Fructele de pădure iau drumul Europei

Pădurile României sunt renumite pentru flora spontană, care oferă bogate recolte de fructe de pădure şi ciuperci. Aceste produse neafectate de poluare, netratate cu substanţe chimice de

Pădurile României sunt renumite pentru flora spontană, care oferă bogate recolte de fructe de pădure şi ciuperci.

Aceste produse neafectate de poluare, netratate cu substanţe chimice de fertilizare sau de combatere a dăunătorilor sunt considerate, pe bună dreptate, cele mai ecologice mărfuri româneşti.

State precum Olanda, Germania, Spania sau Austria cumpără aproape toată cantitatea culeasă şi sortată de Romsilva.

Anul trecut, s-au exportat 4.300 de tone de mure, coacăze, afine şi măceşe, pentru care s-au obţinut peste patru milioane de euro.

Specialiştii spun că, dacă ar înceta tăierea pădurilor şi s-ar replanta suprafeţele deja defrişate, flora spontană suplimentară ar putea tripla aceste cifre. În plus, culegerea fructelor de pădure asigură un loc de muncă persoanelor din zonele defavorizate.

Occidentalii cumpără pe valută tot ce recoltează românii din flora spontană, pentru că roadele codrilor noştri sunt încă neatinse de poluarea care a cuprins planeta în ultimele decenii

Pădurile adăpostesc importante resurse valutare sub formă de fructe şi ciuperci. Aceste roade ale pământului, sută la sută ecologice, sunt foarte apreciate de străini.

Atât timp cât vor mai exista păduri, vom avea şi fructe de pădure. Ele sunt dovada vie că mai sunt codri în România. Dacă defrişările vor continua, ţara noastră va ajunge în situaţia de a pierde şi această comoară naturală, sursă inegalabilă de sănătate.

Mijloc de trai

Fructele de pădure provenite din România sunt apreciate datorită faptului că nu provin din culturi intensive, modificate genetic, nu sunt afectate de poluare, nu sunt tratate cu substanţe chimice de fertilizare şi combatere a dăunătorilor şi provin din flora spontană.

Pentru oamenii nevoiaşi din diversele zone împădurite ale ţării, culesul fructelor de pădure este o sursă de venit. Munca lor nu este deloc uşoară. Ba, mai mult, este destul de migăloasă. "Vara, mă trezesc de la 4 dimineaţa. Bat drum lung până în munţi după fructele de pădure. Nu oricine se oboseşte, dar pentru mine culesul fructelor e la fel de important ca şi pita (pâinea - n.r.). Am copii şi trebuie să le asigur traiul. Nu îmi este uşor când simt ursul în preajmă, dar dacă nu risc, nu-mi câştig pita", mărturiseşte nea Vilmoş, din Ojdula, judeţul Covasna.

De frica sălbăticiunilor, culegătorii de ocazie merg în grupuri. Uneori, bărbaţii îşi iau şi nevestele să îi ajute la cules, dar mai ales la sortatul fructelor. Femeile îşi cară pruncii prin hăţişurile pădurilor fiindcă nu au altă soluţie. Doar aşa, spun ele, se câştigă un bănuţ.

Export, la greu

Agricultura ecologică din România este extrem de apreciată în Uniunea Europeană. Exploatarea fructelor de pădure din flora spontană este o afacere profitabilă.

Potrivit Institutului Naţional de Statistică, în anul 2006 s-au cules 6.534 de tone de fructe de pădure, din care 90% a mers la export, contra sumei de cinci milioane de euro.

Anul trecut s-au recoltat numai 6.442 de tone. Din acest total, redus atât din cauza secetei, cât şi din cauza defrişărilor, Romsilva a exportat 4.300 de tone de fructe, obţinând 4 milioane de euro. Fructele căutate sunt murele, măceşele, afinele, zmeura, păducelul şi porumbele. Principalele ţări din UE în care au fost livrate aceste fructe au fost Olanda, Germania, Spania şi Austria. Anul acesta se aşteaptă ca recolta de fructe de pădure să crească.

