Ferme verticale, în zgârie-nori

Un profesor american a lucrat şase ani la un proiect care ar putea salva omenirea de criza alimentelor şi de problema încălzirii globale. Serele cu zeci de etaje vor putea fi construite în

Un profesor american a lucrat şase ani la un proiect care ar putea salva omenirea de criza alimentelor şi de problema încălzirii globale. Serele cu zeci de etaje vor putea fi construite în orice oraş din lume şi vor proteja recoltele de intemperii, oricare vor fi schimbările climei.

Legumele şi fructele vor beneficia de condiţii optime de dezvoltare, iar apa de canalizare din marile metropole va fi reciclată şi îmbunătăţită cu ajutorul plantelor cultivate de orăşeni.

Terenurile arabile din viitor vor ocupa, prin supraetajare, mult mai puţin loc, iar restul suprafeţelor vor putea fi redate naturii, urmând să fie reîmpădurite.

Soluţia propusă de profesorul de ecologie Dickson Despommier, de la Universitatea Columbia din New York, are acordul autorităţilor americane şi primii zgârie-nori destinaţi agriculturii vor fi construiţi în Dubai şi în Olanda.

Un profesor a conceput o seră cu 30 de etaje, care arată ca un zgârie-nor, unde se pot cultiva plante alimentare, fără riscul de a pierde recoltele din cauza schimbării climei

Fermele verticale pot oferi terenul agricol suplimentar, impus de creşterea populaţiei. Câmpiile ar putea fi reîmpădurite, pentru a reduce efectul de seră.

Fermele urbane au fost dintotdeauna visul multor orăşeni. Pe la începutul secolului XX, mulţi americani creşteau găini pe acoperişurile blocurilor, pentru a avea ouă proaspete. Chiar şi astăzi, în multe zone urbane ale lumii, locatarii plantează uneori pe spaţiul verde din faţa imobilelor legume sau pomi fructiferi.

Totuşi, până acum nimeni n-a îndrăznit să viseze atât de grandios ca doctorul Dickson Despommier, profesor de ştiinţe ecologice la Universitatea Columbia din New York. El a conceput un veritabil zgârie-nor destinat agriculturii, care ar putea asigura hrana orăşenilor din viitor.

Centrele urbane se extind

Specialiştii în statistică ne asigură că, până în anul 2050, omenirea va depăşi nouă miliarde de locuitori. Aceştia vor trăi în proporţie de 80% în oraşe, întrucât doar centrele urbane le pot oferi locuri de muncă diversificate.

Calculele arată că, pentru a hrăni surplusul de trei miliarde de oameni, pământenii vor avea nevoie de mai mult teren agricol. Naţiunile Unite au atras atenţia, încă de acum câţiva ani, precizând că suprafaţa suplimentară care trebuie să devină pământ roditor depăşeşte cu 20% teritoriul integral al Braziliei, de exemplu.

De unde ar putea oamenii să obţină aceste terenuri? Să taie alte păduri este inacceptabil. În plus, pentru ca viitorul să apară într-o lumină şi mai sumbră, din cauza schimbărilor climatice chiar şi actualele terenuri agricole se vor reduce prin deşertificare sau creşterea nivelului oceanului planetar.

Fermele zgârie-nori ar putea fi o soluţie. Ele ar oferi plantelor aceeaşi protecţie contra intemperiilor de care au parte şi oamenii, putând fi amplasate atât în zonele friguroase, cât şi în cele deşertice.

Transportul hranei către zonele urbane s-ar reduce foarte mult, iar practicarea agriculturii ar putea deveni un hobby sănătos pentru orăşeni.

Recolte fără insecticide

Omenirea a avut nevoie de 10.000 de ani pentru a învăţa secretele agriculturii. Dar, în cadrul acestui proces, multe păduri au fost defrişate şi multe zone verzi s-au transformat în deşerturi semiaride din cauza nepriceperii fermierilor.

Ideea de a feri plantele de intemperii nu e nouă, serele fiind inventate încă din Antichitate. Dar aşezarea lor stratificată, în clădiri circulare îmbrăcate în sticlă protejată cu un strat transparent de oxizi de titan, a devenit posibilă abia astăzi.

Profesorul Despommier spune că sticla specială ar asigura curăţenia geamurilor chiar dacă afară ar fi numai ploi acide, iar reciclarea apei de canalizare a oraşului şi folosirea ei pentru irigaţii ar oferi plantelor ploi controlate, care ar elimina orice problemă.

