Succesele guvernării prin crize

depăşind sută la sută. şeful PNG şi-a sporit popularitatea cu şapte procente, după cum arată rezultatele celei mai recente cercetări INSOMAR, şi s-a instalat în fotoliul de lider al

depăşind sută la sută. şeful PNG şi-a sporit popularitatea cu şapte procente, după cum arată rezultatele celei mai recente cercetări INSOMAR, şi s-a instalat în fotoliul de lider al Opoziţiei. Dacă Steaua mai câştigă şi Liga Campionilor, se încheie lucrarea. La polul opus, Mona Muscă s-a prăbuşit cu 13 procente, dovedind cât de volatil este capitalul de încredere al unui politician. Între cele două extreme, lucrurile băltesc, căpătând mirosul mâlului şi culoarea verde de la mătasea broaştei. Marile scandaluri, luptele pe viaţă şi pe moarte, coliziunile dintre preşedinte şi premier, dezbaterile privind împărţirea puterii în stat se văd prea puţin de la nivelul străzii. Alianţa D.A., declarată răpusă din cauză de schizofrenie politică, strânge 44 la sută din opţiunile electoratului, Traian Băsescu continuă în stilul său neschimbat, Geoană câştigă câteva procente, dar PSD - nu, PNL recuperează uşor din diferenţa faţă de PD, în timp ce democraţii par să se fi înscris pe o pantă uşor descrescătoare. Preşedintele plăteşte şi el cu câteva procente preţul uzurii la putere, mai ales că şeful statului nu s-a cruţat deloc de la preluarea mandatului: a lansat teme grave, a vorbit despre tot ceea ce se întâmplă în ţară, a dat verdicte, dar rezultate concrete a obţinut mai puţine. Însă înjurăturile care încreţesc ca o briză uşoară suprafaţa bălţii cam de două ori pe zi, dimineaţa - când se face agenda publică şi seara - când se trag concluziile, nu mai au darul să capteze interesul oamenilor. Conflictul Băsescu-Tăriceanu a devenit banal. Nu mai reprezintă nici măcar o ştire. Nu îngrijorează pe nimeni. Oamenii îşi dau seama că viaţa lor depinde de ei înşişi şi mai puţin de bârfele din sferele politice. Atmosfera zugrăvită sumbru în termeni ca instabilitate, criză, iresponsabilitate otrăveşte relaţiile la nivelul puterilor din stat, dar populaţia a învăţat să nu se mai împiedice în astfel de făcături. Cercetările sociologice arată schimbări de mentalitate importante. Oamenii îşi dau seama că tot ceea ce trebuie să ceară de la guvernanţi şi de la clasa politică, în general, este să-i lase să-şi câştige traiul, să le pună cât mai puţine piedici. De restul se ocupă fiecare. Abordările alarmante din discursurile politice nu mai au ecou. Starea de spirit a oamenilor este definită, în limbajul celor care se ocupă cu astfel de evaluări, drept "speranţă bine temperată". După foarte mulţi ani, românii au început să privească viitorul cu mai puţin scepticism. Statisticile arată evoluţii macroeconomice remarcabile despre care, în anii `90, nu ar fi îndrăznit să vorbească nimeni, pentru că ar fi fost indecent. Dar nici guvernul, nici premierul Tăriceanu, nici preşedintele Băsescu nu capitalizează în dreptul lor aceste succese. Din contră, Executivul, şefia guvernului şi preşedinţia sunt amendate în percepţia populaţiei privind gradul de satisfacţie faţă de activitatea acestor instituţii. Guvernarea prin crize a reuşit să-i facă pe oameni să ia distanţă faţă de cei care joacă pe scenă, cărora încep să le trimită notele de plată pentru costul biletelor.