Doinel Tronaru

Jurnalist

Chiar dacă spaţiile dedicate teatrului independent – care n-au nicio treabă cu cele finanţate din bani publici – au devenit invadate, de ani buni, de comedii uşurele şi spectacole mediocre – aşa-numitele „şuşe pentru corporatişti“ –, mai există locuri în care nu numai că se face teatru adevărat, dar i se adaugă şi o latură politică sau socială, sincronă cu ce se întâmplă azi în lume, dimensiune cam inexistentă până acum pe plaiurile mioritice.

MUŢENIE În cel mai recent film al său, „Silence: Puterea Credinţei“, regizorul american Martin Scorsese încearcă să chestioneze spinoasa problemă a tăcerii divine, în „vremuri de restrişte“. Din păcate, şi Dumnezeul său, ca şi Dumnezeul cineaştilor, au ales să rămână muţi pentru Scorsese.

Indivizi care ne decid destinele în prezent, precum Tudorel Toader, Florin Iordache, Sorin Grindeanu sau Liviu Dragnea, vin în prelungirea directă a tipului de lider creat şi întreţinut de comunism (Dincă, Bobu, Manea Mănescu, Ceauşescu însuşi): frustraţi şi plini de complexe, al căror resentiment să poată fi asmuţit de sistem, când e nevoie, asupra inamicului de clasă. În prezent, în 2017, asupra Justiţiei independente.

REVENIRE Săptămâna trecută a avut loc, la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu“ din Timişoara, premiera spectacolului „Controversa de la Valladolid“, pe un text de Jean-Claude Carrière, cea de-a doua montare realizată de regizorul Radu Jude în oraşul de pe Bega. „E indienii oameni?“, este întrebarea centrală a demersului lui Jude.

Vezi mai multe