Actualitatea memoriei

S-au împlinit săptămânile acestea două decenii şi jumătate de la deschiderea arhivei fostei poliţii politice a RDG-ului. Este un prilej să ne întrebăm ce mai reprezintă astăzi accesul la memoria administrativă a dictaturii proletariatului.

Ei bine, în Germania, ca în majoritatea ţărilor post-comuniste, desecretizarea parţială a documentelor produse de sistemul represiv comunist timp de decenii a reprezentat şi reprezintă în continuare o formă de cunoaştere nemijlocită a istoriei recente. Din miile de cazuri individuale, din biografiile pecetluite de atingerea otrăvită a terorii, se poate afla, cu fidelitate, nu doar modul de operare, cât mai ales mentalitatea celor care practicau zilnic supravegherea strictă a poporului în chiar numele acestuia.

În deja celebra reconstituire cinematografică „Das Leben der Anderen/Viaţa celorlalţi” (2006, regia: Florian Henckel von Donnersmarck) a activităţii de rutină a ofiţerilor Stasi vedem toate ingredientele comune serviciilor secrete interne ale lagărului socialist: suspiciunea, intimidarea, controlul total, violarea intimităţii. Filmul trece însă graniţa dintre supraveghetor şi supravegheat atestând o dinamică mult mai complexă decât am fi tentaţi să acceptăm. La noi, de pildă, cazurile dramatice de transformare a urmăritului în informator sunt elocvente.

Accesul la arhiva sistemului represiv comunist mai reprezintă, fie şi tardiv şi fără urmări nemijlocite pentru victimă şi cu atât mai puţin pentru călău, un act de justiţie. După decenii de control discreţionar, cetăţeanul are ocazia de a proba ochelarii prin care era văzut, să înţeleagă mai bine, chiar dacă nu şi total, anumite împrejurări care i-au schimbat viaţa. Iarăşi, cum ştim din situaţii autohtone: lectura propriului dosar devine un adevărat spectacol al naturii umane. Înţelegi că răul politic este posibil tocmai pentru că scoate din om ce are acesta mai putred.

Nu în ultimul rând, accesul la arhiva sistemului represiv comunist poate fi şi un avertisment. Dincolo de pretextul ideologic, metodele statului totalitar se regăsesc şi în plină epocă a comunicării digitale: ascultatea telefonului, citirea SMS-urilor şi a corespondenţei electronice, identificarea profilului personal în funcţie de saiturile, jocurile şi programele TV vizualizate etc. Altfel spus, cu toate diferenţele de substanţă dintre regimuri, memoria îşi păstrează o imposibil de ignorat actualitate.