Bizarul sfârşit al "Doctorului Antrax"

FBI susţine că dosarul morţii lui Bruce Ivins, expert american în bioterorism, se bazează pe dovezi solide. Anchetat pentru atacurile cu antrax din SUA, de după atentatele din 2001, savantul

FBI susţine că dosarul morţii lui Bruce Ivins, expert american în bioterorism, se bazează pe dovezi solide. Anchetat pentru atacurile cu antrax din SUA, de după atentatele din 2001, savantul s-a sinucis pe 29 iulie.

Câteva plicuri cu toxina deosebit de virulentă au fost trimise începând cu 18 septembrie 2001, în decursul câtorva săptămâni, pe numele unor senatori şi la redacţiile publicaţiilor importante americane. Cinci persoane au murit, alte 17 persoane au fost în diverse stadii de contaminare, dintre care 11 în stare critică. Acesta a fost debutul acţiunii codificate de FBI sub denumirea "Amerithrax". A devenit clar că vinovatul trebuia căutat neapărat în laboratoarele militare care desfăşurau cercetări în domeniul bioterorismului!

Sub presiunea agenţiilor FBI

Dr. Bruce E. Ivins, 62 de ani, lucra într-un astfel de laborator. După un an de tracasări din partea FBI, acesta s-a sinucis la 29 iulie, luând o supradoză de Tylonel, un antidepresiv. Microbiolog la laboratorul militar Fort Detrick, Ivins devenise "suspectul de serviciu", sub denumirea de "Dr. Antrax", din 2007.

Colegii îl ştiau pe Bruce de om bun, foarte inteligent, foarte dedicat meseriei - aceea de a găsi un vaccin împotriva antraxului -, fiind şi decorat pentru cercetările sale. În rest, era organistul bisericii de care aparţinea, voluntar la Crucea Roşie, iar în timpul liber, pasionat de grădinărit.

Înainte de a se sinucide, mărturisise unor colegi că FBI îl supune unei presiuni maxime. Agenţii îi promiseseră fiului său, Andy, suma de 2,5 milioane de dolari şi maşini sport la alegere dacă ar furniza vreo probă împotriva tatălui, iar pe fiica lui, Amanda, o torturaseră cu poze ale victimelor, repetându-i-se mereu: "Uite ce a făcut tatăl tău!".

Un fost coleg şi prieten al lui Ivins, dr. W. Russell Byrne, a declarat presei că a fost audiat de vreo 12 ori. "Am scăpat uşor! Cred că sunt singura persoană de la USAMRIID (nota redacţiei - Institutul Medical al Armatei USA pentru Boli Infecţioase) care n-a fost supusă testului cu poligraful!"

Un sociopat cu potenţial criminal

Cu cinci zile înainte de a se sinucide, medicul psihiatru care îl trata, Jean Duley, se prezentase la tribunal şi ceruse un ordin de restricţie împotriva lui Bruce.

Conform cotidianului "The New York Times", Jean spunea cu nonşalanţă că "încă din anul 2000, pârâtul căpătase o obsesie împotriva psihiatrilor şi consilierilor psihologi şi că a plănuit uciderea unora, mai ales femei, inclusiv prin otrăvire", catalogându-l drept "un criminal răzbunător".În tot acest timp, Ivins a lucrat la unul dintre cele mai secrete laboratoare militare, cu acces la germeni cu potenţial devastator!

Abia de anul trecut, Ivins a intrat în atenţia FBI ca suspect în cazurile de otrăvire cu antrax prin poştă, petrecute în septembrie 2001. Până la Ivins, FBI trecuse de faza cu implicaţia Al-Qaida, în persoana dr. Ayyaad Assaad, coleg cu Ivins, şi se axase pe dr. Steven Hatfill, de asemenea coleg cu acesta.

Cum a fost posibil ca acest personaj să lucreze până în ultima clipă la laboratorul de la Fort Detrick şi cum explică FBI faptul că l-a monitorizat timp de şase ani şi chiar l-a numit ca principal suspect pe dr. Steven Hatfill? Dacă Ivins ar fi fost sociopatul descris, s-ar fi sinucis din 2001, lăsând o scrisoare de adio în care şi-ar fi recunoscut "isprava".

