Jocurile de noroc: Soluţia pe timp de criză?

Cel mai rău este să câştigi de prima dată

O încăpere luxoasă cu oameni stilaţi şi cu bani, cu personal săritor gata să-şi satisfacă clienţii şi o atmosferă veselă, aceasta este imaginea cazinourilor proiectată de filmele de la Hollywood, însă realitatea nu este mereu astfel.

La insistenţele unei prietene am mers într-o seară, în cursul săptămânii, într-un cazinou de pe Bulevardul Magheru, după spusele ei, unul din cele mai mari din Capitală.

Citeşte şi:
A scăpat de patima jocurilor de noroc

Încă dinainte de întâlnire m-a avertizat să am cartea de identitate la mine şi să nu vin îmbrăcată sport.

Am ajuns la ora stabilită şi cum prietena mea nu ajunsese, încă, am aşteptat-o în faţa cazinoului. Deşi nu am stat foarte mult, am observat o mulţime de puştani care intrau şi ieşeau din cazinou, însoţiţi de prieteni sau singuri, îmbrăcaţi în trening sau în pantofi asortaţi la blugi. Vorbeau tare şi gesticulau. Deşi mă aflam în centru Capitalei, mă simţeam ca într-un cartier mărginaş unde orice ai face nu ai cum să-i treci cu vederea pe băieţii de cartier.

După câteva minute a sosit prietena şi am intrat. La intrare, nu mi-a cerut nimeni vreun act de identitate şi nici nu m-a căutat nimeni în nicio listă neagră. În faţa porţii pentru detectarea metalelor statea un fel de bodyguard puţin plictisit. Când am trecut prin aceasta, toate semnalele sonore s-au aprins. După ce am confirmat că nu am nimic periculos în geantă şi că nu sunt minoră am intrat în lumea jocurilor de noroc.

Încăpere tapetată cu aparate de jocuri mecanice

În loc de sala luxoasă şi atmosfera veselă la care mă aşteptam, am intrat într-o încăpere mare tapetată cu aparate de jocuri mecanice, cu mochetă tocită şi miros de vechi. Fum cât cuprinde, cu siguranţă nu aveau o aerisire prea bună. Erau maximum 30 de persoane în încăpere, cu tot cu personalul angajat.

După ce mi-au fost prezentate câteva jocuri, m-am aşezat la un aparat între un tânăr, pe care mai târziu am aflat că îl chema Daniel, şi un bărbat de vârstă mijlocie îmbrăcat modest, dar cu un ghiul proeminent pe degetul mic, care nu avea prea mare chef de vorbă.

Daniel a fost foarte amabil, mi-a zis să apăs pe butonul mare şi roşu pe care scria "START" şi mi-a spus povestea vieţii sale. Astfel, am aflat că are 22 de ani, este student la două facultăţi din Bucureşti, dar îşi petrece majoritatea timpului liber în cazinou.

Daniel şi-a găsit alinarea în jocurile de noroc

Este fost campion naţional şi balcanic la atletism şi după decepţia pe care a suferit-o când a fost respins din lotul pentru campionatul mondial şi-a găsit alinarea în jocurile de noroc.

El vine în cazionuri şi de cinci ori pe zi şi recunoaşte că o mare parte din banii cheltuiţi aici îi primeşte de la părinţi. Iar restul de bani înghiţiţi de "păcănele" sunt chiar câştigurile obţinute. Daniel explică: "Nu întotdeauna pierzi când joci în cazinouri. "

Îşi aprinde o ţigară şi îi cere chelneriţei un pahar de "Cola", acum este gata de acţiune. "Nu este greu să joci, este greu să ştii când să te opreşti", avertizează Daniel.

"Nu merg niciodată în cazinouri când am bani. În cazinouri merg atunci când am bani puţini şi vreau mai mulţi, pentru o ieşire în oraş cu prietenii sau diverse lucruri. Spre exemplu, ieri, îmi doream o pereche de boxe pentru calculator care costă 240 de lei. Am jucat însă nu am reuşit să adun banii", adaugă tânărul de 22 de ani.

