Cine va aplica strategia de postaderare a României?

Obiectivele de dezvoltare, atingerea standardelor europene, identificarea unor surse noi de energie sau diminuarea decalajelor faţă de UE sunt adresate tuturor, dar sancţiunea pentru o eventuală

Obiectivele de dezvoltare, atingerea standardelor europene, identificarea unor surse noi de energie sau diminuarea decalajelor faţă de UE sunt adresate tuturor, dar sancţiunea pentru o eventuală neîndeplinire nu revine nimănui

Ziarul "Adevărul" a intrat în posesia formei finale complete a Strategiei postaderare a României, proiect care trebuia să fie adoptat în această vară, dar a rămas împotmolit în sertarele birocraţiei. La o primă privire, se disting o serie de obiective mai mult decât optimiste, a căror îndeplinire nu revine cuiva anume - statului, pieţei, firmelor, partidelor politice sau cetăţenilor.

Principalul deziderat al autorilor acestei strategii pare să fie diminuarea disparităţilor existente acum între România şi media Uniunii Europene, din toate punctele de vedere.

Textul integral al Strategiei se întinde, cu tot cu diversele tabele statistice, pe câteva sute de pagini. Începe cu o evaluare a României la data aderării, continuă cu principalele "direcţii strategice" de dezvoltare şi se încheie cu un capitol numit "Poziţionarea strategică faţă de temele europene".

Decalajele dintre România şi UE sunt abordate atât în evaluarea stării generale la data aderării, cât şi la trasarea direcţiilor strategice. Perioada de după aderare este împărţită în două etape: 2007-2013, respectiv 2014-2020. Pentru cea din urmă durată s-a trasat un obiectiv cu nume pretenţios, respectiv "România, stat membru performant al UE".

Cum se vor diminua decalajele structurale

Cine va trebui să facă ceva pentru realizarea acestui obiectiv nu este clar, dar ce trebuie făcut e relativ bine structurat. În schimb, nu se ştie cui vor reveni meritele pentru îndeplinirea dezideratelor, dar nici pentru neîndeplinirea lor nu s-a stabilit un responsabil.

Principalele direcţii de acţiune în vederea reducerii decalajelor economice existente între România şi media UE ar fi dezvoltarea infrastructurii, îmbunătăţirea capitalului uman, consolidarea economiei de piaţă, promovarea cercetării-dezvoltării, creşterea atractivităţii mediului de afaceri, perfecţionarea pieţei muncii, stimularea competitivităţii. Consemnăm, în continuare, câteva exemple.

În transporturi se va pune accent pe axele prioritare de conexiune cu marile căi rutiere, feroviare, aeriene şi navale din Europa, aşa-numitele "reţele TEN-T". Iar infrastructura de comunicaţii IT se va dezvolta astfel încât să permită "efectuarea, până în 2012, a tranziţiei de la televiziunea analogică la cea digitală".

În domeniul energiei, este prevăzut un "mix de politici" prin care se va realiza "întărirea poziţiei strategice în regiune" şi participarea activă la parteneriatul energetic UE-Rusia.

Dezvoltarea capitalului uman presupune, potrivit autorilor Strategiei, "o atentă reformare a sistemului de învăţământ pe baza conceptului de educaţie şi pregătire profesională continuă".

Pentru consolidarea economiei de piaţă, elementul central al reformelor rămâne regimul proprietăţii, prioritară fiind accelerarea privatizărilor, în special a celor din sectorul producţiei de energie şi gaze, concomitent cu stimularea burselor regionale de comercializare. Se mai preconizează, de asemenea, reducerea costurilor cu intrarea pe piaţă, prezenţa şi ieşirea de pe piaţă a firmelor.

Cercetarea-dezvoltarea trebuie să aibă un impact în economie din ce în ce mai ridicat, fapt care s-ar putea realiza prin aprofundarea parteneriatelor dintre firme, universităţi şi institute de cercetare.

Atractivitatea mediului de afaceri presupune respectarea unor principii precum stabilitatea, predictibilitatea regimului fiscal, riscul minim, garantarea activităţilor economice, judecarea cu prioritate a disputelor comerciale, flexibilitatea pieţei forţei de muncă - principii despre care se vorbeşte în mai toate strategiile, dar care nu se aplică decât sporadic...

Pentru perfecţionarea pieţei muncii, Strategia prevede, între altele, "reducerea impozitării muncii" (!) şi "reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie", priorităţi preluate din Agenda Lisabona. Pentru anul 2010, obiectivul naţional este atingerea unei rate totale de ocupare de 58%.

În vederea pregătirii convergenţei către moneda euro, politicile economice şi monetare trasate prin Tratatul de la Maastricht sunt integral preluate în Strategia postaderare a României.

Trecerea la euro - pe 1 ianuarie 2014

Criteriile de convergenţă sunt: n un deficit bugetar care să nu depăşească 3 procente din PIB; n o datorie publică totală mai mică de 60% din PIB în anul adoptării monedei unice; n un curs de schimb stabil, fără devalorizări unilaterale faţă de euro mai mari de 2,25% timp de cel puţin doi ani; n o rată a inflaţiei care să nu depăşească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale inflaţia medie a celor mai performante (la acest indicator) trei state din UE; n o rată a dobânzii la titlurile pe zece ani care să nu depăşească cu mai mult de două puncte procentuale dobânda medie a celor trei state definite mai sus.

Pe termen mediu, autorităţile îşi propun coborârea ratei medii anuale a inflaţiei sub nivelul de 3% şi intrarea în mecanismul ratelor de schimb ERM II în anul 2012, urmând ca adoptarea euro să se realizeze în 2014.
Textul integral al Strategiei post-aderare a României va fi postat pe site-ul ziarului "Adevărul", www.adevarul.ro

>> Infrastructura de comunicaţii IT se va dezvolta astfel încât să permită efectuarea, până în 2012, a tranziţiei de la televiziunea analogică la cea digitală

Extras din Strategia de postaderare a României

Ce trebuie făcut pentru utilizarea eficientă a fondurilor europene

stabilirea de programe şi/sau planuri naţionale de acţiuni publice care să surprindă corect căile de micşorare a decalajelor României faţă de UE, acceptabile la Bruxelles;

elaborarea documentaţiei proiectelor în conformitate cu regulile comunitare pentru eligibilitate;

crearea instituţiilor naţionale de interfaţă cu cele comunitare, prin care să se asigure comunicarea argumentării deciziilor de finanţare şi operaţionalizarea acestora;

crearea instituţiilor care fac posibil transferul de resurse financiare comunitare către cei angajaţi în realizarea proiectelor;

rezervarea de resurse publice sau atragerea de resurse financiare private pentru asigurarea proporţiilor de cofinanţare impuse de UE, după caz;

proceduri de monitorizare a realizării economice şi financiare a proiectelor.

58% rata de recuperare

reprezintă ţinta stabilită pentru anul 2010 în ceea ce priveşte gradul de activare a forţei de muncă pe piaţa românească