În loc de asta, Ivins a lucrat cu tenacitate în timp ce colegii săi Ayyaad şi Hatfill pătimeau din cauză că erau arătaţi cu degetul de investigatori. Înaintea sinuciderii sale bizare, dr. Ivins se lăudase unor colegi că ştie cine este autorul atentatelor. Greşeală fatală, s-ar putea zice!

Prea mulţi oameni de ştiinţă şi-au găsit sfârşitul în condiţii inexplicabile

Bucuroşi că principalul suspect s-a sinucis, procurorii doresc închiderea dosarului "Amerithrax", indicându-l pe Ivins ca autor al atentatelor cu antrax, deşi FBI nu a putut nici măcar să-l plaseze pe dr. Ivins în Princeton la data când au fost trimise scrisorile cu antrax.

David R. Franz, fostul comandant al departamentului de arme biologice de la Fort Dietrick, a subliniat că este foarte important ca FBI să nu închidă cazul pe supoziţii legate de sinuciderea lui Ivins şi să prezinte dovezile, nu ca în cazul dr. Steven Hatfill, care, după şase ani de presiuni, a fost exonerat de orice vină în iunie 2007, şi acum are de încasat 5,82 milioane de dolari pentru defăimare!

La rândul ei, Armata, prin purtătorul de cuvânt Paul Boyce, a declarat că nu comentează "cazul Ivins" pentru că nu cunoaşte "detaliile". Ce explicaţie ar fi putut da faptului că Armata admite sociopaţi să lucreze în domenii de maximă securitate?

Ivins fusese luat pe sus de poliţie din laborator, în luna mai, şi internat forţat, pe motiv că reprezintă un pericol pentru el însuşi şi pentru semenii săi. Armata, în "curtea" căreia se află laboratorul în care au lucrat toţi suspecţii principali, îl lăsase pe Ivins să lucreze în linişte şi nu se grăbise să-l demită, aşteptând să vadă ce dovezi avea FBI împotriva lui.

Vaca din Ames

Departamentul Justiţiei a anunţat că va dovedi cu probe rezultate din "noua tehnologie ADN creată special pentru acest caz" şi pentru care FBI a plătit zece milioane de dolari. Această tehnologie ar demonstra fără echivoc cine a manevrat probele de antrax folosite în atentat, ştiut fiind faptul că fiecare cercetător are "tipul" său de antrax în analiză.

Dr. Ivins lucra cu "tipul Ames", recoltat în 1981 de la o vacă bolnavă din regiunea Ames, Iowa, un tip foarte virulent, folosit pentru teste pentru obţinerea unui vaccin. Potrivit acuzării, probele de ADN pe care criminaliştii le-au ridicat foarte greu de pe plicurile cu antrax conduceau direct la Ivins. Ziariştii de la publicaţia "American Free Press" din Washington au pornit o investigaţie proprie pentru a descâlci iţele acestui caz în care probele sunt cel puţin relative, din punctul lor de vedere.

Fostul senator democrat Tom Daschle, care în 2001 primise şi el o scrisoare cu antrax, vrea să ştie de ce ar fi recurs Ivins la atentatele cu antrax. Răspunsul FBI: era un savant nebun, care voia să experimenteze tratamentul şi vaccinul împotriva antraxului la care lucrase ani de zile împreună cu colegii lui şi pentru care depusese lucrarea de brevet cu un an şi jumătate înainte de atentate.

Cert este că el făcuse nişte teste neautorizate cu antrax, fapt pentru care fusese atenţionat, dar nu sancţionat, şi nici concediat. La vremea aceea, FBI îl monitoriza pe dr. Hatfill! Avocatul lui Ivins, Paul F. Kemp, se întreabă de ce clientul său a intrat în atenţia investigatorilor abia după şase ani, când el s-a aflat în permanenţă "acolo", lângă suspecţii principali.

Biroul Federal se apără, argumentând că în SUA se află 1.400 de laboratoare militare care se ocupă de arme biologice şi de posibile atacuri teroriste, 14.000 de cercetători fiind angrenaţi în această activitate secretă.

