Banii Europei ne ajung doar pe sfert

În biroul lui Sergiu Celac, din cadrul Centrului Naţional de Dezvoltare Durabilă, ne întâmpină aliniate câteva bibliorafturi care conţin, adunate, circa o mie de pagini. Acestea constituie baza Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă, o lucrare pe care România s-a angajat să o prezinte Comisiei Europene până la sfârşitul anului. Practic, documentul ar trebui să stea la baza elaborării politicilor de către viitoarele guv

Sunteţi aproape de a finaliza Strategia de Dezvoltare Durabilă a României. De unde ştim că nu va rămâne într-un sertar ca şi alte planuri abandonate din cauza priorităţilor  de moment?

Eu nu m-aş fi înhămat la acest exerciţiu dacă nu aveam certitudinea că va avea o finalitate. Elaborarea unei strategii naţionale de dezvoltare durabilă este un angajament pe care ni l-am asumat în calitate de membru al Uniunii Europene. Şi avem de raportat oficial o dată la 2 ani, la Comisia Europeană, despre stadiul îndeplinirii acestui angajament. Noi propunem ca raportarea să se facă asupra implementării în fiecare an şi în faţa Parlamentului României.

Să nu se întâmple la fel ca şi cu aderarea - am bifat-o şi am terminat-o.

 Nu, pentru că avem obligaţia să raportăm asupra a ceea ce s-a făcut. Implementarea acestei strategii nu este la cheremul oricărei guvernări  din România. Este o obligaţie de stat membru al Uniunii Europene, cu excepţia cazului în care suntem daţi afară sau ieşim noi din Uniunea Europeană. Deci strategia nu va muri.

De exemplu, ne sancţionează dacă rămânem în urmă cu dezvoltarea infrastructurii, fiindcă nu suntem capabili să atragem fondurile pe care tot ei ni le pun la dispoziţie?

Da, dar aici avem şi o altă problemă, despre care se vorbeşte mai puţin: fondurile pe care le vom putea accesa din partea Uniunii Europene plus suplimentele bugetare din resurse proprii de la bugetul de stat şi din bugetele locale acoperă între 25%-35% din necesar pentru următorii 7 ani.

Şi restul?

Ei bine, despre asta se vorbeşte foarte puţin şi de aceea am aşteptat ocazia acestui interviu ca să vă spun o indiscreţie. Pentru completare există trei posibilităţi la care putem să ne gândim. Prima: mărirea îndatoririi externe. Aici mai avem o marjă, mai ales la datoria publică. În cazul României, această datorie este foarte mică, deci putem să ajungem la 60% din PIB grad de îndatorare. Dar şi asta comportă nişte riscuri. A doua cale este, mai ales pentru utilităţi, acordarea unor concesiuni în condiţii competitive cu cele similare din alte ţări.

Dar piaţa de capital, mai ales în urma turbulenţelor pe pieţele financiare internaţionale, va fi din ce în ce mai strânsă, iar condiţiile de creditare vor fi tot mai grele. Factorul de risc, ratingurile vor conta foarte tare şi probabil că printre victime vor fi economiile emergente care nu dispun de resurse de hidrocarburi şi materii prime semnificative. Ca să pui mâna pe banii aceştia trebuie să fii competitiv prin ofertă. Adică să faci să vină aici capitalurile pentru că aici vor reuşi să câştige mai mult. Deci, să putem oferi concesiuni în condiţii mai avantajoase în România decât în altă parte.

 Este şi asta o cale de acoperire a deficitului de capital investiţional de care avem nevoie ca să ajungem la nivelul angajamentelor de stat membru. Şi a treia cale este dezvoltarea parteneriatelor public-private. Iar aici, din păcate, suntem întârziaţi cu adoptarea unei legislaţii prietenoase. Vedeţi că avem deficit de finanţare în multe domenii  şi trebuie ca viitorul guvern să dovedească imaginaţie şi creativitate pentru a atrage resursele necesare îndeplinirii angajamentelor noastre.

Care ar fi domeniile-cheie?

Unul ar fi infrastructura, inclusiv cea de mediu - aducţiuni de apă potabilă, prelucrarea apelor uzate, depoluare, conversia şi valorificarea deşeurilor. Apoi este capitolul energie. Şi aici mă refer în special la găsirea unor surse noi şi regenerabile de energie. Aici este de fapt marea rezervă a României, în reducerea intensităţii energetice şi în eficienţa energetică.