Avea o privire foarte nervoasă, buzele rujate cu roşu-aprins şi ţinea în mână o ţigară

Povestea lui Daniel a încetat să mai fie interesantă când o doamnă de la ruletă mi-a atras atenţia. Îmbrăcată specific vârstei înaintate, mă ducea cu gândul chiar la mama, doar că avea o privire foarte nervoasă, ruj roşu-aprins pe buze, o ţigară şi un pahar de băutură în mână.

Câteva minute nu am putut să-mi iau ochii de la ea, mi se părea incredibil deoarece este genul de persoană pe care o întâlneşti în piată sau la coadă la poştă şi nu te-ai gândi niciodată că aşa îşi petrece serile.

Curioasă am început să studiez persoanele din jurul meu. Astfel, am observat că, la ruletă, din şapte persoane cinci erau tineri de până în 20 de ani, dar şi un bărbat foarte concentrat care nu îşi ridica privirea de pe "numerele lui". Era un jucător cu experienţă şi avea mai multe numere grupate pe care paria.

Unde sunt oamenii stilaţi şi cu bani care merg în cazinouri?

De la el mi-am mutat privirea spre un bărbat de vreo 50 de ani, cu barbă albă cu hainele şifonate şi uşor murdare. Era foarte agitat şi juca la mai multe aparate în acelaşi timp. Cred că băuse puţin peste măsură, chelneriţa fiind agitată când o chema să-i umple iar şi iar paharul.

Unde sunt oamenii stilaţi şi cu bani care merg în cazinouri? Încep să caut în jur ceva din ce ştiam eu că ar trebui să se regăsescă într-un cazinou şi într-un colţ văd o masă de poker unde, parcă, regăsesc şi un alt tip de persoane: oamenii în costum. Ei trebuie să fie!

"În cazionu nu o sa vezi niciodată oameni putrezi de bani. În cazinouri intră de obicei oameni ca mine care sunt dornici de distractie şi de câştiguri uşoare ", îmi întrerupe Daniel gândurile. Se pare că are dreptate. Majoritatea persoanelor din cazinoul acesta erau oameni obişnuiţi.

Cel mai rău este să câştigi de prima dată

Plec de lângă Daniel şi mă duc să-mi caut prietena care s-a pus chiar la masa de poker. Mă aşez lângă ea şi privesc jucătorii: sunt foarte concentraţi şi nu stau de vorbă.

Melania, o tânără de 24 de ani, brunetă, drăguţă şi foarte sigură pe ea, îmi explică tainele jocului: "La poker avem dorinţa de a face bani, nu mergem pe ideea de noroc. Aici investim şi cei mai multi bani. Sunt turnee de poker unde banii care se strâng se împart între ultimii jucători rămaşi la masă. Poţi să pariezi 100 lei şi să câştigi 9.000 de lei."

"Eu merg o dată pe săptămână. Am un grup de prieteni care frecventează astfel de locuri. Prietenul meu este jucător de poker şi de multe ori merg cu el. E o formă de distracţie pentru noi, cum alţii se duc la film, la teatru, la patinaj, sau în alte locuri, noi mergem la cazinou. Nu e singura distracţie, dar este una dintre ele", îmi povesteşte Melania motivul pentru care se află acolo.

Îmi da şi un sfat de începător în ale jocului de noroc: "Cel mai rău este să câştigi de prima dată, mai ales dacă nu eşti un om cumpătat. Din dorinţa de a face bani poţi să cazi în extreme. Am întâlnit oameni care au ajuns să-şi vândă casele pentru a avea bani de jucat la cazinou".

Pentru ca nu-mi găseam locul acolo şi nici nu m-am îmbogăţit brusc m-am retras lăsându-i pe ceilalţi preocupaţi de cărţile şi jocurile lor.