A murit orientalistul Mario Sorin Vasilescu. Cum l-a cunoscut scriitorul Vasile Andru
0
La vârsta de 68 de ani, ne-a părăsit spontan profesorul Mario Sorin Vasilescu, duminică, 9 august, la amiază. "S-a prăbuşit la Moeciu, în perioada când coordona o tabară sapienţială: Seminarul Naţional de la Moeciu al Universităţii de Vară”, potrivit scriitorului Vasile Andru, care îi face un portret pentru adevarul.ro. Vasile Andru vorbeşte despre "Legenda Mario Sorin Vasilescu".
Maestrul Mario Sorin Vasilescu (1947 – 2015) a fost o personalitate de primă mărime. Orientalist, conferenţiar, dascăl de înţelepciune, modelator de caractere umane, terapeut; un precursor în yoga românească. Şcoala de yoga întemeiată de el a împlinit 41 de ani şi a funcţionat urcător cu o singură întrerupere: în anii prohibiţiei spirituale, între 1982 şi 1989. În prezent, şcoala sa (singura de la noi recunoscută oficial de Federaţia Europeană de Yoga) este un stabilizator. Adică propune şi propagă un program de practică integrală; corectează şi îndiguieşte, la alţi îndrumători yoghini, multe deviaţii şi fantasmări. Iniţiat autentic, Mario Vasilescu a îndrumat yoga conform învăţăturii milenare şi o făcea cu măiestrie şi har.
Despre începutul lucrării sale, Mario ni s-a destăinuit:
„Aparţin – prin guru-l meu – aşa numitei free-way a lui Ramana Maharishi. Am primit iniţierea în yoga la 25 noiembrie 1962. Nu eu m-am îndreptat spre yoga, ci yoga a venit spre mine şi m-a primit, să spunem aşa, prin persoana celui care m-a iniţiat şi care a stat lângă mine un an şi şapte luni până a se întoarce în India.”
O întâmplare care a devenit destin
Mario Sorin Vasilescu (n. 25 august 1947, Bucureşti) la 15 ani, a fost introdus în practica yoga pentru a fi salvat. Ştia că se află într-o stare gravă: a surprins o discuţie între doctorul I. C. Parhon şi părinţii săi, că mai avea de trăit 5-6 luni; din cauza unui blocaj major tiroidian, care antrenase o dereglare, incurabilă aparent, a sistemului endocrin. Această disfuncţie tiroidiană atrăsese după sine nenumărate alte complicaţii care şi ele se încadrau în ceea ce şi astăzi se numeşte: ireversibil sau incurabil.
Acolo unde medicina oficială s-a vădit inoperantă, practicile yoga au fost salvatoare. Spuneam, contextul acesta i-a hotărât destinul. De atunci, cel salvat la viaţă, a simţit obligaţia şi chemarea puternică să răspundă altora care caută salvarea.
Face studii de Medicină, întrerupte din motive familiale. În 1971-1972 ţine primele lecţii de Ashtanga Yoga, iar din anii 1974-1975, se revelează ca un proeminent şef de şcoală.
Cercetările profesorului Mario Sorin Vasilescu au o temă unitară: Automodelarea umană pe bază de autocunoaştere şi autocontrol. Numeroasele articole pe care le-a semnat până acum - studii teoretice, experimente, lucrări practice, comunicări - converg toate spre tema sa predilectă, cu multiplele ei aspecte: automodelarea la nivelul vieţii cotidiene şi sociale (vezi serialul din „Flacăra”, 1976); elemente de epistemologie ale disciplinelor de automodelare (serialul din „Ştiinţă şi tehnică”, 1977-1982); articole despre filosofia şi practica mişcării conştiente, rubrici şi seriale practice la TV şi radio despre relaxare, utilizarea timpului respiratoriu, optimizarea capacităţii de învăţare; elemente de medicină tradiţională şi terapie holistică (în cadrul unui cerc profesional cu studenţii de la IMF Bucureşti). Comunicările sale ştiinţifice se ocupă de unele modalităţi de echilibrare psihisomatică, sau de cercetări în electronografie pentru evidenţierea modificărilor bio-câmpului în cadrul antrenamentului de autoperfecţionare. În aceste decenii, au beneficiat de lecţiile sale câteva mii de cursanţi. Cine a practicat cu Mario Sorin Vasilescu i-a remarcat darul paideic special, cunoştinţe enciclopedice, pasiune inter-disciplinară.
În anii 80, fixează jaloanele unei posibile ştiinţe noi: Antroposemiotica. E un domeniu nou şi ar necesita unele explicaţii. Profesorul ne formulează o definiţie: „Capacitatea omului de a sesiza caracterul de informaţie şi – implicit - de semn, în gruparea de semne ale legilor naturii şi în rezultatul manifestat al acestor legi. Autocunoaşterea implică şi efortul de a descifra „semne” pe care materia şi le adresează sie însăşi de când a apărut; dar numai omul poate citi aceste semne. El îşi ameliorează comportamentul decodând corect şi necontrariind sugestiile care-i vin din informaţionalul universal. El va afla că ultima particulă a materiei comunică cu întregul, cu baza, cu prima „stare” a materiei. (...) Omul optimizat îşi amplifică necontenit biocâmpul, el primeşete şi dă cu generozitate.”