Nimeni nu are acces la fişele lor de post, USAMRIID (Institutul Medical al Armatei USA pentru Boli Infecţioase) urmând proceduri interne foarte riguroase de supraveghere şi de testare a personalului. Dar atunci, cum a scăpat Ivins de vigilenţa USAMRIID? "Psihiatrii îmi spun ba că sufăr de depresie, ba de afecţiune bipolară, iar acum vin şi spun că s-ar putea să sufăr de paranoia", scria Ivins în iulie 2000.

N-ar fi de mirare că dezvoltase o obsesie împotriva psihiatrilor, care se străduiau să-i bage în cap că nu e sănătos la minte. Din 2000 până în 2006 a fost diagnosticat în fel şi chip şi i s-au dat medicamente cu pumnul, conform declaraţiilor terapistei sale, Jean Duley.

Adepţii teoriei conspiraţiei spun că, dacă e adevărat ce spune aceasta, Ivins s-a lăsat destul de greu convins că e sociopat! Senatorul republican de Iowa, Charles Grassley, a cerut un raport despre ancheta FBI, care a costat 15 milioane de dolari şi care s-a pierdut urmărind "persoane de interes" care n-aveau nicio legătură cu cazul.

Plus cele 5,82 milioane de dolari pe care "persoana de interes" dr. Steven Hatfill le-a cerut ca despăgubire pentru defăimarea sa, el fiind numit suspect de procurorul general John Ashcroft în august 2002. Casa i-a fost răvăşită de agenţii FBI şi a fost urmărit pas cu pas ani de zile. A fost concediat de la Fort Dietrick şi abia şi-a găsit altă slujbă.

Unde este Phillip Zack?

Jurnaliştii de la "American Free Press" au reconstruit cazul "Dr. Antrax", dezvăluind o serie de amănunte nespeculate de mass-media. Părerea unanimă că Al- Qaida e în spatele atentatelor a fost propagată de anumiţi oameni, scrie ziaristul Mark Glenn.

Unul dintre aceştia era lt. col. Phillip Zack, cercetător la laboratorul de arme biologice de la Fort Dietrick, coleg cu Bruce Ivins, cu Steven Hatfill şi cu doctorul de origine egipteană Ayyaad Assaad. Imediat după atacuri, Phillip Zack a lansat ipoteza că "Ay-rabii au făcut-o", făcând aluzie directă la Ayyaad. Ulterior, acesta a devenit ţinta campaniei concertate conduse de Zack, cu sprijinul altor colegi de la Fort Dietrick.

"American Free Press" dezvăluie că la scurt timp după atentatele "9/11", la baza Marinei din Quantico, Virginia, s-a primit o scrisoare anonimă care îl acuza pe Ayyaad că plănuieşte un atac biologic. Agenţii FBI l-au interogat pe Ayyaad şi i-au arătat şi scrisoarea anonimă.

După anumite detalii conţinute de scrisoare, acesta a spus că numai un coleg de laborator o putea scrie. Atacul cu antrax a venit la scurt timp după anchetarea lui Ayyaad, care, pentru FBI nu a fost niciodată cu adevărat suspect. Însă camerele de luat vederi de la Fort Dietrick l-au surprins pe lt. col. Phillip Zack intrând în laboratorul cu toxine periculoase, la o oră târzie, după program, chiar în secţiunea de unde a fost sustras tipul de antrax folosit ulterior în atentate.

Agenţii FBI au studiat casetele după ce Phillip Zack a fost demascat de "News Story", dar acesta fusese deja concediat din cauza atacurilor rasiale împotriva doctorului Ayyaad. Conform "American Free Press", dr. Steven Hatfill a fost incriminat, încă din noiembrie 2001, de o activistă pe nume Barbara Hatch Rosenberg, doctor în biologie moleculară şi specialist în controlul armelor biologice.

Dr. Rosenberg luase cuvântul la Convenţia asupra Armamentului Biologic şi Toxinelor de la Geneva, acuzând Administraţia Bush că a plănuit atentatele cu antrax pentru a justifica programele militare din domeniul bioterorismului, criticate de Convenţie.

