În Veneţia lui Vivaldi, cu soprana Julia Lezhneva şi contratenorul Franco Fagioli

Nu cred că există vreun om care să fi văzut Veneţia şi să nu fi rămas impresionat de acest oraş care trăieşte într-un ritm aparte şi inspiră atâta frumuseţe şi măreţie. Şi nu cred că pentru Veneţia, dincolo de cântecele gondolierilor, care încă mai pot fi ascultate într-o gondolă pe un canal, există o mai bună descriere decât în muzica lui Antonio Vivaldi – strălucitoare, vivace, dar şi cu momente lirice, uneori întunecate. Un spirit atât de bine surprins de coperta discului lansat în 23 martie 2018 de casa Deutsche Grammophon; un proiect ambiţios semnat de Ansamblul I Barocchisti condus de Diego Fasolis, Corul Radioteleviziunii Elveţiene şi nume de solişti dintre cele mai mari care astăzi abordează repertoriul baroc: soprana Julia Lezhneva şi contratenorul Franco Fagioli. Un proiect ambiţios – dirijorul Diego Fasolis îşi propune ca versiunile de pe acest disc să devină de referinţă pentru lucrările pe care le include: Gloria, Nisi Dominus şi Nulla in mundo pax.

Premizele sunt foarte bune: Ansamblul I Barocchisti a devenit sub conducerea lui Diego Fasolis o autoritate în interpretarea muzicii baroce, folosindu-se de instrumente de epocă şi cunoscând foarte bine specificul acestui stil aparte în istoria muzicii. Contratenorul Franco Fagioli este una dintre cele mai căutate voci care abordează astăzi repertoriul baroc: nu doar că vocea sa este atât de specială prin timbru (contratenorul este un bărbat care cântă cu timbru feminin), dar şi prin întinderea vocii, care acoperă atât ambitusul de soprană, cât şi cel de alto. Şi nu doar că vocea are o calitate specială nativă, dar şi Franco Fagioli se dovedeşte un cântăreţ extrem de sigur şi care ştie să transmită emoţie, ceea ce se simte cel mai bine în lucrarea Nisi Dominus în care este unicul solist.

Julia Lezhneva, care a cântat şi în cadrul festivalului Enescu la Bucureşti, poate fi considerată un adevărat fenomen. Are doar 28 ani şi un palmares impresionant, vocea ei este descrisă drept voce cristalină de înger. Într-adevăr, vocea Juliei Lezhneva are nativ o calitate deosebită, cristalină, dar şi cu o carnaţie specială, cu o agilitate ieşită din comun care îi permite adevărate acrobaţii tehnice, solicitate de partitura dificilă din lucrarea Nulla in mundo pax (penultima parte a acestei lucrări este un exemplu în acest sens).

Pe scurt, un disc care merită să figureze în colecţia celor care iubesc muzica barocă, pe a lui Vivaldi în special. Poate fi ascultat pe site-ul proiectului Radio România Muzical Discurile anului 2018.

Daniel Hope şi „Journey to Mozart“

Ce-mi place cel mai mult la Daniel Hope este că toate proiectele lui au ceva special, ieşit din comun şi că prin modul cum cântă şi transmite emoţie, mă face să am o speranţă întemeiată că muzica clasică are un viitor şi în secolul XXI. Daniel Hope e un artist sincer, direct şi foarte inteligent; a studiat cu Yehudi Menuhin, în preajma căruia şi-a petrecut întreaga copilărie şi a moştenit din modul acestuia din urmă de a vedea şi interpreta muzica.

În 9 februarie 2018, Daniel Hope şi-a lansat un nou disc, la Deutsche Grammophon: acest „Journey to Mozart“. Un act de curaj, pentru că, nu-i aşa, de ce ai mai da bani să cumperi un disc cu muzica lui Mozart, de atâtea şi atâtea ori abordată în trecut?

Ei bine, chiar merită să dai banii sau măcar să asculţi acest album pe o platformă de streaming, dacă ai abonament. Pentru că Mozart în interpretarea lui Daniel Hope şi a Orchestrei de Cameră din Zurich, al cărei director este din 2016, are o personalitate aparte: înglobează şi experienţa interpretărilor care vor să recreeze modul cum se cânta în vremea lui Mozart, dar şi căldura şi inventivitatea timpurilor noastre. Daniel Hope se concentrează asupra lui Mozart, geniul atipic, un om cu daruri muzicale cu adevărat ieşite din comun, dublate de o personalitate caldă şi plină de viaţă.

„Journey to Mozart“ aduce, firesc, lucrări de Mozart: Concertul nr.3 pentru vioară şi orchestră, Adagio KV 261 şi o transcripţie foarte reuşită a celebrei părţi Alla turca din Sonata nr.11 pentru pian, o versiune pentru vioară şi orchestră cu percuţie de tip otoman care vrea să recreeze Viena din vremea lui Mozart, pentru care asediul turc din 1683 era încă foarte aproape.

Însă avem nu doar Mozart, ci şi compozitori care au avut legătură cu Mozart şi a căror creaţie descrie foarte bine epoca în care a trăit Mozart. Îl avem pe Christoph Willibald Gluck, cu două dansuri din opera „Orfeu şi Euridice“, creatorul operei clasice, care, evident, a avut o importantă influenţă asupra lui Mozart. Avem partea a doua dintr-un concert în Re major pentru vioară şi orchestră de Josef Myslivecek, unul dintre prietenii lui Mozart, un compozitor ceh astăzi foarte puţin cunoscut. Tot foarte puţin cunoscut este astăzi şi numele lui Johann Peter Salomon, autor al unei romanţe pentru vioară şi orchestră de coarde incluse pe acest disc; Salomon, el însuşi violonist, a fost unul dintre marii impresari ai finalului de secol XVIII şi începutului de secol XIX, cel care a promovat, prioritar, muzica lui Mozart în Anglia şi cel care, se pare, a dat titulatura „Jupiter“ Simfoniei nr.41 de Mozart.

Nu putea lipsi Joseph Haydn, legăturile dintre Mozart şi Haydn fiind foarte strânse. Mozart i-a dedicat lui Haydn 6 cvartete scrise între anii 1782 şi 1785; Haydn spunea că Mozart este cel mai mare compozitor care a trăit vreodată. Doar 3 dintre partiturile concertelor lui Haydn pentru vioară şi orchestră s-au păstrat până astăzi; pe disc figurează Concertul în Sol major, o muzică senină aşa cum este, în general, muzica lui Haydn.

Aşadar, „Journey to Mozart“, cu adevărat o călătorie într-un timp în care nu ştiu dacă viaţa era mai uşoară şi oamenii mai veseli, dar în care a trăit un om care ne luminează şi astăzi vieţile, cu muzica sa. Pentru cei care mai ştiu să aprecieze aşa ceva...

Albumul poate fi ascultat pe site-ul proiectului Radio România Muzical Discurile anului 2018

Ambele albume prezentate sunt disponibile şi în România, în magazinele de specialitate şi pe getmusic.ro.