Aceasta e cea mai mare rezervă, şi nu gazul din Rusia?

Da, iar marja de câştig pe care o avem aici este uriaşă. 

Sunt bani mulţi, pare enorm pentru România, dar nu e de ajuns ca să ne îndeplinim obligaţiile asumate prin tratatul de aderare

Sergiu Celac,
diplomat

Liderii de partide să ne spună de unde vor găsi fondurile

Ştiţi ce faceţi dumneavoastră în momentul acesta? Distrugeţi un mit popular, fiindcă toată lumea crede că miliardele de euro pe care UE ni le-ar putea da în următorii ani ne vor ajunge să ne rezolvăm problemele.

Sunt bani mulţi, pare enorm pentru România, dar nu e de ajuns ca să ne îndeplinim obligaţiile asumate prin tratatul de aderare.

Au venit la instituţia dumneavoastră lideri de partide, care fac acum programele şi promisiunile electorale, să vă ceară părerea?

Eu vorbesc în calitate de băiat cu pixul. Şi pentru că v-am dat şi nişte cifre, fie şi aproximative, sper ca ceea ce publicaţi dumneavoastră să fie un stimulent suplimentar ca în perioada preelectorală partidele politice, care vin cu programe ale viitoarei guvernări, să găsească şi mijloacele de finanţare. Să spună: ne propunem asta şi iată de unde ne vor veni banii.

Dar toată lumea invocă aceste 23 de miliarde de euro. De aici se fac promisiunile. Şi acum veniţi dumneavoastră şi spuneţi că asta e doar o felie din necesar...

Exact. Vă dau un exemplu concret, în materie de apă potabilă. Ne propunem ca toţi locuitorii din satele şi oraşele României să aibă acces la apă cu un conţinut de microorganisme şi substanţe chimice la standarde europene, plus canalizare, plus tratarea apelor uzate şi reziduale şi redarea în circuit a apei cât mai curate, în râuri şi lacuri. Ei bine, pentru toate acestea, din fonduri europene plus bugetul de stat şi bugetele locale sunt prevăzuţi circa 3,27 miliarde de euro până în 2013.

Bani mulţi!

Da, dar calculele arată că pentru rezolvarea acestei probleme la nivelul standardului european este nevoie de o investiţie de 19 miliarde euro. Deci, de unde luăm încă  vreo15 miliarde şi ceva de euro?

Poate o vor spune liderii de partide acum, în campania electorală.

Să ne spună! Noi, cu mintea noastră puţină, cu colegii economişti şi savanţi, am ajuns la concluzia că sunt aceste trei izvoare: îndatorarea externă, concesiuni în condiţii competitive şi parteneriat public-privat. ;

„Totul s-a schimbat la Marea Neagră“

Sunt o persoană implicată în problematica Mării Negre de mulţi ani. În ‘97 după ce mi-am încheiat misiunea la Londra, am fost într-o misiune specială în zona Mării Negre şi Asiei Centrale. M-am întâlnit cu toţi miniştrii de externe din aceste ţări. A rezultat un raport identificând interesele României şi modul în care ele pot fi promovate.

 Evenimentele din august 2008 schimbă însă tabloul. Este o situaţie nouă care necesită răspunsuri noi şi trebuie să învăţăm să navigăm în ape tulburi. În bazinul Mării Negre se află două categorii de ţări. Sunt unele care îşi văd viitorul în legătură cu valorile comunităţii europene şi atlantice.

Şi există alte ţări care, din motive pe care nu le chestionăm pentru că sunt ţări la fel de suverane, îşi văd viitorul altfel. Aceasta este o realitate. Nu e vorba despre un nou război rece, dar  există nişte viziuni diferite asupra viitorului şi trebuie să găsim modalităţile de convieţuire, dacă se poate reciproc avantajoase. Abia atunci vom putea avea o viziune strategică coerentă bazată pe ceea ce aş numi interes european comun.

România, ţară cu o economie imprevizibilă

 Ne vor afecta noile turbulenţe şi pe pieţele financiare?

 În mod sigur criza financiară se va reflecta în economia reală.

Cineva spunea că nu e o problemă, cumpărăm case ieftine în America!