Fiind ferite de boli şi de insecte, culturile n-ar avea nevoie să fie tratate cu substanţe chimice, iar solul cu o compoziţie organică verificată ar putea fi îmbogăţit permanent prin adăugarea de bălegar, obţinut din resturile menajere ale locuitorilor.

Serele verticale au centrale proprii

Din punct de vedere energetic, zgârie-norii pentru legume şi fructe nu vor fi o povară pentru nimeni. Dimpotrivă, mijloacele proprii de producere a energiei vor genera un surplus ce va fi oferit oraşelor.

Pe acoperişul serei verticale vor fi amplasate panouri solare sau spirale eoliene, în funcţie de clima locală. La subsolul clădirii va funcţiona o mini-termocentrală. Aici vor fi arse toate părţile necomestibile ale plantelor (coceni, paie, frunze uscate, crenguţe tăiate etc.), dar şi toate deşeurile alimentare din restaurante sau hrana expirată din magazine.

Cum orăşenii produc mult mai multe resturi menajere biodegradabile decât ar fi nevoie pentru realizarea compostului, suplimentul va merge şi el în cuptoarele microcentralelor. În plus, în zonele de obţinere a îngrăşământului, se va colecta gazul metan rezultat în urma putrefacţiei deşeurilor organice, care poate fi stocat şi folosit în timpul iernii.

Calculele proiectului întocmit la Columbia University arată că, per total, ferma verticală nu va avea nevoie de energie electrică din exterior decât în timpul primăverii. Toamna, după culesul recoltelor, ea va furniza însă de două ori mai mult curent decât a "împrumutat" iniţial. Apa îmbuteliată, de cea mai bună calitate, va furniza banii necesari întreţinerii echipamentelor

Un nou circuit al apei

Apa colectată prin sistemul de canalizare al oraşelor va fi utilizată drept "ploaie artificială" pentru serele verticale. Ea va fi iniţial filtrată prin osmoză inversată, care o va curăţa de absolut orice substanţă chimică dăunătoare.

În plus, toate microorganismele vor fi ucise cu ajutorul ultravioletelor. Ceea ce rezultă este însă o apă "moartă". Ea va fi transformată în apă "vie" prin magnetizare şi prin trecerea printr-un circuit de bazine cu alge.

În interiorul serelor, din cauza căldurii, se vor produce mulţi vapori. Aceştia sunt alcătuiţi din apă mai curată decât roua din natură.

Vaporii vor fi colectaţi prin condensare, cu ajutorul unor conducte prin care circulă un lichid de răcire, montate în tavane. Apa aceasta va putea fi îmbuteliată şi oferită spre consum oamenilor, fiind la fel de sănătoasă precum apa de
fântână.

În New York, cam 150 de sere

Având în vedere că în zona metropolitană a acestui oraş trăiesc deja 19 milioane de locuitori, calculele profesorului Despommier arată că 150 de ferme verticale, cu 30 de etaje fiecare, ar putea asigura hrana şi apa de băut de care newyorkezii au nevoie.

Circuitul apei în interiorul serelor, care va asigura filtrarea şi transformarea apei de canalizare în cea mai sănătoasă apă potabilă, ar genera un surplus de apă filtrată (întrucât nu toată poate fi folosită pentru irigarea plantelor).

Aceasta poate fi recirculată prin deversarea în pârâuri sau lacuri artificiale, care, alături de spaţiile verzi, vor asigura un aspect mult mai primitor al metropolei.

Avantaje nebănuite

Fiecare hectar de seră va produce cât şase până la treizeci de hectare în aer liber, în funcţie de cultură.

Terenurile agricole eliberate vor putea fi împădurite şi vor asigura reducerea poluării atmosferice.

Se vor crea noi locuri de muncă şi o mulţime de spaţii verzi pentru locuitorii oraşelor.

Dezvoltarea fermelor verticale va asigura dezvoltarea tehnologiilor necesare colonizării altor planete.

Legumele şi fructele vor creşte într-un mediu protejat de furtuni, inundaţii sau secetă.

Fiecare orăşean va putea deveni agricultor în timpul liber.

Schimbarea climei nu trebuie să ne sperie. Vom găsi soluţii şi vom salva această planetă şi viitorul omenirii.
Dickson Despommier,
profesor de microbiologie/ecologie la Universitatea Columbia din New York

200 milioane de euro costă realizarea unei ferme agricole cu 30 de etaje, dotată cu tot echipamentul necesar producerii de energie.