Ea nu fusese invitată la reuniunea de la Geneva, şi chiar a fost condusă la galerie de către organizatorii Convenţiei, dar nu s-a lăsat până nu a strigat ce avea de spus. Campania ei a durat până în 2002, când Ashcroft l-a numit pe dr. Steven Hatcliff ca principal suspect.

Cine l-a "înghesuit" pe dr. Hatfill?

Atunci a recunoscut şi dr. Rosenberg că el este "cercetătorul renumit" la care se referise tot timpul şi că îl ştia din surse militare, dar că principalii vinovaţi sunt cei care l-au pus să comită atacurile, sugerând că fusese un ordin venit de sus.

Tevatura a durat până în decembrie 2002, când trupul biochimistului Don Wiley, de la Harvard, savant de renume mondial, a fost găsit plutind pe Mississippi. Presa a făcut tot felul de speculaţii privind vreo legătură cu "Dr. Antrax", dar nu s-a găsit nimic. Don Wiley a rămas pe lista presei cu sinucideri dubioase ale cercetătorilor din domeniul microbiologiei.

Wiley dispăruse misterios din Memphis, unde a fost găsită maşina lui, cu cheia în contact şi motorul mergând. Verdictul de sinucidere nu a convins pe nimeni. El îşi sunase soţia şi o anunţase că e pe drum, rugând-o să-i pregătească pe cei doi copii (înfiaţi) ca să meargă la parcul de distracţii Graceland! În schimb, a oprit maşina pe un pod, a coborât valvârtej şi s-a aruncat în râu! Spre deosebire de Ivins, nu fusese diagnosticat cu nicio afecţiune mintală.

FBI a revenit la urmărirea asiduă a doctorului Hatfill fără să aibă nicio dovadă împotriva lui. Jurnaliştii de la "American Free Press" consideră că nu se poate închide dosarul "Amerithrax" avându-l pe Ivins ca ţap ispăşitor până când FBI nu lămureşte cine a trimis scrisoarea anonimă care îl incrimina pe dr. Ayyaad Assaad încă dinaintea producerii atentatelor cu antrax, ce căuta lt. col. Phillip Zack în zona interzisă de unde provenea "proba Ames" folosită în atentate, care au fost probele incriminării lui Hatfill şi cine posedă tehnologia de rafinare a antraxului.

Imposibila sinucidere a lui David Kelly

Sinuciderea microbiologului britanic David Kelly, 59 de ani, a fost cea mai mediatizată din seria morţilor suspecte ale experţilor din domeniul bioterorismului. El a fost găsit, pe 17 iulie 2003, cu o venă tăiată, cea ulnară, de la o mână, sprijinit de un copac din pădurea din Southmoor, nu departe de locuinţa sa.

Dr. Kelly era expertul nr. 1 în programele irakiene de dezvoltare a armelor de distrugere în masă şi considerat "sursa anonimă" a ziaristului Andrew Gilligan de la BBC, care susţinea că Bagdadul nu are asemenea arme, stârnind un imens scandal în Marea Britanie. Înainte de a se "sinucide", spusese colegilor că dacă nu reuşeşte să-şi ţină gura, va fi găsit mort într-o pădure, asasinat. "Premoniţia" sa a fost corectă, mai puţin verdictul anchetatorilor!

Michael Shrimpton, avocat britanic specializat în servicii secrete şi terorism, membru al Institutului Internaţional de Studii Strategice, al Institutului Regal de Afaceri Internaţionale, şi al multor altor organisme prestigioase, a analizat, într-un interviu la emisiunea "Alex Jones Show", împrejurările morţii lui Kelly.

El a evidenţiat că pastilele de Co-Proxamol care lipseau din flaconul găsit lângă cadavru nu se regăseau în stomacul lui Kelly şi nici în voma de lângă trupul acestuia.

În mod bizar, Kelly ar fi primul sinucigaş din lume care şi-a crestat vena ulnară, aflată în dreptul degetului mic, mai adânc decât artera radială, şi care a şi murit din cauza asta, mai ales că se afla în spaţiu deschis, unde vasele de sânge sunt supuse vasoconstricţiei, ce împiedică sângerarea masivă. De altfel, nici nu s-a găsit suficient sânge lângă cadavru.

