Legenda folkului românesc
0
La 8 decembrie s-au împlinit 60 de ani de la naşterea lui Nicu Vladimir, unul dintre cei mai mari (şi mai necunoscuţi) folkişti români. Însoţit şi de un CD cu şase înregistrări de arhivă, acest prim şi postum volum, „Lucrătorul ostenit“, adună poezii de sertar şi texte cântate din mai multe perioade.
Iată un fragment dintr-un lung cântec protestatar intitulat „Dezvelirea oglinzii": „Încă mai cred în colţul ierbii şi-n / mugurii plesnind / încă mai cred că-n rouă ochiul / mai poate fi trezit / şi-încă mai cred gândul că poate / să spulbere un zid / născând cuvântul - atâta timp sub / spaimă zăbrelit / ştiu chipul Fiarei rid cu rid ştiu / bâta-i greu izbind / cu frica mea şi-a ta - icnind - / puterea-i înmulţind / dar inima-mi vesteşte iată zorii / înflorind... / mai cred încă-ntr-un / gând ce poate fi ferit / de pumnul Forţei de rugina Forţei / de colţu-i otrăvit / de vârsta fierului coclit de vise / amuţit / de spaima Forţei - sfârtecând cuvântul gâtuit / doamne cât mi-e de frig strigam / dogoare mi-e şi frig / pustiu mi-e doamne - mi-este vid / strigam - şi împrejur doar zid / dar inima-mi vesteşte iată zorii / înglorind... / a-ncremenit văzduhu-a veşti care / duhnesc a sânge / a pulberi şi-a tăceri de veci şi / nimeni nu mai plânge / un număr gri c-un număr gri / se strâng de gât în humă / sub clipă-alunecă stafii vândute pe sub mână / ci parc-ai mesteca nisip / amestecat cu sticlă / sub legea nopţii frică ţi-e să spui / că-ţi este frică / dar inima-mi vesteşte iată zorii / înflorind... // păstori îşi spun - spre abatoare / mânând la hăcuit / turmele-n fiare sau sub flamuri / zâmbind zâmbind sleit / în bâtă rezemaţi tihnit ca-ntr-un / toiag sfinţit / stăpânii Forţei frisonând sub cerul năclăit / ciomagul arginţii laţul frica / surâsul şerpuit / stăpânii Forţei - trup şi chip de / om din om zidit / manipulând drumul spre mâine / bilanţuri ticluind / ei ce rod la rădăcina speranţei îndârjit / ci mă-ntreb doamne socoteală-ţi cer / din ce hău i-ai ivit? / liman al furiei livid - al tâmplei / os plesnind / spulberând gândul ca pe-un bec / izbit c-obidă-n zid / dar inima-mi vesteşte iată zorii / înflorind..."
Critic & protestatar
Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu" din Bucureşti, Nicu Vladimir a fost un plastician talentat, a publicat poezie prin diverse reviste literare şi a făcut parte, alături de Mircea Florian, Horia Stoicanu şi Valeriu Sterian, din careul marilor folkişti protestatari de la noi. A cântat în peste două sute de evenimente, nu doar în spectacole şi în festivaluri de rock şi folk, în teatre sau în Cenaclul Flacăra, dar şi în cluburi şi cenacluri ale elevilor, în cârciumi de pe litoral sau, mai târziu, în Piaţa Universităţii. Om extrem de discret, artist talentat, autentic, integru şi fără vise de glorie, străin de orice compromis ideologic sau comercial, Nicu Vladimir n-a debutat însă niciodată în volum (cenzura nu i-ar fi permis-o), n-a făcut înregistrări oficiale şi nu există decât vreo trei filmări cu el (una singură e pe YouTube). Însoţit şi de un CD cu şase înregistrări de arhivă, acest prim şi postum volum de versuri (îngrijit de Daniel Silvian Petre şi Emil Kindlein) adună poezii de sertar şi texte cântate din mai multe perioade. Există aici poeme scrise în registrul metaforic expresionist şaizecist, dar şi tributuri aduse lui Nichita Stănescu, în care domină limbajul vag conceptual pus, foarte muzical, în ritm şi rimă. Unele poeme sunt intimist lirice, altele declamative sau uşor narative; unele conţin trimiteri, metafore şi simboluri religioase, altele au o obscuritate psihedelică, din care răzbat câteva stranii şi frumoase versuri („limbile de sodă ale spaimei", „codul drumului e-n fum") ori seamănă cu delirurile urbane ale optzeciştilor.
A doua jumătate a cărţii conţine 22 de lungi „poeme cântate" ce reiau, în bună parte, temele şi versurile poemelor scrise. Şi unele, şi altele sunt texte pline de deşertăciune şi deznădejde, singurătate şi multă moarte (sinucidere) care dau contururile unei lumi în destrămare, părăsite de Dumnezeu (câteva ecouri vin parcă din primul Vasile Voiculescu), o lume în care domină „frigul", „întunericul" şi „lupii", unde totul e „rană" şi unde se speră şi se aşteaptă „roua" pură şi purificatoare. În ciuda lexicului înfrângerii („surpat", „zdrenţuit", „jupuit", „zdrobit"), revolta şi protestul sunt prezente permanent în obscuritatea voită a textelor atunci când nu sunt, de fapt, foarte explicite.
Rămas în underground-ul folkului, un gen muzical situat prin definiţie departe de orice mainstream cultural, Nicu Vladimir a fost singurul care a criticat Cenaclul Flacăra pentru vina de a fi „deturnat la comandă clară" rezistenţa artistică a tinerilor. Talentat, autentic şi integru, Nicu Vladimir este o legendă a folkului românesc. Necunoscută încă, dar poate singura veritabilă.
Info
Lucrătorul ostenit de Nicu Vladimir (Carte + CD)
Editura Blumenthal, 2010
Se încarcă comentariile...
