Cei 6 detinuti-plasticieni de la Poarta Alba - la a doua expozitie pe Litoral

Ceea ce, anul trecut, parea a fi un experiment usor excentric se dovedeste, prin reeditare, o cale mult mai sigura spre recuperarea unor vieti distruse "intr-un moment de ratacire". Este vorba de

Ceea ce, anul trecut, parea a fi un experiment usor excentric se dovedeste, prin reeditare, o cale mult mai sigura spre recuperarea unor vieti distruse "intr-un moment de ratacire". Este vorba de incercarea comandantului Penitenciarului de Maxima Securitate de la Poarta Alba, lt. col. Claudiu Bejan, a deputatei Liana Naum, a IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, si a Centrului de Afaceri "Marea Neagra" din Mangalia de a intoarce cu fata spre arta detinuti condamnati la ani grei de inchisoare pentru omor. Lor li s-au oferit nu numai pensule, culori, panza sau lemn, iar, mai nou, chiar piatra si marmura, dar mai ales incredere, multa incredere si un spatiu privilegiat de expunere. Dorin Gheorghe Blaga, Mihail Grigore, Nicolae Kerekes, Doru Petre Ionascu, Dorin Mihai Manolache si Neculai Pralea nu au dezamagit. Astfel, a doua lor expozitie gazduita la Hotelul President din Mangalia are ambitia de a arata "lumii libere" ca, oricat de pacatos, de batut de soarta sau de propria nemernicie, omul nu este niciodata iremediabil pierdut daca, in loc de lanturi in plus, i se da motivatia reintoarcerii in lumina. Nu ne surprinde, de aceea, sa vedem ca temele predilecte ale celor sase detinuti-plasticieni au tenta religioasa. "Pictand, ma simt liber", ne marturisea Dorin Blaga, condamnat la 20 de ani de puscarie. A ispasit 9, dar "restul" i se par mai lesne de indurat, cand ziua incepe si se incheie in fata sevaletului. Pentru el, vernisajul de la "President" a fost de doua ori de neuitat: si-a putut imbratisa mama si sora, pe care nu le mai vazuse de trei ani. Femeile au venit tocmai de la Vatra Dornei: "Inainte, plangeam de durere si disperare cand il vedeam, acum, de bucurie si mandrie". Nicolae Kerekes, din Oradea, condamnat la 18 ani, n-a mai apucat sa-si vada parintii: in 1993, cand erau dusi pe ultimul drum, el era dupa gratii. Prietena lui s-a casatorit, intre timp, si, "daca nu as fi descoperit lumea sculpturii, aceasta minune a mainilor si a mintii, peste trei luni, cand ma liberez, nici n-as fi stiut incotro s-o apuc. Acum, ca sculptura in lemn este o meserie pentru mine, am pentru ce trai. Poate, candva, voi avea chiar atelierul meu si sigur nu voi lipsi de la expozitia 2005, desi atunci voi fi in libertate". De altfel, IPS Teodosie a lansat la vernisaj o noua provocare pentru "cei 6": "posibilitatea ca ei sa poata sa creeze nu numai in cadrul penitenciarului, ci si in cadru liber, in atelierele noastre bisericesti". Totodata, regizorul Cornel Diaconu si-a dezvaluit intentia de a face "cat de curand" un film de scurtmetraj cu detinutii-plasticieni.