Vestitorii Naşterii Domnului

Dubaşii din zona Banatului bat tobele la unison şi strigă urări

Românii păstrează cu sfinţenie obiceiuri strămoşeşti care preced Sărbătorile de iarnă. Majoritatea tradiţiilor din preajma Crăciunului au origini precreştine, însă ele au fost adoptate şi adaptate de credincioşii ortodoc şi şi de cei catolici.

În fiecare an, în Ajunul Crăciunului, tinerii satelor din Munţii Apuseni merg din casă în casă la colindat. Starostele îşi adună junii pe care i-a învăţat de-a lungul anului colinde vechi şi strigături noi şi pornesc la drum. Prima vine la colindat ceata femeilor măritate. Îmbrăcate în port popular, ele cântă colinde învăţate de la înaintaşele lor. „Costumele le-am moştenit de la bunici. „Le-am păstrat cu sfinţenie şi le vom lăsa copiilor noştri", spune Silvia Mariş, una dintre colindătoarele de la Mărişel, judeţul Cluj. După ceata femeilor, vine timpul junilor. În frunte cu starostele lor, tinerii se apropie de fiecare casă pe care o colindă în ritm de tobă şi suflătoare. La final, gazdele îşi cinstesc oaspeţii cu ţuică de prune, cozonac, cârnaţi, mere şi nuci. După ce şi-au făcut datoria de cântăreţi şi dansatori, junii se retrag la casa unuia dintre ei, unde petrec până în zori.

Ardelenii merg cu „turca"

Unul dintre obiceiurile specifice Transilvaniei este turca, o formă de colindat precreştină care avea rolul de a alunga spiritele rele. „Ceata feciorilor merge cu turca. Specific zonei Clujului este numărul turcaşilor de patru până la şapte cel mult, mai mic decât obiceiul similar din Moldova. Un tânăr nu trebuie să meargă cu turca mai mult de trei ani la rând", spune etnograful Ioan Toşa, de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Tânărul care se îmbracă în turcă este învelit într-un pled de lână, astfel încât să nu fie recunoscut, iar capul turcii este din lemn, cu cioc. Turca are şi coarne cu clopoţei şi este ornată cu fâşii de hârtie creponată.

Citiţi şi:

Episcopul ortodox Sofronie Drincec primește colindători doar cu programare

Minuni din gheaţă în Belgia

Abordaţi cu calm problemele de Crăciun

O altă deosebire, faţă de capra din Moldova, este un personaj: goţoiul sau mutul, care însoţeşte colindătorii cu turca. Acesta este mascat şi îmbrăcat în haine rele, iar în spate are o pungă cu cenuşă şi un topor din lemn. Atât rolul turcii, cât şi cel al goţoiul este jucat de flăcăii mai săraci din sat, pentru că au şansa să mai câştige un ban de la colindat.

Piţărăii poartă măşti fioroase

Sătenii din comunele gorjene Cloşani, Motru Sec şi Călugăreni se laudă cu un obicei nemaivăzut în Oltenia şi în nicio altă parte a ţării - „piţărăii". Din alaiul de piţărăi fac parte tot felul de creaturi stranii. Tinerii care au împlinit vârsta majoratului se costumează cu măşti făcute chiar de ei, din diferite piei de animale. Acest obicei este păstrat cu sfinţenie şi transmis întocmai din generaţie în generaţie, în satele din comuna Padeş.

„Ne-am născut cu el, şi la fel bunii şi părinţii noştri. Am întrebat şi bătrânii din sat şi tot la fel se practica acest obicei. Sunt măşti de capră, alţii şi-au luat din piele de vânat, de lup sau vulpe. Mascaţii poartă tălăngi la picioare pentru a face cât mai mult zgomot, totul pentru a alunga răul din sat", a explicat Carmen Sarcină, o gorjeancă de 43 ani, care conduce Ansamblul folcloric Roua din Cloşani. Piţărăii primesc colaci, nucă, mere şi biscuiţi. Celor mai mari li se mai oferă vin şi ţuică fiartă. Seara se face o horă a satului, unde toţi băieţii îşi dau jos măştile.

