Scriitorul care şi-a arhivat viaţa în cărţi

Scriitorul care şi-a arhivat viaţa în cărţi

Romanul „De-a baba oarba“ al lui Vlad Muşatescu se va distribui mâine, împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 10,99 lei. Traducător, redactor, scriitor şi umorist, Muşatescu a testat multe genuri literare.

„Datele mele autobiografice, ca şi cele auto (adică referitoare la maşinile mele, pe care le-am avut?), se pot găsi în orice roman al meu. Unde, pretutindeni, sunt prezent. Ca personaj, ca autor, ca orice doriţi“, spunea într-un interviu cel care a creat pestriţul personaj Conan Doi. Aşa se face că istoria vieţii sale a rămas mai tot timpul în umbră, scriitorul trimiţându-şi „la înaintare“ o întreagă familie de personaje desprinse din realitatea imediat înconjurătoare: figuri inspirate de prieteni, de întâlniri accidentale sau, de cele mai multe ori, de propriile avataruri.

Un „comando“ în familie

Născut în 1922 la Piteşti, Vlad Alexandru Muşatescu a fost încă din copilărie „predispus“ la aventuri demne de înregistrat în pagini de literatură. La 14 ani încerca să fugă împreună cu un prieten în Abisinia, moment în care, după cum avea să povestească mult mai târziu, „ am ştiut că n-o să mai scap de robia şi fobia scrisului. Oricât a-ncercat taică-meu să-mi schimbe opiniile. Bătând la mine ca la făsui!“. Evadarea nu a reuşit, dar cu toate acestea a început să-şi exerseze abilităţile scriitoriceşti în diferite contexte.

În 1943 a plecat în Basarabia, unde s-a căsătorit cu Paraschiva Zabunov, de origine bulgară, cea care avea să se transforme mai târziu în Penke, unul dintre personajele tipice pentru prozele lui Muşatescu. Alături de Conan Doi şi de Penke, o altă prezenţă importantă în scrierile sale umoristice o reprezintă tanti Raliţa, un alter ego al mătuşii sale cu acelaşi nume. Acest comando în trei ţine, de altfel, în spate, întreaga serie „Extravagantul Conan Doi“, din care face parte şi romanul „De-a baba oarba“, alături de „De-a puia gaia“, „De-a v-aţi ascunselea“ şi „De-a bâza“. 

A colaborat cu multe dintre publicaţiile vremii, participând la apariţia primului număr din „Flacăra“, şi mai târziu făcând parte din echipele de la „Cinema“ şi „Scânteia“. A tradus, de asemenea, din Jack London, Rudyard Kipling şi Dylan Thomas, iar la Editura „Ion Creangă“ a publicat numeroase romane pentru copii, „Cei trei veseli năpârstoci“ şi „ Patru ostrogoţi, unu’ mare şi trei mici!“ fiind doar câteva dintre ele.

„Nu-s dotat cu darul fabulaţiei!“

După cum avea să susţină toată viaţa, nu imaginaţia fără suport în realitate i-a servit drept metodă, ci, în primul rând, întâmplările de zi cu zi: „Nu-s dotat cu darul fabulaţiei sau al plăsmuirii! Ce să fac? Mai sunt şi alţi mari scriitori asemeni mie, care au trăit şi-au scris despre ce au văzut, decât sugându-şi subiecte din deget. Vezi, bunăoară, Fiodor Mihailovici Dostoievski, Emile Zola, W. S. Maugham. Deosebirea dintre mine şi dânşii nu-i decât una singură: Au câştigat bani grei din truda talentului lor, pe când eu câştig praful de pe tobă.