Adevărul Europa: Un 1 Decembrie sau un 10 Mai pentru Republica Moldova?

România nu a ajutat Republica Moldova aşa cum ar fi trebuit, înaintea confruntării electorale. Va reuşi, Uniunea Europeană, după? Dar ce va face Rusia?

Comunişti. Nostalgici. Bătrânicioşi. Naivi. Epitetele nu mai contenesc la adresa moldovenilor care au votat Partidul Comuniştilor la alegerile de duminica trecută.

Dar, dacă am lăsa la o parte aroganţa, poate am înţelege mai bine de ce alegerile au ieşit aşa şi nu altfel. Desigur, cauzele trebuie căutate mai întâi în interiorul societăţii moldoveneşti. Dar, oare, România nu a avut şi ea o contribuţie?

Să ne gândim: consilieri politici şi electorali veniţi din România. Făcători de sondaje, a căror „marjă de eroare" ne-a uimit pe toţi -imaginaţi-vă ce semnale eronate puteau primi lierii politici moldoveni în timpul campaniei! Primiri peste primiri oficiale la Bucureşti şi declaraţii publice de încurajare. O susţinere făţişă, adesea gălăgioasă.

Dar nu cumva tocmai acestea au fragilizat partidele democratice în faţa acuzaţiilor adversarilor politici, cum că ar urmări unirea cu România? Tratatul de frontieră, semnat în pripă la Bucureşti, în plină febră electorală la Chişinău, a fost un răspuns cu totul nevonvingător. Mai mult, a devenit şi subiect de dispută în Alianţa pentru Integrare Europeană.

Să privim cifrele la rece: potrivit unui sondaj publicat în luna noiembrie de postul de radio Deutsche Welle, citând un studiu CBS-AXA ( un centru de cercetări sociologice din Chişinău), doar 3 la sută dintre moldoveni vor unirea. Alte sondaje dau cifre ceva mai mari, dar tot despre o minoritate vorbim. Potrivit unui sondaj realizat de Institutul pentru Politici Publice din Chişinau,în mai anul acesta, liderul mondial cel mai apreciat de moldoveni este Vladimir Putin, cu 69,9 la sută încredere. Îi urmează Dmitri Medvedev, cu 67,4%. E adevărat, al treilea în clasament este preşedintele Traian Băsescu, dar la distanţă de peste 20 de procente de omologul său rus.

Oare n-am fi făcut mai bine să exportăm altceva în Republica Moldova decât un discurs dur anticomunist şi declaraţii provocatoare la adresa Rusiei? Un discurs pro-european, de exemplu, care s-ar fi limitat, eventual, la ajutorul pentru eliminarea vizelor. Alegătorii partidelor democratice, oameni inteligenţi şi deschişi, ar fi înţeles jocul. În schimb, ar fi putut fi câştigaţi alegători din partea cealaltă, nu mulţi, dar poate suficienţi pentru a mai aduce în tabăra Alianţei cele două voturi de aur. Noroc că preşedintele Băsescu nu a rostit frazele despre unirea Basarabiei cu România înainte de alageri, ci după. Căci misiunea forţelor democratice de la Chişinău ar fi fost de o mie de ori mai grea!

Acum, ce a fost a fost. Dar poate fi o lecţie pentru viitor. Căci momentul european este unul bun pentru Moldova. Actualii lideri de la Chişinău sunt bine priviţi la Bruxelles, iar conjunctura geopolitică e favorabilă. Reuniunea la vârf Franţa-Germania-Rusia de la Deauville, apoi summitul NATO de la Lisabona au marcat o turnură pozitivă în relaţiile Rusiei cu ceea ce am numi Occidentul. În presa germană, premierul rus Vladimir Putin a cerut,  săptămâna trecută, deschiderea unei zone de comerţ liber, între Europa şi Rusia, de la Lisabona până la Vladivistok. Desigur, aşa ceva presupune ani, poate decenii de negocieri, dar tendinţa de relaxare a relaţiilor ruso- europene este vizibilă. În definitiv, cu toate suspiciunile resimţite în estul continentului, aceasta e singura cale pentru a evita alunecarea Rusiei într-o alianţă cu China, ceea ce ar ameninţa Europa cu izolarea pe plan global. Summitu UE-Rusia de marţi se anunţă de pe acum un jalon pe acest drum. Situaţia de după alegerile din Moldova şi rezolvarea problemei transnistrene vor fi pe ordinea de zi a discuţiilor. Moldova poate profita de această conjunctură, pentru a aduce dezvoltare şi a garanta mai multe libertăţi cetăţenilor ei. Iar România poate să o ajute printr-o politică europeană, pragmatică.

La 1 Decembrie, trupele române au defilat, în frig şi ninsoare, reamintind naţiunii de atingerea idealului de secol XX, statul naţional unitar. Astăzi, naţiunea română îşi poate împlini un alt ideal, de secol XXI: acela de a trăi, în întregul ei, în interiorul proiectului european al păcii şi bunăstării.

Poate de aceea ar trebui să visăm, pentru Republica Moldova, nu neapărat la un 1 Decembrie. Ci, mai degrabă, la un 10 Mai. Un 10 Mai văzut ca începutul europenizării spaţiului nostru politic. Şi poate că, atunci, se va găsi şi o soluţie la polemica din România în jurul Zilei Naţionale. Proiect european, proiect naţional. Oare, ce avem de ales?