Dubaşii, colindătorii gălăgioşi

Sute de tineri şi bătrâni îmbrăcaţi în straie populare pornesc, an de an, în paradă prin centrul Timişoarei chiuind şi urând trecătorilor de bine. Din tot cortegiul se remarcă dubaşii, tineri băieţi care bat tobele la unison şi strigă cântece tradiţionale: „Colindăm pe la toate fetele, pe la fetele cuminţi care ascultă de părinţi. Tot pe loc, pe loc, pe loc, să răsară busuioc".

Aproape 20 de tineri, îmbrăcaţi în cămăşi brodate şi izmene albe, cu veste de lână şi „căiţe" pe cap, cu brâuri colorate, bat de zor tobele. Ei sunt Dubaşii din Tomeşti. „Doar feciorii sunt dubaşi. Eu mă însor acum şi de la anul nu o să mai fiu. Aşa a fost şi tata şi bunicul", a povestit Dorel Gheju (20 de ani). Băieţii se pregătesc cu cel puţin o lună înainte pentru colindat. „Colindăm, mergem, jucăm căluşarul, hora, jocul dubelor, inclusiv capra de Crăciun", a povestit Darius Lazăr (15 ani), unul dintre cei mai tineri dubaşi de la Tomeşti.

Pentru locuitorii din Mărginimea Sibiului, în a patra zi de Crăciun, cetele de juni şi junese, de la Jina până la Boiţa, dar şi invitaţii din judeţele învecinate se întâlnesc la Sălişte. „Întâlnirea Junilor" este un prilej ideal de a prezenta portul popular şi jocurile tradiţionale şi de a aduce urările specifice sărbătorilor de iarnă. Anul acesta, manifestarea începe la ora 12.00, cu o paradă a portului popular.

Mascaţii se bat la Ruginoasa

Tradiţionala încăierare din localitatea ieşeană Ruginoasa de la sfârşitul anului a devenit cunoscută în întreaga ţară din cauza victimelor, care ajung cu capetele sparte la spital. În preajma Anului Nou, tinerii din satele Dumbrăviţa şi Ruginoasa dotaţi cu măşti tradiţionale şi bâte se încaieră pentru a alunga spiritele rele. În fiecare an, pe 31 decembrie, de la primele ore ale dimineţii, are loc tradiţionala încăierare dintre „deleni", cei care locuiesc în deal, şi „văleni", cei care au case în centrul comunei, la care participă peste 1.000 de persoane. Potrivit tradiţiei, câştigătorii bătăliei au dreptul de a organiza balurile din sat, dar şi de a solicita întâlniri cu fetele nemăritate. Însă unul dintre cele mai spectaculoase şi mai cunoscute jocuri din zona Moldovei este „Ursul". Îmbrăcat cu o blană, ursarul le face urări de bine celor care-l primesc în casă. ; Material realizat cu sprijinul redacţiilor „Adevărul de Seară"

„Hâzii" încheie colindatul

Sătenii dintr-o mică localitate din judeţul Bistriţa-Năsăud, Chintelnic, pornesc la colindat pe uliţele satului şi în ajun de Bobotează. În seara de 5 ianuarie, bărbaţii, femeile şi copiii din Chintelnic îşi pun măşti cu chipuri urâte şi umblă pe la casele oamenilor. Gospodarii le deschid uşile larg, îi primesc în casele gătite de sărbătoare şi îi servesc cu prăjituri şi băutură. Cel mai adesea, băieţii se deghizează în fete, iar tinerii formează un alai de nuntă. Bătrânii îşi aleg în schimb ca temă predilectă de costumare „moartea".

"Obiceiul Hâzilor era un bun prilej ca membrii comunităţii să se întâlnească din nou."
Emilia Bumb etnolog