 E o sugestie doar pentru cei care dispun de cel puţin 50.000 de euro sau 80.000 de dolari în acest scop. Nu vreau să comentez... Numai că aceasta nu rezolvă problemele României. Care sunt economice, sociale şi ecologice în măsură egală. Există această sfântă treime a dezvoltării.

Dacă neglijezi partea economică nu ai cu ce finanţa mediul. Dacă finanţezi mediul şi neglijezi partea socială, e explozie socială. Undeva trebuie găsit un echilibru. Adevărul este că România consumă mai mult decât produce, iar ceea ce consumă este prost şi neeconomic.

Dar avem o creştere spectaculoasă!

Am citit un foarte recent studiu al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Acolo sunt categorisite trei grupe de ţări din aria de operare a BERD. Sunt ţările care au resimţit deja efectele turbulenţelor. Şi asta se referă la ţările baltice şi la unele ţări din zona balcanică.

Există ţări, din a doua categorie, care dispun de resurse valorificabile, în special hidrocarburi. Şi există ţări care desfid legea gravitaţiei, care în ciuda unei conjuncturi merg în sus când ar trebui să se ducă în jos. Şi nimeni nu identifică în modul de dezvoltare a acestor ţări, pe termen scurt şi mediu, pericole reale de prăbuşire. Şi una dintre aceste ţări e România. Asta spune Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

 Dar nici ei nu pot să prevadă ce se va întâmpla?

 Nimeni nu poate. Deşi s-au luat multe Premii Nobel, ştiinţa economică este încă în bună măsură ghicit în cafea. Probabil cel mai bun exemplu este al celui mai mare crah financiar înaintea celui de acum, de acum vreo opt-nouă ani cu banca de investiţii pe termen lung, care a fost creată în Statele Unite de trei câştigători ai Premiului Nobel pentru economie. Şi care s-a prăbuşit  îngrozitor. Deşi avea nişte formule de modelare matematică pe care ei le considerau imbatabile.  ;

Adevărul este că România consumă mai mult decât produce, iar ceea ce consumă este prost şi neeconomic

Sergiu Celac,
diplomat

Este momentul reconsiderării sistemului internaţional

1 Miza mai largă a Mării Negre.  În privinţa Mării Negre,  soluţiile vechi nu se mai aplică. Care sunt  cele noi? Încă nu ştiu. Pe 10-11 octombrie voi participa la reuniunea Black Sea Task Force, la Ankara, împreună cu colegii turci, cu reprezentanţi ai gândirii academice şi analişti politici de elită din mai toate ţările zonei Mării Negre, dar şi din Statele Unite şi Uniunea Europeană. Pe 17 octombrie, Parlamentul European organizează o dezbatere exclusivă pe viitorul Mării Negre.

 Vom vedea ce va ieşi. Oricum, pentru a avea o viziune realistă, Marea Neagră trebuie legată de Marea Caspică şi Asia Centrală. Acolo sunt hidrocarburi, uraniu, minerale utile, bumbac şi acolo sunt pieţe de câteva zeci de milioane de oameni.

2  Politicile europene. În Europa, din diferite motive, ultimii doi, trei ani indică o tendinţă deloc salutară de renaţionalizare a politicilor. Am asistat la o seamă de înţelegeri separate făcute de unele ţări importante din Uniunea Europeană, care cu greu pot fi încadrate în conceptul de interes comun.

Este semnificativ în această privinţă că directorul Agenţiei Internaţionale pentru Energie, un japonez, (n.r. - Nabuo Tanaka), a atras atenţia Uniunii Europene că dacă nu vorbeşte într-un glas va pierde. Şi aici e vorba nu numai de energie, dar şi de poziţia în negocierile rundei a doua la Organizaţia Mondială a Comerţului, de schimbările climatice, de ce urmează după Kyoto.

3  Totul trebuie regândit. Noi trăim cu sistemul financiar care s-a construit la Bretton Woods la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Noi trăim cu o Cartă ONU care a fost făcută de învingătorii din cel de-al Doilea Război Mondial. Dar între timp s-a mai consumat un război. Avem alt tablou.

Ne aflăm într-un moment de reflecţie şi recroire. Din acest punct de vedere, ca sfidare intelectuală, pentru oameni care au o aplecare spre creativitate în marea politică este un moment paradiziac! Totul este de regândit în momentul de faţă.