NUP comunismului

condamnate doar crimele comunismului sau şi epoca, în ansamblul său. Consecvent cu sine, Băsescu transformă discuţia despre comunism într-o tehnicalitate, pierzând din vedere întregul. A

condamnate doar crimele comunismului sau şi epoca, în ansamblul său. Consecvent cu sine, Băsescu transformă discuţia despre comunism într-o tehnicalitate, pierzând din vedere întregul. A condamna crimele comunismului fără să pui în cauză ideologia care a le-a generat este un nonsens. Este similar cu a condamna Holocaustul fără să pui în cauză naţional-socialismul. Simţindu-se parte a trecutului recent, preşedintele rămâne credincios folclorului comunist, potrivit căruia doctrina a avut intenţii lăudabile, dar a fost pusă greşit în practică. De fapt, niciuna dintre justificările sale nu rezistă unei priviri critice. Existenţa partidelor comuniste, încă populare în Occident, nu este un motiv de reţinere în condamnarea doctrinei. Noţiuni ca lupta de clasă sau dictatura proletariatului, au dispărut de mult din programul acestor partide. Ele câştigă procente electorale semnificative printr-un limbaj îndreptat împotriva globalizării, şi nu prin chemări la declanşarea revoluţiilor socialiste. Nici foştii membri obişnuiţi ai PCR, greşit trataţi ca o masă electorală uniformă, nu s-ar simţi vexaţi de condamnarea extremismului de stânga. Situarea comunismului în galeria ideologiilor criminale nu înseamnă demonizare a tot ceea ce s-a petrecut din 1945 până în 1989. Referenţialul faţă de care trebuie să se orienteze cei desemnaţi să judece păcatele comunismului este gradul în care un demers sau altul a contribuit la potenţarea laturii criminale a regimului. Introducerea distincţiilor cantitative, cerută de preşedinte, după care fundamental este să cunoaştem numărul exact al celor ucişi în 45 de ani, este absurdă. Comunismul nu este un caz simplu penal. Oricum, la felul în care se instrumentează la noi, comunismul ar avea mari şanse să fie eliberat la tribunal. Deşi s-a încăpăţânat să rămână sub semnul lui Caragiale şi al lui Stalin, după cum spunea Bellu Zilber, comunismul românesc nu a fost mai puţin dramatic. În consecinţă, numărul morţilor este irelevant pentru declanşarea procesului de condamnare. În Italia lui Musolinni s-au pronunţat doar şapte sentinţe la moarte pe motive politice, dar fascismul a fost de mult repudiat. Preşedintele are însă dreptate atunci când spune că problema comunismului a devenit doar una dintre mizele bătăliei politice fratricide. Solid împănate de foşti nomenclaturişti şi securişti, niciunul dintre partidele noastre nu este vital interesat în aflarea adevărului. Cu acutul lor spirit de conservare, partidele vor duce lupta numai până acolo unde consecinţele ar putea deveni periculoase pentru toată lumea. Obiectivul pe termen scurt al adversarilor politici este condamnarea lui Băsescu, şi nu a comunismului. Însă, odată încheiat armistiţiul, dosarele îşi vor relua cuminte locul în rafturile pe care au stat şi până acum, doar file disparate ieşind la suprafaţă când şi când.