În schimb, de la nivelul pregătirii sale, Shrimpton propune o altă rezolvare a cazului: lui Kelly i s-a făcut o injecţie în vena ulnară cu Dextropropoxytenă şi paracetamol (constituenţii Co-Proxamolului) şi cu un relaxant muscular, Succinylcholine, care se metabolizează în organism şi după deces, "operaţiune" prost mascată, de altfel, de flaconul de Co-Proxamol şi de secţionarea venei ulnare.

Mai mult decât atât, Shrimpton susţine că Succinylcholine este "amprenta" treburilor murdare executate de DGSE, serviciul de securitate francez de externe. Cineva urmărise să "implice" serviciile secrete franceze, care acordau prea multă atenţie demonstrării adevărului: Irakul nu avea arme de distrugere în masă. Ca şi dr. Kelly!

Bilanţ negru: experţii în bioterorism care şi- au pierdut viaţa

În domeniul bioterorismului au existat mai multe dispariţii bizare care nu au fost elucidate în mod credibil. Lista s-ar lungi şi mai mult dacă ar include şi morţile suspecte ale unor cercetători în domeniul nuclear. Toţi aceşti oameni de ştiinţă au un singur numitor comun, în afară de profesie: lucrau în domeniul armelor de distrugere în masă!

Specialistul în microbiologie Benito Que (52 de ani), coleg cu "sinucisul" dr. Wiley, mort în martie 2002, în condiţii neelucidate. Trupul său a fost găsit în parcarea Şcolii Medicale din Miami. Deşi au existat martori care au declarat că l-au atacat patru indivizi, verdictul a fost "cauze naturale".

Microbiologul rus Victor Korsunov (56 de ani), ucis în 2002 în apropierea locuinţei sale din Moscova, aparent într-un jaf.

Experta rusă în microbiologie Tania Holzmayer (46 de ani), stabilită în SUA din 1989, ucisă cu focuri de armă în 2002 de colegul ei, Guyang Huang, care apoi s-a sinucis.

Microbiologul Robert Leslie Burhoff (45 de ani), lovit mortal în noiembrie 2003 de o furgonetă albă, în timp ce se îndrepta spre casă. Maşina a apărut din senin, l-a lovit şi a dispărut, fără ca nimeni să-i poată reţine numărul de înmatriculare.

Experta în biologie nucleară şi biotehnologie Matthew Allison (32 de ani), ucisă în octombrie 2004 de explozia unei maşini.

Expertul în biotehnologie John Clark (52 de ani), cunoscut pentru studiile de clonare care au dus la obţinerea oii Dolly, găsit spânzurat în locuinţa sa, în august 2004, într-o aparentă sinucidere.

Expertul în microbiologie Larry Bustard (53 de ani), mort din cauze necunoscute, în iulie 2004. În timpul atacurilor cu antrax din 2001, Bustard a creat o spumă care a curăţat de sporii de antrax clădirea Congresului şi redacţiile ziarelor care primiseră scrisorile cu antrax.

Expertul în microbiologie William McGuire (39 de ani), ucis în mai 2004. Trupul său a fost secţionat şi găsit în trei valize care pluteau în golful Chesapeake.

Microbiologul Richard Stevens (54 de ani), mort în ianuarie 2004. Verdictul: s-a sinucis pentru că nu a putut face faţă stresului provocat de secretul profesional!

Dr. Geetha Angara (43 de ani), decedată în februarie 2005. Trupul ei a fost găsit într-un tanc de apă gol, la centrala de apă din Totowa, unde victima se dusese ca să ia o probă de apă.

Microbiologul rus Leonid Straciunski, care tocmai voia să facă o vizită în SUA, omorât în 2005, în camera sa de hotel, aparent într-un jaf.

Dr. Douglas James Passaro (43 de ani), renumit epidemiologist american, mort în condiţii neelucidate (cauza morţii: necunoscută), în februarie 2005.

Biochimistul american de origine coreeană Jeong H. Im, mort în ianuarie 2005, înjunghiat de mai multe ori, într-un aparent jaf.