Sibiu: Iulian Boboia, maestrul diamantului

Zi de zi taie sticlă şi montează geamuri. În atelier sau la domiciliul clienţilor, munca lui este una de profesionist, Iulian Boboia fiind unul dintre cei mai respectaţi meseriaşi din branşă.

Este de o calmitate proverbială şi are câte un zâmbet pentru fiecare client. Nu vorbeşte nimic nelalocul lui, din înţelepciunea-i caracteristică şi experienţa de viaţă având câte un sfat ori o vorbă bună pentru fiecare. Este ardeleanul tipic, ba mai mult, s-a născut în Ţara Moţilor, pe Valea Arieşului, iar asta înseamnă că respectul pentru valori precum familie, tradiţie ori muncă este bine înrădăcinat.

Din lăcătuş mecanic a ajuns geamgiu
Iulian Boboia este de aproape zece ani geamgiu pe strada 9 Mai. Nu ştia prea multe lucruri despre sticlă atunci când s-a angajat la atelierul de geamuri, rame şi oglinzi, dar asta nu l-a oprit să accepte noua provocare care apăruse în viaţa lui. Era prin anul 1999 când a fost disponibilizat de la întreprinderea unde lucrase mai bine de 23 de ani ca lăcătuş mecanic. „N-a fost o plăcere să plec de acolo după atâţia ani, dar asta a fost situaţia, nu aveam ce face. După ce m-au disponibilizat am venit aici, unde lucrez de aproape zece ani. Locuiam în zonă şi ştiam că la momentul respectiv atelierul are nevoie de un geamgiu. Nu ştiam prea multe despre sticlă, mai văzusem prin fabrică cum se face. A trebuit să învăţ din mers, de la colegi, şi m-am acomodat repede”, îşi aminteşte Iulian Boboia.

„Am mai spart câte un geam la început...”
Ca în orice meserie nouă, pe care începi s-o deprinzi, Iulian a întâmpinat greutăţi. Au fost incidente cu geamuri sparte, oglinzi fisurate ori tăieturi şi răni deschise, că, până la urmă, lucrul cu sticla nu este chiar floare la ureche aşa cum pare din exterior. „Am mai spart câte un geam, m-am mai tăiat la degete...”, spune şăgalnic geamgiul. Nu încape vorbă, îi place foarte mult ce face, dar spune că oricând, la nevoie, se poate reprofila. La atelier face mobilier, şlefuiri, găuriri cu o mulţime de tipuri de stică, de grosimi diferite. Toate, odată finalizate, îi dau o satisfacţie enormă, chiar dacă şi-a intrat de mulţi ani în ritm şi le face pe toate cu o mână sigură de expert. „Şi tăiatul, şi prelucratul îmi dau satisfacţii. Când vezi că iese ce ţi-ai propus, te încearcă o bucurie mare”, povesteşte omul. Lucrul în atelier este plăcut dar cel mai mult îl încântă să lucreze pe teren, direct la client acasă. În cei zece ani de activitate în acest domeniu, a intrat în sute de case, hoteluri, pensiuni ori instituţii unde a montat geamuri şi oglinzi.

Joacă table şi găteşte mâncare ardelenească
Are o familie frumoasă şi armonioasă şi chiar acum, după aproape trei decenii de căsnicie, face piaţa doar împreună cu soţia. Iar de la gătit, niciodată nu s-a tras înapoi. „Aşa am obişnuit dintotdeauna, să mergem împreună la cumpărături. Îmi place să ajut la treburi prin casă, şi chiar gătesc, de ce să nu gătesc. Fac ciorbe, tocăniţe, fripturi, îmi iese orice. Gătesc mai ales când ne strângem cu toţii”. Seara, mai joacă table cu vecinii dar nu merge niciodată în Parcul Astra, să joace acolo, pentru că, aşa cum spune, o să aibă destulă vreme să facă asta la pensie. Priveşte cu drag emisiunile TV de divertisment iar vara, când merge la părinţi, doarme numai în şură, pe fân proaspăt cosit. „Miroase foarte plăcut, îmi aduce aminte de copilărie”.

Îi place să meargă acasă, în Apuseni
Cel mai mult îi place să meargă în Munţii Apuseni, pe Valea Arieşului. „Îmi place acolo pentru că este foarte linişte. Pe Valea Arieşului sunt zone foarte frumoase, mergem de câteva ori pe an. De Sfintele Sărbători de Paşti pentru mergem acasă, la părinţii mei, la Poşaga de Sus, în judeţul Alba. Noi suntem şapte fraţi iar când mergem toţi cu familiile acasă ne strângem peste 30 de persoane.”.