Efectele telefonului mobil asupra iubirii

Ce trimite Franta, mai mult si mai mult, la export? Stiinta celei mai rafinate bucatarii europene si neintrecuta arta a folosirii cosmeticelor. Mai sunt si altele, se intelege, dar pentru scopul

Ce trimite Franta, mai mult si mai mult, la export? Stiinta celei mai rafinate bucatarii europene si neintrecuta arta a folosirii cosmeticelor. Mai sunt si altele, se intelege, dar pentru scopul demonstratiei de fata, ne oprim aici. Cine sunt vedetele franceze cu cea mai mare cota, la ora actuala, pe piata internationala? Juliette Binoche si Jean Reno. A vazut-o cineva pe actrita din "Pacientul englez" si "Cod necunoscut" razand - pe ecran - cu pofta? Nu. Isi aminteste cineva de vreun rol de barbat vulnerabil al starului din "Godzilla", "Ronin", "Misiune imposibila"? Nu are cum. A fost preferat in roluri de dur. Probabil ca astfel de intrebari si le-a pus si Daniele Thompson - cunoscuta mai mult ca scenarista - acum, la cea de a doua incercare regizorala, dupa "Buturuga". Rautaciosii nu au pierdut prilejul sa spuna ca, atata grija pentru a exploata ceea ce da bine in ochii lumii, duce cu gandul la o comanda a Fondului Monetar International. Cum-necum, perechea imposibil de imaginat, pana mai ieri, duce singura, in spate, o comedie agreabila, "Decalaj orar", la sfarsitul careia iti vine sa spui: "Traiasca nepotrivirile de caracter, de blazon, de fason etc.". In nebunia unui aeroport in greva, cu turisti exasperati, o femeie cu infatisarea uneia abia iesite dintr-un "salon de frumusete" si un barbat neras, care nu a mai pus de mult capul pe o perna si nici nu s-a mai uitat intr-o oglinda, se intalnesc fortati de imprejurari. Un prim sfat ce ar putea fi extras de domni din toata tarasenia este sa nu imprumute telefonul mobil unei femei. Nu este exclus sa nu mai scape de ea. Daca are, insa, zambetul, fragilitatea si fermecatoarea neajutorare a Julietei Binoche - atunci hai, treaca de la ei. Jean Reno, bun la suflet, a lasat mai mult, drept care, intr-o camera de hotel, pana la reluarea zborurilor, si-au unit tot ceea ce le statea in puteri: propria sfiosenie si stangacie. Amandoi, dezamagiti - intelegem - de experientele trecute, ascunse cu pudoare. Subiectul cel mai la indemana pentru o bruma de discutie este profesiunea. El - maestru in arta culinara. Ea - in ale machiajului. Femeia nu trebuie sa-si demonstreze prea mult maiestria, se vede cu ochiul liber. Cand va fi nevoita sa apara nefardata, vom sti ca a inceput cristalizarea unei timide apropieri. Este pe cale sa devina ea insasi. Pana atunci, fara sa murim de ras, caci nimeni nu si-a pus in cap asa ceva, Daniele Thompson - fiica lui Gerard Oury, pe care nu l-a imitat, insa, niciodata - construieste cateva bune momente de comedie, cum ar fi marturisirea originii numelui eroinei: Rose, de la Roza Luxemburg, dat de parintii ei, comunisti, in memoria celebrei militante. De acolo i se trage si pasiunea pentru documentarele istorice; cand da peste unul la televizor, ramane fascinata. Era cum nu se poate mai firesc ca numele de cod al iubirii lor sa fie chiar acesta, "Roza Luxemburg".