Trianon 100 – proiect ştiinţific sau armă de propagandă ungară?
0
La finalul lunii aprilie, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Ioan Aurel Pop, avea o intervenţie care a stărnit destul de multe pasiuni în spaţiul public pe tema conceptului “Trianon 100”, operaţionalizat de autorităţile ungare pe parcursul anului 2017
În esenţă, academicianul român a tras un semnal de alarmă, potrivit căruia, grupul de cercetători ungari reuniţi în acest proiect, gestionat de Academia Ungară de Ştiinţe, este pregatit să declanşeze un război informaţional la adresa României şi a statelor din jur, prin care să fie contestate principalele etape dintre anii 1918-1920 care au dus la destrămarea Imperiului Austro-Ungar şi, implicit, a Ungariei Mari.
La acel moment, în aprilie, mi-a fost dificil să mă situez de o parte sau alta a adevărului, nefiind convins nici de pledoaria lui Ioan Aurel Pop, dar nici de atacurile immediate venite din Ungaria la adresa rectorului UBB. De fapt, aceste atacuri m-au pu pe gânduri, în condiţiile în care una din principalele instituţii de la Budapesta care au reacţionat destul de virulent nu a fost, culmea Academia Ungară, ci Ministerul Afacerilor Externe, care într-un comunicat sec a anunţat că respinge, cu fermitate, calomniile venite din partea mediului academic român. Acestea fiind datele, m-am aplecat putin asupra problemei, pentru a-mi forma o imagine clară despre ce se întâmplă. Oare a împrumutat Ungaria din experienţa fratelui mai mare, cu care se înţelege de minune în prezent (Federaţia Rusă) din tehnicile războiului hibrid pe care vrea să le experimenteze în ţările limitrofe sau spirirtul naţionalist român a răbufnit înainte de vreme, fără ca aceeaşi Budapesta să aibă vreo vină. Şi iată ceea ce am constatat.
Proiectul “Trianon 100 – Elan”, desfăşurat sub Academia Ungară de Stiinţe şi-a început în forţă activitatea, la o primă vedere fiind evident că acesta avea deja pregătite primele produse care să fie livrate pe piaţă. Astfel, a fost deja lansată prima carte elaborată în cadrul proiectului - “Jurnalul delegaţiei ungare de pace”, sub coordonarea istoricului Zeidler Miklos. Prezentarea volumului face referire la datele pe care lucrarea le deţine despre delegaţia ungară care a participat, în Franţa, la semnarea Tratatului reliefând, într-o manieră detaliată, disputele şi frământările care au precedat parafarea documentului final. Cu alte cuvinte, cartea induce, probabil, cititorilor mesajul că deciziile adoptate la Trainon nu au fost acceptate apriori de Budapesta, care s-a luptat pentru propriile interese, de unde rezultă practic injusteţea Tratatului şi traumele pe care acesta le-a produs maghiarilor.
Dacă privim uşor în spate observam că în Bratislava, Slovacia, deja la începutul lunii aprilie erau prezentate mai multe volume care evidenţiază transformările produse în viaţa maghiarilor după Trianon, şi evident că acestea nu erau unele pozitive (sursa www.trianon100.hu). Din punctul nostru de vedere elocvent este titlul “Felvidek devenit Slovensko”, respectiv esenţa mesajului transmis de cartea “Uniunea Populară Maghiară din Cehoslovacia şi repetarea procesului Mindszenty” care se referă la istoria unei organizaţii care a militat, din umbră, pentru apărarea drepturilor maghiarilor care erau lezate de autorităţile cehoslovace.
Concomitent, site-ul www.trainon100.hu promovează o hartă etnografică a Ungariei din 1918 pe care autorităţile de la Budapesta au intenţionat sa o utilizeze, fără succes, pentru a trasa graniţele viitorului stat ungar conform propriilor interese în timpul negocierilor din Paris. Acelaşi site promovează recenzia istoricului Zahoran Csaba (“Destrămarea Ungariei istorice şi Tratatul de pace de la Paris”) şi tot aici sunt promovate imagini referitoare la mai multe monumente dedicate Trianonului, din care unul reprezintă harta Ungariei Mari.
Se încarcă comentariile...
