Politistii trebuie sa le citeasca infractorilor drepturile inainte de a-i retine

* Daca un inculpat demonstreaza ca a fost arestat abuziv, toate actele ulterioare impotriva sa sunt nule de drept, indiferent de fapta * O alta sansa pentru cei ce comit fapte penale: in cazul flagrantului, perchezitiile nu mai sunt posibile

Politistul roman, asemeni celui american, are obligatia, de acum inainte, de a citi drepturile oricarui invinuit sau inculpat, atragandu-i atentia ca tot ceea ce declara, din momentul retinerii, poate fi folosit impotriva sa. Potrivit prevederilor Codului de Procedura Penala, modificat si completat prin Legea nr. 281/2003 si OUG nr. 109/2003, invinuitul sau inculpatul trebuie informat exact in legatura cu fapta care formeaza obiectul cauzei in care este cercetat. De asemenea, cel retinut trebuie sa stie, inainte de inceperea audierilor, ca are dreptul la un aparator. Politistul are obligatia sa-l incunostinteze, de indata, pe procuror, in legatura cu masura retinerii unei persoane, iar in cazul in care se considera necesara arestarea preventiva, procurorul trebuie informat in primele zece ore de la retinere, printr-un referat motivat. Noile reglementari garanteaza libertatea persoanei pe tot cursul procesului penal, astfel incat nimeni sa nu poata fi retinut, arestat sau supus altei forme de restrangere a libertatii decat in conditiile prevazute de lege. In consecinta, orice persoana care a avut de suferit ca urmare a retinerii ilegale sau pe nedrept are dreptul la repararea pagubei. Nerespectarea regulilor de baza ale procesului penal atrage, pe langa amenzi judiciare, cifrate la milioane de lei, nulitatea actelor sau masurilor adoptate ulterior impotriva unei persoane, dar si raspunderea disciplinara sau penala, dupa caz, a politistului sanctionat. Pe tot parcursul cercetarii penale, orice persoana este considerata nevinovata, pana la stabilirea vinovatiei sale, printr-o hotarare penala definitiva. Potrivit acestor noi reglementari, invinuitul sau inculpatul nu numai ca beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, dar nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia, iar in cazul in care are probe, poate ataca lipsa de temeinicie a acuzatiilor ce-i sunt aduse. Declaratiile luate invinuitului sau inculpatului in prezenta aparatorilor sunt consemnate numai pe formulare inregistrate si inseriate, din cele care au regim special. Noul Cod de Procedura Penala stabileste reglementari importante si in ce priveste mijloacele de proba. Asa cum se cunoaste, acestea sunt: declaratiile invinuitului sau inculpatului, cele ale partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, inregistrarile audiovideo, fotografiile, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale, expertizele, mijloacele materiale de proba. In mare parte, aceste mijloace de proba sunt obtinute in urma perchezitiei domiciliare. Noile reglementari ale Codului de Procedura Penala prevad ca perchezitia sa fie dispusa numai de catre judecator, prin incheiere motivata, la cererea procurorului si doar dupa inceperea urmaririi penale. Dar practica arata ca, de la intrarea in vigoare a acestei prevederi, care elimina posibilitatea unei perchezitii in cazul infractiunilor flagrante, mijloace de proba importante se pierd, iar infractori periculosi au timp sa scape de probele incriminatoare si, implicit, de rigorile legii. Traficantii de droguri, spre exemplu, prinsi cu zeci de doze asupra lor, pe strada, vor avea timp, pana la obtinerea mandatului judecatoresc, sa ascunda marile cantitati de stupefiante detinute la domiciliu sau in alte locuri in care politia nu putea intra, pentru ca nu avea mandat. Dar, privite in ansamblul lor, toate prevederile noului Cod de Procedura Penala au drept urmare schimbarea radicala a sistemului judiciar romanesc si, implicit, reconsiderarea de catre cei insarcinati cu aplicarea legii - judecatori, procurori sau politisti - a modului de infaptuire a justitiei in raport si cu drepturile omului.