6.442 de tone

- este cantitatea de fructe de pădure recoltată în anul 2007, în România

De culesul fructelor de pădure cei mai interesaţi sunt localnicii din zone defavorizate din punct de vedere economic
Ovidiu Cârstoc,
directorul Direcţiei Silvice Târgu Jiu

Desfacere slabă pe piaţa noastră

În judeţul Gorj, Direcţia Silvică Târgu Jiu recoltează anual afine, mure, zmeură, măceşe, porumbe, păducel şi castan comestibil. Recoltarea fructelor de pădure se face cu personalul silvic propriu, dar şi cu persoane fizice.
Perioada de recoltare a fructelor de pădure variază în funcţie de fiecare specie, de condiţiile climatice, din iulie până în septembrie şi chiar octombrie.

"De culesul fructelor de pădure cei mai interesaţi sunt localnicii din zone defavorizate din punct de vedere economic, neavând alte surse de venit", ne-a declarat directorul Direcţiei Silvice Târgu Jiu, Ovidiu Cârstoc.
Cea mai mare parte din fructele de pădure achiziţionată şi recoltată de Direcţia Silvică Tg. Jiu este livrată la export prin firme de intermediere specializate în comercializarea fructelor de pădure.

"În anul 2007, am exportat circa 113 tone de fructe de pădure. Nu putem spune că fructele de pădure nu au căutare pe piaţa românească, dar din cauza puterii scăzute de cumpărare a populaţiei, ele au o desfacere slabă pe această piaţă", a mai spus directorul Direcţie Silvice Târgu Jiu.

Ac pentru cojocul bolilor

Măceşele sunt indicate în avitaminoze, enterocolite, litiazele biliare şi renale.

Coacăzele sunt recomandate cardiacilor, în arteroscleroză, reumatism, crăpături ale pielii.

Afinele ajută la reglarea circulaţiei sangvine, au efect antiseptic, antidiareic şi diuretic şi combate depunerile de grăsime.

Zmeura este tratamentul indicat pentru enterocolită, ulcer gastric, conjunctivită şi diaree.

Cătina este utilizată în hepatita epidemică, hepatita cronică, urticarie, gută, reumatism, arsuri, degerături, radiaţii.

Murele sunt indicate în bronşite, diaree, enterocolite, boli de rinichi, gingivită şi leucoree.

Roadele căutate ale florei spontane

Măceşele (Rosa canina) preferă solurile uscate, de la câmpie până la altitudini de 1.700 de metri. Arbustul este întâlnit în pădurile de foioase, rarişti de pădure, dar şi pe marginea drumurilor.

Coacăzele (Ribes nigru) sunt răspândite în păduri montane şi subalpine. Locurile umede, mlăştinoase şi umbroase de la marginea pâraielor sunt agreate de aceşti arbuşti.

Afinele (Vaccinium myrtillus) se găsesc în păduri montane rărite, pe pajişti montane şi subalpine, pe întregul lanţ carpatic, mai ales pe versanţii umbriţi şi umezi.

Zmeura (Rubus idaeus) este o plantă întâlnită frecvent şi abundent în zonele de pădure din regiunea montană, dar şi în păduri, luminişuri, coaste stâncoase.

Cătina (Hippophae rhamnoidas) este rezistentă la secetă şi ger, dar îi trebuie lumină directă şi nu suportă acoperirea. Ea creşte îndeosebi pe formaţiuni geologice salinifere, din regiunea litorală până în etajul montan, pe nisipuri şi pietrişuri şi în zonele râurilor şi ale izlazurilor.

Murul (Rubus fruticosus) creşte la câmpie, în regiunea deluroasă şi la munte, pe la marginea pădurilor. El preferă soluri umede, lumina discretă şi este rezistent la ger şi secetă.

Porumbele (Prunus spinosa) este întâlnit pe dealuri pietroase, zone stâncoase, păşuni şi margini de pădure.