Arta şi politica

La sfârşitul lui 2008, cei 140 de ani de existenţă a Filarmonicii au fost sărbătoriţi printr-un concert aniversar. Mişcările din zona politică au făcut ca, la 140 de ani de la primul concert girat de Societatea Filarmonică din Bucureşti, în loja regală a Ateneului Român să se afle doar familia regală a României, iar guvernul să nu fie reprezentat în niciun fel.

Atât Casa regală, cât şi Guvernul figurau printre susţinătorii financiari ai transmisiei de televiziune a concertului. În sală s-au mai aflat doi foşti preşedinţi ai României, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, şi numeroşi membri ai Corpului Diplomatic, care s-au ridicat cu toţii în picioare (inclusiv cei doi preşedinţi) la intonarea imnului regal citat de Enescu în "Poema Română".

140 de ani de la înfiinţarea, în 1868, a Filarmonicii din Bucureşti, care de decenii poartă numele lui George Enescu, au fost marcaţi la Ateneul Român (care şi el a împlinit 120 de ani de existenţă în 2008), printr-un concert cu un program cât se poate de reprezentativ pentru menirea de reper cultural neatins de febra experimentului şi a modernismului cu orice preţ, pe care trebuie să-l reprezinte o filarmonică naţională.

Nu este timpul unei cronici, pentru că a fost vorba despre un concert aniversar, iar alegerea "Uverturii Coriolan" de Beethoven sau a "Poemei Române" de Enescu au avut exact rolul de a schiţa acea poziţie despre care vorbeam: de reper al unei vieţi culturale care până în acel an, 1868, aproape că nu avea tradiţie.

„Pentru ridicarea nivelului intelectual”

Actul de naştere al Societăţii Filarmonice Române era semnat de 54 de membri fondatori, în 1868, pentru ca „toţi românii ce iubesc arta şi frumosul să lucreze pentru ridicarea nivelului intelectual, moral şi estetic al naţiunii”. Într-o ţară în care, cu un timp oarecare înainte, Franz Liszt trebuia să-şi aducă pianul cu el, cu trăsura, pentru a avea la ce să cânte, această muncă a fost mai importantă decât putem crede astăzi, când orice român din clasa de mijloc îşi poate propune şi poate chiar reuşi ca fiica sa să ia lecţii de pian din copilărie, căutând pe google „lecţii de pian”.

Capitala României are acum o Filarmonică despre care se poate spune, în principiu, că ne poate reprezenta perfect competitiv pe plan european, iar la această reuşită au muncit generaţii conduse de personalităţi, precum Eduard Wachmann, George Enescu, Constantin Silvestri, George Georgescu, şi lista ar putea continua.

"Uvertura Coriolan" a fost prima lucrare prezentată de Orchestra Filarmonicii în concertul său inaugural din 15 decembrie 1868 şi reluată acum, în concertul aniversar. "Poema Română" de George Enescu a fost prima lucrare simfonică românească interpretată de Filarmonică, chiar sub bagheta compozitorului, în 1898. Cât despre "Simfonia a IX-a" de Beethoven, ea are o interesantă istorie de 104 ani pe scena Ateneului, prima dată fiind cântată fără celebra parte cu cor şi solişti din final şi fiind prezentată integral de-abia în 1914, sub bagheta lui George Enescu.

Dacă printre cei care citesc aceste rânduri se află persoane care, deşi locuiesc în Bucureşti, nu au fost niciodată la un concert al Filarmonicii „George Enescu” la Ateneul Român, nu pot decât să le doresc să ajungă măcar în cel de-al 141-lea an de existenţă a acesteia. Cu siguranţă vor găsi un concert pe gustul lor. După aceea, se vor putea considera mai bogaţi. Ceea ce nu e puţin lucru. Iar misiunea pe care şi-au asumat-o 54 de societari ai Filarmonici acum 140 de ani, va fi mai aproape de o împlinire reală.