece există pentru binele nostru natural şi nu pentru cel supranatural, nu are ţel mai înalt decât să înlesnească şi să apere familia, prietenia, şi singurătatea. A fi fericit acasă (…) este ţelul oricărei întreprinderi umane. Cât timp nu ne gândim decât la valorile noastre naturale, trebuie să spunem că soarele nu a luminat niciodată ceva măcar pe jumătate bun faţă de binele unei familii care râde împreună la masă, sau de cel al unor prieteni care discută la o halbă de bere, sau de cel al unui om singur care citeşte o carte care îl interesează.

Iar întreaga economie şi politică, întreaga justiţie şi armată, precum şi toate instituţiile nu sunt mai mult decât o goană după vânt, o vanitate fără noimă şi zbucium sufletesc atunci când nu prelungesc şi multiplică astfel de scene. Activităţile colective sunt necesare, bineînţeles: însă ele sunt necesare în virtutea acestui ţel. Mari sacrificii ale acestei fericiri private din partea acelora care o posedă ar putea fi necesare pentru ca ea să fie răspândită pe o scară mai largă. Toţi vor trebui poate să fie puţini flămânzi pentru ca nimeni să nu fie înfometat.

Rep: Şi ce facem acum, nu mai discutăm despre politică deloc? Nu e acesta defetism?

C.S. Lewis: Haideţi să nu confundăm relele necesare cu binele. Această confuzie este uşor de făcut. Fructele trebuie conservate pentru a fi transportate şi trebuie să-şi piardă, prin urmare, o parte din calităţile lor bune. Însă întâlnim oameni care au învăţat chiar să prefere fructele conservate celor proaspete. O societate bolnavă trebuie să se gândească mult la politică, la fel cum un bolnav trebuie să se gândească mult la digestia as: a ignora acest subiect ar putea însemna o laşitate fatală pentru una la fel ca pentru celălalt. Însă dacă oricare dintre cei doi ajunge să privească acest lucru ca pe hrana naturală a minţii – dacă oricare dintre ei uită că ne gândim la aceste lucruri numai pentru ca să putem să ne gândim şi la altceva – atunci ceea ce s-a întreprins de dragul sănătăţii a devenit o boală, una mortală. (…)

Rep: Aşadar, familia ar fi tema majoră, şi nu deficitul bugetar sau justiţia? 

C.S. Lewis: Există o tendinţă fatală în toate activităţile noastre umane, şi anume ca mijloacele să uzurpez înseşi scopurile pe care erau menite să le slujească. Astfel, banii ajung să împiedice schimbul de bunuri, regulile artei să împovăreze un geniu, iar examenele să-i împiedice pe tineri să devină educaţi.  

(fragmentele sunt extrase din C.S. Lewis, „Treburi cereşti”, vol. 2, traducere de Mircea Adăscăliţei, Editura Humanitas, 2005)

Pentru cei interesaţi de opera lui C.S. Lewis, recomand două lecturi introductive:

Problema durerii, eseu, Ed. Humanitas, 2007, traducere de Vlad Russo (link aici; pentru ediţia online în limba engleză, link aici)

Sfaturile unui diavol bătrân către unul tânăr, roman, Ed. Humanitas, 2003, traducere de Sorana Corneanu (link aici; pentru ediţia online în limba engleză, link aici)