Praf în ochi

condamne un preşedinte pentru că vorbeşte mult prin bodegile patriei. şeful statului are dreptul constituţional să facă politică la un pahar de vorbă, unde vrea şi cu cine vrea. Tonul grav

condamne un preşedinte pentru că vorbeşte mult prin bodegile patriei. şeful statului are dreptul constituţional să facă politică la un pahar de vorbă, unde vrea şi cu cine vrea. Tonul grav al preşedintelui PC, Dan Voiculescu, folosit pentru a anunţa începerea demersurilor în vederea suspendării lui Traian Băsescu, încearcă să dea greutate unui act politic lipsit de substanţă. Pornit în cruciadă împotriva şefului statului, liderul conservatorilor nu este urmat de nimeni, nici măcar de peremiştii lui C. V. Tudor. Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie cu votul majorităţii senatorilor şi deputaţilor, dacă se constată că a săvârşit fapte grave, care încalcă prevederile constituţionale. Mai există o cale pentru a-l putea scoate pe şeful statului din funcţie: punerea sub acuzare pentru înaltă trădare, decizie care se ia tot în parlament, dar cu o majoritate de două treimi. Or, până acum, cel mai mare păcat constituţional al lui Traian Băsescu ar fi că pune sifon în vin atunci când face planuri politice. Îngrijorătoare este însă lejeritatea cu care se lansează teme de maximă gravitate. Numai să aduci vorba despre suspendarea din funcţie a preşedintelui, omul cu cea mai mare legitimitate din ţară, conferită prin votul popular, este în sine un gest de maximă responsabilitate politică. Să strângi voturi în parlament, cu atât mai mult. În mod paradoxal, asemenea acţiuni fără niciun temei solid nu fac decât să-l pună în avantaj pe Traian Băsescu şi să-i uşureze acţiunile neortodoxe, presupunând că şeful statului ar avea intenţii de a-şi depăşi prerogativele constituţionale, aşa cum îl acuză inamicii săi. Tot ţipând cu ochii la drobul de sare de la Cotroceni, conservatorii nu reuşesc decât să stârnească praful, mascând adevăratele teme de îngrijorare ale zilei. Ministrul justiţiei merge cu pâra la Bruxelles pentru că întâmpină rezistenţă în parlament la adoptarea unor prevederi confuze ale legii Agenţiei Naţionale pentru Integritate. Monica Macovei reclamă tot la mai-marii de la UE intenţia unui grup de partide parlamentare de a trece numirea procurorilor în prerogativele CSM. În ambele cazuri ar trebui să se discute pe fond, şi nu în raport de umorile personajelor angajate în acest joc care a devenit periculos pentru România. Pe ultima sută de metri înaintea integrării, oficialii de la Bucureşti se toarnă la Bruxelles reluând obiceiurile fanariote, când mazilirea duşmanilor se obţinea tot prin intrigi, dar la Istanbul.Ceea ce se întâmplă este inadmisibil, dar ce mai este admisibil în România de azi? Turnătorii condamnă comunismul, teroriştii fug din puşcării direct în străinătate, SRI şi SIE nu au directori, nu e nici procuror general, armata n-are conducere militară şi nici ministrul nu se simte prea bine, preşedintele îi poartă sâmbetele premierului, instituţiile statului sunt folosite ca arme pentru răfuieli politice. Se lasă impresia că ne cuprinde haosul, dar este o impresie bine dirijată. Pentru că abia starea de haos justifică măsurile excepţionale de salvare a patriei.