Armonia dintre trecut şi viitor

Filosofia administratorilor actuali ai Bruxelles-ului este să combine ponderat trecutul milenar al oraşului şi contemporaneitatea, într-o formulă care să armonizeze istoria şi viitorul. Capitala Belgiei şi a Europei, căci aici se află majoritatea instituţiilor Uniunii Europene, este un bun exemplu din perspectiva echilibrului între patrimonial şi modernism.

Arhitectură, muzee, arte vizuale, arte performative, design sunt stimulate de dinamica găsirii şi afişării inovaţiei. „The Sequence", de pildă, este o „pădure" de un roşu intens, ai cărei copaci, imaginaţi de designerul Anne Quinze din bucăţele de lemn şi beton, leagă de-a curmezişul şi de-a lungul străzii Louvain două imobile emblematice, Parlamentul Flamand şi Casa Parlamentarilor. Neobişnuita lucrare e simbolul conexiunilor temporale, transculturale pe care bruxelezii le promovează. Acelaşi sentiment al călătoriei în timp şi spaţiu l-am avut vizitând Muzeul Instrumentelor Muzicale (MIM). Găzduit de o splendidă clădire art nouveau, curent lansat aici şi ilustrat de nenumărate imobile din urbe, MIM-ul este oportunitatea ideală de a  te întoarce cu secole în urmă în diverse spaţii geografice şi culturale şi asta doar privind miile de instrumente exotice şi ascultând în cască tot atâtea fragmente melodice. Partea interactivă este obligatorie, pentru a le transfera vizitatorilor esenţa muzicii şi a dispozitivelor care produc sunetul.

Atomium, un simbol al oraşului, construit în 1958

La fel de importantă e şi partea educativă, cea orientată către copii şi tineri, muzeele oferind programe speciale: miniconcerte, vizite active în cursul cărora cei mici pot încerca diverse instrumente muzicale, aniversări organizate într-un spaţiu amenajat special, ateliere. Aceeaşi orientare către publicul tânăr am remarcat-o şi la Muzeul Magritte, unde grupuri de adolescenţi şi puşti de 7-10 ani urmau trasee ghidate, însoţiţi de muzeografi şi de educatori care le vorbeau despre maestrul suprarealismului utilizând metode ludice, adaptate vârstei. Dispus pe patru etaje, aşezământul adăposteşte sute de lucrări, expoziţia de bază reunind picturi, fragmente poetice, scrisori, filme, exploatând în conceptul curatorial toate modalităţile de expunere, spre a oferi o imagine cât mai completă asupra artistului şi direcţiei spirituale pe care a dezvoltat-o. Un exemplu care atestă atenţia acordată tuturor detaliilor: la toalete, oglinzile sunt decupate urmând silueta celebrului personaj cu melon din picturile magrittiene!

Karl Marx şi ciocolată

Basilica Sfintei Inimi

„Mont des Arts" e cel mai extins complex cultural al oraşului, partea regală a Buxellesului. „Bozar" deţine, firesc, o splendidă colecţie de flamanzi, dar şi pictură contemporană, iar galeriile private din zonă se întrec în a avea pe simeze opere ale celor mai rebeli creatori ai momentului.

La „Théâtre de la Monnaye", aceeaşi tendinţă de melanjare a canonicului cu modernitatea a devenit program artistic. După ce, anul trecut, Krzysztof Warlikowski a realizat aici un „Macbeth" catalogat drept „cel mai bun Warlikowski de până acum", luna trecută, un alt inovator, italianul Romeo Castellucci, a revoluţionat pe aceeaşi scenă tot ceea ce muzicologii şi melomanii şi-au putut închipui în legătură cu „Parsifalul" lui Wagner.

Punctul central al oraşului este „Grand Place", o hiperconcentraţie de gotic şi baroc, faţade filigranate în piatră, stucaturi aurite:  Casa breslelor, braseria în care Karl Marx a scris „Manifestul Partidului Comunist", „Hôtel de Ville". Pe o stradelă laterală, Manneken Pis dezamăgeşte privitorii prin dimensiunile foarte mici în raport cu aşteptările -  dacă nu eşti atent, îl poţi rata -, dar toată lumea se pozează cu miniatura sculptată; câteva străduţe mai încolo, dai de sora lui Manneken, Janneke, realizată, „politically correct", mai recent, printre cluburi şi restaurante cu specific pescăresc! Şi dacă am ajuns la gastronomie, să invoc „cocottes"-ele cu scoici, „waffes"-ele, şocolateriile şi mirosul năucitor de caramel.  Şi, desigur, cele peste 250 de sortimente de bere. Dintre care cel mai pe gustul meu a fost Kriekul cu gust de cireşe! 

La Bruxelles cu Oltiţa Cîntec

Arcul de triumf

Oltiţa Cîntec este critic de teatru, autoare a şapte cărţi despre arta scenică recentă, a sute de articole de specialitate. Interesată de arta spectacolului contemporan, consideră că dinamica, diversitatea şi formele impure, sincretice sunt definitorii pentru această secvenţă istorică. Nu mai puţin generoasă i se pare lumea, pe care încearcă să o perceapă ca o punere în scenă realizată de comunităţile locale. Fiecare oraş pe unde are ocazia să treacă îl priveşte prin prisma spiritului definitoriu, al filosofiei ataşate.

Nu rataţi!

- Cantillon este o braserie tradiţională de familie, conservată ca la 1900, când a început să funcţioneze. Vizitatorii sunt iniţiaţi aici în fabricarea berilor Gueuze, Lambic, Kriek, beri cu fermentaţie spontană, întrucât sporii de drojdie sunt în atmosferă. Butoaiele, recipientele din alamă şi o degustare fac farmecul acestui loc atât de special.
- Pentru amatorii de războaie, Waterloo este locul ideal. Aflat la numai 20 de minute de Bruxelles, acesta este cel mai bine conservat câmp de bătălie, amenajarea încercând să reînvie spiritul celebrei bătălii dintre armatele lui Napoleon şi Wellington. De pe Colina Leului (la Butte de Lion) se vede perfect perimetrul unde, la 1815, s-au înfruntat peste 300.000 de ostaşi francezi, englezi şi prusaci. O plimbare cu un autobuz deschis oferă un tur sonorizat în principalele locuri ale asediului. Reconstituirea este completată de filme istorice, un muzeu al figurilor din ceară, şi Panorama, o pictură circulară care plasează vizitatorul în mijlocul acţiunii. În anotimpurile mai calde, la fiecare sfârşit de săptămînă au loc parade în costume de epocă şi animaţii militare.