De unde începe sentimentul şi realitatea de a fi un om util?
Iată: „De acord, un om este util prin simplul fapt că există: fie şi pentru că din ele emană automat, în mediu, datele rezultând din relaţia sa cu natura. Cu atât mai mult cu cât acest proces este conştientizat prin cultură. Şi intensificat. Şi tot ca aspect etic al temei, aş merge mai departe, la a întrevedea o lume în care „omul născut din om” (antropogonul) să posede, la cel mai înalt nivel, simţul umanitiv, simţul de apartenenţă la umanitate. Iar socialul, dintr-un instinct, să devină, să devină, tot mai pregnant, fapt de conştiinţă. Aş numi „stare umanitivă” acea posibilă stare a omenirii neegoiste, trăind raţional, automodelându-se mereu în sensul armoniei cu semenii şi natura.”
Compatibilităţi, performanţe
La întrebarea dacă există o compatibilitate între religia ortodoxă şi yoga, profesorul Mario Sorin Vasilescu a răspuns foarte pertinent:
„Ce aţi zice de compatibilitate între creştinism şi cibernetică… Când spui compatibilitate înseamnă că e vorba de două lucruri care se află pe acelaşi plan epistemologic, gnoseologic ş.a.m.d., de autocunoaştere, aflate fie în idiosincrazie, fie, dimpotrivă, să se completeze fericit. Or, aici nu se pune problema unei concurenţe între yoga şi nici o formă de religie, în frunte cu cea creştină. Sunt două lucruri diferite, bineînţeles că într-una şi în cealaltă eşti sub imperiul divinităţii, numai că, în timp ce religia este întâlnirea omului cu Dumnezeu şi prin aceasta cu sine însuşii, yoga – indiferent care sunt declaraţiile făcute şi care de multe ori au fost nişte capcane foarte bine întinse de maeştri profanilor care încercau să profite de pe urma acestui fenomen - este o întâlnire a omului cu omul. Credinţa este o verticală, dar care obligă orizontala să-şi regăsească verticalităţile sale. Yoga este, într-o simbolistică geometrică, o oblică, o tendinţă permanentă a orizontalului de a se înălţa spre verticală prin efortul său. Yoga este tot ceea ce poate să-ţi dea propria ta fiinţă până în clipa în care devii conştient că restul este în graţia lui Dumnezeu. ”
Mario Vasilescu a avut intervenţii salvatoare, la frontiera miraculosului, aş zice. Există o cazuistică bogată, ştiută şi neştiută. Uneori se ferea de miracole, că există o primejdie ascunsă, ca să nu-i zicem karmică, în miraculosul „programatic”.
Dar cunoaşte şi aplică manevre şi procedee terapeutice care produc efecte ca şi miraculoase. A rezolvat cazuri de scleroză în plăci. A vindecat ulcere lucrând şi corectând dizabilităţi de coloană, deşi nu oricine ar vedea „legătura”.
După revoluţie, în august 1991, a făcut prima sa ieşire în Occident, la Paris, cu soţia sa Elena Aurelia, doctor stomatolog. Mă aflam şi eu acolo, invitaţi toţi trei de Asociaţia Internaţională Zen. Am încercat să prelungim şederea la Paris. Cu resurse băneşti foarte puţine, locuiam la Campusul universitar, ocupând, trei persoane, o cameră micuţă. Dar, după două zile, Mario se întâmplă că vindecă un pacient parizian care avea grave probleme de coloană; după care, acel pacient recunoscător îl invită pe Mario şi soţia să locuiască la el, la lărgheţe. Apoi l-a rugat pe Mario să mai ajute câţiva cunoscuţi ai săi bolnavi, astfel că orizontul Paris s-a extins subit.
Am evocat, aşadar, prima sa ieşire în Ocident. În următorii ani, Mario Sorin Vasilescu a călătorit în Occident de n ori, mai ales în Franţa şi Elveţia, invitat la sesiuni de yoga şi de modelare umană.
Profesorul Mario Sorin Vasilescu, acharya (mare maestru) după titulatura sa în domeniu, n-a stat să-şi adune studiile sau conferinţele într-o carte. Există sute, sute de casete audio şi video, înregistrări de la lecţiile sale magistrale: circa 450 de conferinţe în ţară şi străinătate. Se va petrece, cred, ca şi în cazul lui Osho: cărţile sale, extrase de pe casete, vor fi publicate de ucenici sau de vreo fundaţie care se va numi „Fundaţia Mario Sorin Vasilescu”. (Text de Vasile Andru)
Se încarcă comentariile...
