Comentariu: Două “ispite” pentru Chişinău
0
Coaliţia guvernamentală întârzie să se formeze, după alegerile din 28 noiembrie din Republica Moldova. Dar asupra Chişinăului plouă deja cu oferte. De la Moscova şi de la Bruxelles.
Coaliţia guvernamentală întârzie să se formeze, după alegerile din 28 noiembrie din Republica Moldova. Dar asupra Chişinăului plouă deja cu oferte. De la Moscova şi de la Bruxelles.
Dinspre Uniunea Europeană au venit de curând, la Chişinău, miniştrii de externe ai Poloniei şi Suediei, statele iniţiatoare ale Parteneriatului Estic, apoi însuşi preşedintele Parlamentului European, Jerzi Buzek. Dinspre Moscova, a venit şeful Administraţiei Prezidenţiale, Serghei Narîșkin.
Potrivit publicaţiei "Ekonomiceskoie obozrenie", cel mai important ziar economic de limbă rusă de la Chişinău, trimisul Kremlinului ar fi făcut câteva oferte interesante, în schimbul constituirii în Republica Moldobva a unei alianţe de guvernare în jurul comuniştilor: reducerea preţului de import a gazului rusesc; undă verde vinurilor şi producţiei agricole moldoveneşti pe piaţa rusească; deschiderea uşilor Uniunii Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan pentru aderarea Republicii Moldova. Plus "anumite progrese" în soluţionarea problemei transnistrene.
Dar nici Uniunea Europeană nu stă degeaba.
"Moldova are, după Conferinţa donatorilor, 2,5 miliarde de euro pe ţeavă, care sunt destinate unor proiecte. Există varii proiecte din partea unor donator bilaterali şi totodată forţele pro europene, democratice îşi pot împărţi principalele funcţii în stat, astfel încît ele să capete deplină legitimitate şi să să devină un partener respectat al UE", a afirmat luni, la Bruxelles, ministrul român de externe, Teodor Baconschi.
Să fie acestea semnele unei dispute între cei doi coloşi politico-economici pentru minuscula Moldovă, aflată la mijloc? Dar care să fie miza?
Strategic vorbind, Moldova nu este chiar buricul pământului. Ba, chiar, fără a aduce mari beneficii strategice, pune probleme din cauza conflictului îngheţat din Transnistria. Aventurându-se dincolo de Prut, Uniunea Europeană ar da direct cu nasul de această „terra incognita" - prilej de neajunsuri, mai curând, decât de avantaje.
Economic vorbind, Republica Moldova nu înseamnă mai nimic. Poate, cel mult, un concurent demn de luat în semă pentru producătorii de vinuri din UE, printre care şi România. Oricum, circa o cincime dintre moldoveni au emigrat deja în Uniunea Europeană şi, se spune, cam tot atâţia în Federaţia Rusă.
Şi atunci?
Atunci, de ce nu ar fi vorba, pur şi simplu, despre prestigiu?
Federaţia Rusă ar înghiţi cu greu pierderea influenţei într-o altă fostă republică sovietică, după dezertarea balticilor şi disidenţa georgienilor. Şi tocmai când Ucraina, marea Ucraină, a fost adusă la sentimente mai bune. Alegerile din 2012 nu sunt departe, iar Vladimir Putin, fostul şi - probabil - viitorul preşedinte trebuie să raporteze poporului păstrarea intactă a influenţei ruse în ce a mai rămas din fostul imperiu.
Pentru Uniunea Europeană, Republica Moldova înseamnă şi un test al atractivităţii sale, într-o perioadă de criză a monedei unice dar şi de afirmare tot mai viguroasă a tendinţelor interne eurosceptice şi de resuscitare a extremei drepte. O opţiune proeuropeană la Chişinău ar da semnale de încurajare şi în alte state ex-sovietice. Ar oferi Georgiei o alternativă la calea NATO, din ce în ce mai greu de realizat. Ar încuraja forţele proeuropene din Ucraina. Ar da o speranţă forţelor democratice din izolatul Belarus sau ar putea fi un stimul pentru adormita Armenie. Ca să nu mai vorbim de mesajul către Azerbaijanul cel bogat în resurse energetice.
Este adevărat, Uniunea Europeană şi Rusia pregătesc un plan amplu de colaborare, care ar putea ajunge, la un moment dat, până la crearea unui spaţiu economic unic. Dar, până atunci, „războiul rece", purtat cu noile arme specifice „soft power", nu are de ce să înceteze. Dimpotrivă, acum este momentul „facerii cărţilor".
Ce vor alege liderii Republicii Moldova?
Calea oferită de Rusia este una rapidă, uşor de explicat maselor sărăcite. Guvern cu cominiştii contra gaz ieftin şi export de vinuri.
Calea europeană este mai grea. Beneficiile nu vin de a doua zi şi, pentru a le atinge, e nevoie ca Republica Moldova, guvernul şi cetăţenii ei să demonstreze anumite lucruri. E nevoie de reforme politice, economice şi administrative, ce nu vor fi uşor de explicat populaţiei şi nici de acceptat, în primă instanţă.
Calea rusească presupune pentru politicienii ce o vor alege beneficiile imediate de popularitate, decurgând din avantajele economice oferite ţării de Moscova. Şi mai conţine, pentru liderii politici, câştigurile rezultate din oligarhizarea deciziei politice şi economice.
Calea celaltă, europeană, înseamnă liberă concurenţă şi domnia legii, lucruri care sună bine în teorie dar care, odată aplicate, nu plac tuturor. Mai înseamnă şi riscuri pentru liderii politici - dacă nu credeţi, întrebaţi-l pe fostul preşedinte român Emil Conmstantinescu, ale cărui decizii politice, printre care susţinerea NATO în conflictul din Kosovo, au deschis ţării calea euro-atlantică. La sfârşitul acestui drum greu, însă, se află adevărata demnitate şi bunăstare pentru un număr mare de cetăţeni. Şi se află şi împlinirea idealului naţional, în cadrul proiectului de secol XXI al Europei unite.
Federaţia Rusă poate fi darnică, atunci când are interesul. Dar de multe ori se dovedeşte un patrtener dificil, chiar şi pentru aliaţii ei. Moldovenii ştiu prea bine că vinul lor se va dovedi iarăşi bun de vopsit gardurile, dacă Kremlinul se va supăra, cumva, nu se ştie de ce.
Cu Uniunea Europeană, e taman pe dos. Dă, dar numai în anumite condiţii. Însă este un partener previzibil. Când discuţi cu ea nu ai sentimentul că dormi cu elefantul în pat.
Nu ştim ce vor alege liderii moldoveni. Dar un lucru e clar, decizia lor nu este una pentru un an sau pentru un ciclu electoral. Este una cu bătaie foarte lungă, de care vor depinde, foarte probabil, destinele unor generaţii întregi.
Se încarcă comentariile...
