Euro-topics/ Liderii României se “bat” pe proiectul Roşia Montană, dar uită de “mina de aur” a banilor europeni!

O dezbatere furtunoasă a pornit în ultimele zile în România, după ce preşedintele Traian Băsescu s-a declarat un susţinător al proiectului minier Roşia Montană. Dar liderii noştri par să cheltuiască mult mai puţin timp şi să consume mult mai puţină energie pentru a intra în posesia unui alt aur, aflat în „mina" de la Bruxelles.

Miza financiară a exploatării miniere este enormă, cel puţin la prima vedere. Preşedintele şi-a motivat poziţia afirmând, printre altele, că potrivt contractului ce urmează a se desfăşura, 20 de tone de aur urmează să intre gratis în depozitele Băncii Naţionale. Fapt care ar contrbui la consolidarea financiară a României, în această perioadă de turbulenţe pe glob.
Dar în timp ce săbiile politicice, economice, ecologiste şi propagandistice se încrucişează la Bucureşti, o mină de aur zace în părăsire. Ea se află tocmai în capitala Uniunii Europene.

Aţi uitat cumva de "Planul Marshall"?

La începutul acestei luni, Comisia Europeană a propus un plan prin care cofinanţarea pe care trebuie să o asigure şase state membre la accesarea fondurilor UE va scădea, de la 15%, până la 5% . Este vorba despre Grecia, Irlanda, Portugalia, Letonia, Ungaria şi România. Astfel, statele în cauză vor beneficia de un acces mai uşor şi mai rapid la zeci de miliarde de euro, din fondurile europene. Şi, foarte important, vor economisi importante resurse proprii, pe care le vor putea redirija spre proiecte de dezvoltare sau pentru reducerea datoriei publice.

În cazul României, sumele ce pot fi economisite se ridică la aproape 715 milioane de euro. Doar grecii ar economisi mai mult decât noi, peste 870 de milioane. Portugalia ar economisi 629 de milioane, Ungaria 308 milioane, Letonia 255 de milioane, Irlanda 98 de milioane.

Dacă am fi un pic deştepţi...

Să facem o socoteală. La cotaţiile de acum, cele 20 de tone de aur invocate de preşedintele Băsescu ar valora circa 800 de milioane de euro. "Mina de aur" de la Bruxelles ne-ar aduce din start o economie la buget de peste 700 de milioane de euro, fără a mai lua în calcul miliardele care vin, oricum, gratis. Dar ce trebuie să facă România pentru asta? În niciun caz, să mute munţii din loc.

România trebuie doar să trimită către Bruxelles proiecte axate pe creştere economică şi ocuparea forţei de muncă. De exemplu, să creeze aşa-numitele "clustere de întreprinderi", adică asociaţii de întreprinderi, inclusiv mici şi mijlocii, universităţi, institute de cercetare-dezvoltare, administraţii locale, care să fie orientate spre piaţă. Tot aici intră, desigur, şi proiectele de infrastructură, gândite astfel încât să atragă şi alte proiecte economice.
Toate aceste obiective corespund noii gândiri a Comisiei Europene, care pune acum accentul pe eficienţa cheltuirii fondurilor. Banii se vor da numai în schimbul atingerii de către beneficiar a unor rezultate clare, măsurabile. Comisia speră astfel ca din banii ei să nu mai poată fi finanţate autostrăzi pustii, ce nu duc nicăieri, precum în sudul Italiei, ferme de vaci sau livezi de lămâi care nu există, concerte de rock sau asfaltări de drumuri locale, cu "dedicaţie" pentru firmele prietenilor ( cazul României).

Dar ştim ce vrem?

Iniţiativa Comisiei perivind reducerea cofinanţării nu a stârnit emulaţie în România. Nu a avut loc o mare dezbatere publică legată de proiectele care ar urma să fie înaintate la Bruxelles. Care să fie investiţiile prioritare, cu impact imediat? Guvernul nu a ţinut vreo reuniune în care să discute această temă. Preşedintele nu a lansat vreun apel public la specialişti, inclusiv la cei ai opoziţiei, pentru a veni cu propuneri. Nu au fost consultate autorităţile locale.
Un asemenea proiect este absolut necesar, pentru a convinge Parlamentul European, dar mai ales Consiliul - statele donatoare, în special, dar şi pe beneficiarii neţi din afara "grupei celor şase" - că propunerea Comisiei merită aprobată. România are mare nevoie să demonstreze că se află, în sfârşit, pe drumul bun. Altfel, de ce ar fi convinse ţări contributoare precum Germania ori Olanda, sau beneficiare, precum Estonia ori Polonia, că merităm această favoare? De ce să nu fie premiaţi cei care şi-au făcut temele, şi nu repetenţii?, s-ar putea întreba acestea din urmă. Liderii României se aruncă însă cu entuziasm şi consumă timp şi energie pe un proiect discutabil, în timp ce neglijează "aurul" gratuit, pus la dispoziţie de la Bruxelles.

Mai mult, în timp ce visăm să dărâmăm munţii pentru a băga câteva sute de milioane de euro în vistieria BNR, alte 800 de milioane de euro sunt în continuare blocate din cauza suspendării impuse de Bruxelles asupra Programului Operaţional Regional, gestionat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Cauza: numeroasele nereguli la capitolele de achiziţii publice - ceea ce, pentru funcţionarii de la Bruxelles, constituie semnale de corupţie. Chiar ministrul Elena Udrea a admis, acum două săptămâni, că în urma auditului Comisiei, au fost descoperite nereguli în achiziţiile publice la circa 30 la sută dintre proiectele controlate. Procentajul este enorm, câtă vreme, pentru funcţionarii europeni, chiar şi un procent al fraudelor de cinci la sută reprezintă un semnal grav, ce pote duce la blocarea banilor.

Suntem galanţi: plătim noi în locul Uniunii Europene!

Ba încă, preşedintele Băsescu a cerut, iar guvernul a pus în aplicare, renunţarea unilaterală de către România la a mai trimite documentaţiile spre Bruxelles, pentru decontări pe programele europene. Există temeri serioase că nereguli descoperite în programul gestionat de ministerul doamnei Udrea se regăsesc cam peste tot. Aşa că mai bine să nu mai cerem niciun ban.

Pentru a nu-I ruina pe aplicanţi, guvernul a dat o ordonanţă prin care va suporta de la buget plăţi de 600 milioane euro, sub formă de împrumut, până la reluarea finanţării de catre Comisia Europeană. Cu alte cuvinte, nu numai că avem o rată de absorbţie jenantă şi suntem la ani-lumină de obiectivul cheltuirii a 15 milioane de euro pe zi din fondurile europene. Dar am ajuns şi să ne finanţăm noi pe noi, în locul banilor de la Bruxelles!

În interviul acordat luni televiziunii publice, preşedintele a făcut ceea ce ştie foarte bine: să arunce gaz pe foc într-o dezbatere - cea privind proiectul Roşia Montană - şi aşa tensionată. A ratat însă prilejul de a uni naţiunea în jurul altui proiect, care ne-ar putea aduce tuturor beneficii cu mult mai importante decât orice exploatare minieră.